4,072 matches
-
o broboadă groasă de lână, și sunetul dulce al clopoțeilor care-l cheamă pe copilul Daniel, își întoarce din nou capul cu zâmbetul larg, invitându-mă s-o urmez, eu nu-i urmez zâmbetul, ci clinchetul blând al clopoțeilor mărunți, argintii, n-a mai auzit Daniel niciodată în viața lui până la cei cinci ani ai lui, poate nici n-are încă cinci ani, nu mai auzisem un asemenea sunet cristalin, traista grea pe care o are pe umăr precum și poalele multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca laptele, mă prinde în brațe și mă ia la pieptul ei, mă îmbrățișează cu atâta dragoste încât nu-mi amintesc ca în viața mea vreodată, și mă întoarce cu fața către soare, Copilașul meu! Eu întind mânuțele spre clopoțeii argintii de la gâtul ei, și sunt atât de fericit când reușesc să-mi încleștez degetele pe șiragul lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm ocrotit în brațele ei înfofolite, atât de fericit cum niciodată nu-mi mai amintesc să fi fost de atunci, nu țin minte nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
infinita dragoste a lui Dumnezeu față de noi, copiii lui, despre pieptul încăpător al Maicii Domnului la care au loc toți orfanii și toți cei cu iubire către Fiul ei sfânt despre, mie îmi răsună în urechi clinchetul dulce al clopoțeilor argintii, când am fost desprins de la pieptul ei un clopoțel mărunt mi-a rămas neștiut în căușul palmei, îl mai am și acum, numai că strângându-l prea tare între degete limba subțire ca un ac de cusut i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei cu clopoței argintii se făcea una cu podeaua bisericii, pe tot parcursul slujbei stătea astfel lățită înaintea altarului, sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, eu cuminte îndeplinid muncile mărunte pe care mi le cerea părintele în timpul slujbei, de la mine lua cădelnița pregătită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lucrarea, cum să-i spun tot ce-am auzit astăzi?! fără voie pașii mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țigară și pentru o clipă sunt și eu tentat să-i cer una, nu pentru că aș simți cu adevărat nevoia să fumez, ci numai de dragul voluptății cu care și-o aprinde el, țigările cu filtru stau frumos rânduite în tabachera argintie cu blazonul unei vechi familii maghiare din Transilvania, Janos a găsit-o pe când era mic într-un sertar cu multe lucruri nefolositoare din casa devenită atelier de pantofărie a bunicului său, povestea tabacherei mi-a spus-o Janos altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru că îi abandonase într-o asemenea perioadă agitată, dar Lisa era mai îngrijorată pentru că absența lui putea întrerupe momentul lor romantic. —Aruncați o privire peste invitațiile pentru petrecere, spuse Lisa, aruncându-le lui Ashling și lui Mercedes o vedere simplă, argintie. —ăăă, minunată, spuse Ashling. Niște cuvinte ar face bine, plusă Mercedes. —Sunt pe ea, spuse Lisa nervoasă. —Păi, ce zici dacă le-am face vizibile cu ochiul liber? Ashling și Mercedes au întors vederea până când lumina a căzut astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plusă Mercedes. —Sunt pe ea, spuse Lisa nervoasă. —Păi, ce zici dacă le-am face vizibile cu ochiul liber? Ashling și Mercedes au întors vederea până când lumina a căzut astfel încât să facă acele cuvinte să apară - erau scrise tot cu argintiu, mici și înghesuite într-un colț. — Asta o să îi intrige, spuse Lisa, mohorâtă. Ashling era îngrijorată. Totul părea un pic cam prea inteligent. Dacă ar fi primit așa ceva în poștă, ar fi aruncat-o la gunoi. Lisa a plecat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vreți... La auzul acestor cuvinte, el scoase o cutie neagră, lucioasă și începu să privească fascinat micuțele rulouri cu orez, frumos aranjate. —Nu-mi imaginam că așa arată, remarcă Joy. Și ce sunt toate celelalte? întrebă Ted, apăsând un săculeț argintiu. —Sos de soia, spuse Ashling neinteresată. —Și asta? Ted dădu la o parte capacul unui recipient de plastic. —Ghimbir murat. Și asta? indică el către o pastă verde. — Am uitat cum se numește, recunoscu Ashling, dar e picantă. După ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea a crezut că este un cadou, dar apoi și-a dat seama că era un pachet cu documente: dividende, conturi bancare, declarații pentru carduri de credit, actele pentru ipotecă. El și-a pus o pereche de ochelari cu rame argintii și, deși părea profesional în cel mai delicios mod, toată nerăbdarea ei copilărească a dispărut instantaneu. Oare ce fusese în capul ei? Asta nu era o întâlnire, ăsta era un pas în cadrul divorțului lor. Starea ei de spirit s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prin farmec, luna și-a făcut regală apariția, asemeni unei zeițe, din valurile înspumate ale mării. Pentru o clipă emoția ne-a tăiat răsuflarea. Părea că ne aflăm într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de cleștar? — Da, mi-ar face plăcere să merg în ținutul tău dar.... — Atunci, vino în caleașcă! Imediat m-am simțit luată pe sus și am zburat împreună cu ea peste case și blocuri, peste dealuri și munți împodobiți cu zăpadă argintie, peste mări și țări, până când am zărit un castel imens, străjuit de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de gheață ne-au condus până la palat. Eram uluită! Era un palat cu totul de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să vă alăturați nouă. Avocatul oftă și Își aranjă haina pe spătarul ultimului scaun liber din jurul mesei de interogatoriu. — Spuneți-mi că nu trebuie să o luăm de la capăt, domnule inspector, spuse el scoțând din servietă un laptop subțire și argintiu. Zgomotul pe care Îl făcea În timp ce se deschidea era aproape imperceptibil În camera mică și aglomerată. — Să luăm de la capăt ce, domnule Far-Quar-Son? Avocatul Îi aruncă o căutătură urâtă. — Știți foarte bine ce. Sunt aici să Îmi reprezint clientul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se pleoști puțin. — Hai, ce mai aștepți? Inspectorul se ridică de pe birou și scoase la iveală un pachet pe jumătate mâncat de Polo Mints, servindu-se el Însuși cu una Înainte să răsucească folia de aluminiu ca pe un cartuș argintiu. — Poftim. Aruncă spre Logan micul pachet În formă de dinamită. — Zi-i că-i prima de Crăciun venită mai devreme. Acum valea și la muncă. Când aflară că Logan are la morgă un cadavru care ar putea fi Geordie Stephenson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o observase În ziua În care-i lăsase În clădire. — Care era mesajul, Cameron? Mesajul misterios despre care Simon McLeod spunea că știu toți din Aberdeen. Toți În afară de poliție. — M-a scuipat... Îi scăpă un geamăt, urmat de o dâră argintie care se i se scurse din nas. L-a târât pe Geordie afară din apartament. A zis că se-ntoarce după mine! Am crezut că tu ești el! Logan Îl examină pe bărbatul care stătea În fața sa, legănându-se Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
geantă și-l așeză pe podea lângă Watson. Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas Îi izvorau două urme argintii gemene, ce ajungeau până la gura lui strâmbată. Scâncete mici Îl făceau să se cutremure cu totul. Martin se aplecă din nou asupra genții și scoase mâna cu un cablu electric. Cu o ușurință dată de exercițiu, făcu noduri duble la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ARBORELE UNIVERSAL CHRYS ROMEO Steaua răsăritului Am ajuns până la marginea infinitului, am găsit soarele interior și am alergat apoi cu potcoavele argintii... am înlăturat aparențele iluzorii, am trecut dealul și am adunat speranțele la izvorul miraculos... mi-am pus coiful și armura, am luat sabia pentru că prin valea umbrei am înfruntat furtunile știind că lumina este întotdeauna prezentă... am pornit să trimit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
prezentă... am pornit să trimit mesaje altor ramuri, să construiesc poduri spre ele, încercând să înțeleg mai mult din labirintul de crengi și căutând drumul spre arborele întreg al vieții, paradisul amintit de perfecțiunea absolutului... atunci când începeau să apară fulgi argintii prin albastrul cerului, am văzut într-o zi la fereastră o sclipire intensă, o stea a dimineții anunțând răsăritul. Colorată ca o cometă zburătoare, părea să aștepte ceva sau să aibă o direcție anume. Am început să vorbesc cu ea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Era clar: orașul acela exista în afara timpului. Așa că mi-am continuat drumul și am ieșit spre direcția malurilor mării, acolo unde ajungea apa poveștilor, de unde veneam chiar eu sau unde oricum aveam intenția să ajung... inevitabil sau universal valabil... Laguna Argintie La rădăcinile arborelui universal se află un fel de apă care se strecoară prin firele ramurilor și sclipește însuflețind viața în întregul arbore. Această apă a vieții seamănă cu o lumină arginitie care se revarsă de la izvorul inițial... și se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
merg în cerc, sau laguna aceasta ar fi un fel de magnet care, din loc în loc, aduce o întoarcere la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt aceste sirene care apar și dispar, de ce se aseamănă atât de mult cu apa argintie și de ce întotdeauna prezența lor sclipește câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase, nu m-am lămurit încă, dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri, aproape fără să observ. L-am văzut
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri, aproape fără să observ. L-am văzut deodată cum se îndepărtează spre adâncuri, cu cadranul rotund reflectând limpezimea flexibilă a apei și a luminii... m-am gândit să sar să-l
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]