2,573 matches
-
mai multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici și a condus delegații în vizitele de peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință și Constituție" a Consiliului Ecumenic
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Widukind de Corvey. În 936, Henric “Păsărarul” a fost succedat de Otto I ce a continuat și decis recuperarea tradiției carolingiene, afirmând suveranitatea asupra factorilor locali de putere. A fost încoronat printr-o fastuoasă ceremonie la Aachen, fiind uns de arhiepiscopii de Mainz și Cologne. A dus conflicte cu marii notabili ai regatului, Eberhard de Franconia și Eberhard de Bavaria, susținuți de frații noului rege, Thankmar și Henric, aliat cu regele Franciei occidentale, Ludovic IV. Otto a dus o politică de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
5-20 de sate, grupate în jurul unei fortificații, ce erau intetinute de către populația slavă supusă.Otto a creat episcopate locale la Brandenburg, Havelberg, Meissen, Merseburg, Zeitz și Oldenburg, centrul religios al întregii regiuni fiind stability la Magdeburg, ridicat la rândul de arhiepiscopie. A condus o campanie împotriva cehilor, dar fără success. Abia în 950, Boleslav I i s-a supus, acceptând să-i plătească tribut . A stabilit relații cu Rusia, trimițând preoți și misionari conduși de episcopul Adalbert, dar fără succes. Pe
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
exploatate pentru ca resursele respective să fie utilizate pentru întreținerea trupelor și fortificațiilor și pentru menținerea efortului militar constant pe frontul slav și în Italia. Biserica lua decimal și "nona", precum și taxele pe mărfuri din orașele Mainz și Cologne, încasate de arhiepiscopii rezidați acolo. Numeroase episcopii și mănăstiri se bucurau de favoarea regală, primind dări sau cote-parte din dări, iar conții aveau deptul la o parte din taxele datorate regelui, ca beneficium-ul pe care îl dobândeau în calitate de fideli ai regelui. Otto și-
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
S-a repliat spre nord, convocând o dietă la Verona în mai 983, luând măsuri în privința Bavariei și Suabiei. A impus alegerea fiului sau, Otto al III-lea, ca rege, adoptând dispozițiile în vederea încoronării și ungerii sale la Aachen, de către arhiepiscopii de Mainz și Ravenna. Pe 25 decembrie s-a desfășurat ceremonia pe care n-a mai apucat-o. În vara 983, o coaliție a populațiilor slave de pe Elba s-a ridicat împotriva stăpânirii germane, distrugând organizarea administrative bisericească instituită de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Gerbert d’ Aurillac, ca Papa Silvestru al II-lea. În 997, Otto și-a stabilit reședința pe colina Palatin, în calitate de "imperator augustus Romanorum". După negocieri purtate la Roma cu trimișii cneazului Boleslaw, în anul 1000, s-a decis înființarea unei arhiepiscopii a întregii Polonii, la Gniezno, unde Otto a făcut un pelerinaj la mormântul lui Adalbert, episcop de Praga. A vizitat vechea reședința imperială de la Aachen, unde a deschis și a refăcut mormântul lui Carol cel Mare. A înființat printr-un
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a făcut un pelerinaj la mormântul lui Adalbert, episcop de Praga. A vizitat vechea reședința imperială de la Aachen, unde a deschis și a refăcut mormântul lui Carol cel Mare. A înființat printr-un edict imperial și cu acordul papei o arhiepiscopie la Gniezno. Dar în urma revoltelor nobilimii romane, acesta, împreună cu papa, s-a retras la Ravenna. În 1001, cei doi au decis în cadrul unui conciliu, înființarea arhiepiscopiei de Esztergom în Pannonia pentru a extinde influență bisericii. Vaik, ducele maghiar, s-a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Carol cel Mare. A înființat printr-un edict imperial și cu acordul papei o arhiepiscopie la Gniezno. Dar în urma revoltelor nobilimii romane, acesta, împreună cu papa, s-a retras la Ravenna. În 1001, cei doi au decis în cadrul unui conciliu, înființarea arhiepiscopiei de Esztergom în Pannonia pentru a extinde influență bisericii. Vaik, ducele maghiar, s-a creștinat sub numele de Ștefan, primind coroana regală, Ungaria devenind astfel stat apostolic, iar regii maghiari fiind investiți cu misiunea de a apăra și extinde creștinătatea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Carol a devenit unicul domnitor. La 25 decembrie 1356, Carol al IV-lea de Luxemburg a promulgat Bula de Aur, care fixă regulile alegerii imperiale și regale, iar papa nu mai avea nici un rol. Documentul fixă șapte electori la număr (arhiepiscopii de Mainz, Trier, Koln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și markgraful de Brandenburg, stabilind care ramură a fiecărei familii era îndreptățită să voteze. Carol a favorizat intrarea în colegiul elector a grupărilor care l-au sprijinit, decis
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
la conducere, dar cu multe elemente catolice cum ar fi veșmintele sacerdoților. Camera Comunelor este de acord, dar proiectul de lege a supremației întâlnește opoziția episcopilor din Camera Lorzilor. Totuși multe episcopii erau vacante la acea dată, printre care și Arhiepiscopia de Canterbury, deci partizanii reformei erau mai numeroși decât episcopii și lorzii conservatori. Elisabeta este nevoită să accepte titlul de Guvernator Suprem al Bisericii Angliei, deoarece titlul de Lider Suprem nu era potrivit pentru o femeie. Noul "Act de Supremație
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
la 26 iunie 1950, de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, pro-nunțiu apostolic în România. În mai 1950 guvernul comunist îi fixase arhiepiscopului Alexandru Cisar de București domiciliul obligatoriu la "Mănăstirea franciscană din Orăștie". Pentru foarte puțin timp, la conducerea Arhiepiscopiei de București a urmat ca administrator apostolic monseniorul Iosif Schubert, episcop consacrat clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif”, care a fost arestat ulterior și, împreună cu el, toți urmașii desemnați de el: "pr. Heronimus Mengés", "pr. Pojar Mathias", "pr. Baltheiser Johann" și
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
asemenea li s-au acordat terenuri, armenii au obținut o suprafață mai mare, datorită numărului lor mai mare și chiar vechimii lor, deoarece în 1666, cînd Chișinăul era doar un tîrgușor, o bună parte a populație era alcătuită din armeni. Arhiepiscopia armeană din Basarabia a mai fost înzestrată cu proprietăți speciale, cum ar fi cele din Cetatea Albă și Ismail, precum și cu o moșie pe malul Nistrului, unde a obținut și dreptul de a pescui. Cînd Basarabia a trecut la Rusia
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
care i se încredința formal administrarea Ogrăzii Armenești, întărindu-se astfel drepturile comunității și persoana ei juridică. Din nefericire, anul următor, pe baza interpretării incorecte a Decretului-lege „Reforma agrară“, Ograda a fost expropriată în mod abuziv, lăsîndu-se comunității doar sediul arhiepiscopiei. Populația armeană din Basarabia a scăzut treptat, puținii armeni rămași după al doilea război mondial s-au asimilat,de altfel, în lipsa școlilor, care n-au mai funcționat, și a bisericilor, care au fost închise, viața comunitară s-a stins. Abia
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Baden-Württemberg, situat pe malul Lacului Constanța. Structura de bază a Castelului vechi datează probabil din secolul al VII-lea. Fostului sat pescăresc i s-a dat statutul de oraș în 1299. a cunoscut zenitul importanței sale începând din 1599, când arhiepiscopii din Konstanz care fuseseră izgoniți de la sediul lor de către Reformă, și-au ales Meersburg ca nouă reședință și sediu al administrației. Era aceasta a durat până când Napoleon a dizolvat toate teritoriile ecleziastice în 1803. Castelul vechi ("Altes Schloss") este menționat
Meersburg () [Corola-website/Science/304686_a_306015]
-
aceste daruri, le sfințești, le însuflețești, le binecuvîntezi și ni le dai nouă. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos ție, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfînt, toată cinstea și mărirea în toți vecii vecilor. Amin. "Liturghierul roman", Arhiepiscopia romano-catolică de București, 1993.
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
a profesorului Olivier Clement. Părintele Iosif a plănuit să susțină teza la sfârșitul anului 1998. De la venirea sa în Franța, părintele Iosif a asigurat serviciul liturgic și duhovnicesc la Mănăstirea "Notre-Dame-de-Toute-Protection" de la Bussy-en-Othe, în Yvonne. La propunerea preoților și credincioșilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, ieromonahul Iosif a acceptat să își prezinte candidatura la alegerile episcopale din noiembrie 1997. Concepția sa despre preoție și despre episcopat se bazează pe concepția vieții creștine ca dăruire de sine pentru Dumnezeu și pentru oameni
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
vieții creștine ca dăruire de sine pentru Dumnezeu și pentru oameni prin dragoste pentru Hristos. În ziua de sâmbătă, 29 noiembrie 1997 (sărbătoarea Sf. Saturnin de Toulouse (sec. III)), în ajunul sărbătorii sfântului Andrei, s-a întrunit Adunarea Generală a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională, constituită legal din 93 de membri-delegați ai parohiilor ortodoxe românești din Anglia, Țările de Jos, Belgia, Franța, Elveția, Italia și Spania. Au fost propuși pentru postul de arhiepiscop trei candidați: Ierom. Dimitrie Irimia
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
nouă episcopi, înconjurați de zeci de preoți și diaconi veniți din toată lumea, în prezența reprezentanților altor culte religioase, precum și a mii de credincioși. Între ierarhii consacratori s-au numărat și episcopul Nathaniel Popp de Detroit, arhiepiscopul emerit Adrian Hrițcu al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, episcopul Gurie de Korsuna, episcop-vicar al Patriarhiei Moscovei; episcopii Pavel de Tracia și Mihail de Claudiopolis, episcopi vicari ai arhiepiscopului Serghie; episcopul Luca, al sârbilor din Franța; Andrei Andreicuț, pe atunci episcop de Alba Iulia
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
de Alba Iulia; Iustinian Chira, episcop de Maramureș; Teodosie Petrescu și Teofan Savu, pe atunci episcopi vicari patriarhali. La ceremonia hirotonirii și instalării arhiepiscopului Iosif au participat și Regele Mihai și Regina Ana, precum și ambasadorul României în Franța, Dumitru Ceaușu. Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală cu sediul la Paris a fost ridicată, prin Hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 iulie 2001, la rangul de mitropolie, cu titulatura de "Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională", arhiepiscopul
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Română pentru Europa Occidentală și Meridională (cu sediul la Paris) are în jurisdicție parohiile ortodoxe române din Franța, Belgia, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Italia, Anglia și Irlanda. La alegerea sa în această demnitate, existau numai 47 parohii în jurisdicția acestei Arhiepiscopii (Anglia 2, Belgia 2, Elveția 7, Franța 15, Irlanda 1, Italia 16, Olanda 1, Portugalia 1, Spania 1). În prezent Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională are 126 de parohii (Anglia 3, Belgia 3, Elveția 10, Franța 31
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
de parohii (Anglia 3, Belgia 3, Elveția 10, Franța 31, Irlanda 3, Italia 50, Olanda 2, Portugalia 2, Spania 22). În perioada 5 iulie 2001-9 martie 2002, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a delegat pe arhiepiscopul Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională să preia mandatul de Arhiepiscop Locțiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada. Mitropolitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională a participat în octombrie 2004 ca delegat al
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
2, Portugalia 2, Spania 22). În perioada 5 iulie 2001-9 martie 2002, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a delegat pe arhiepiscopul Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională să preia mandatul de Arhiepiscop Locțiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada. Mitropolitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională a participat în octombrie 2004 ca delegat al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de PS Episcop-Vicar Patriarhal Vincențiu Ploieșteanul și de PC
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș. Interimar, Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968). La 4 martie 1990 l-a hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR. În ședința sa din 20 mai 2011, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis retragerea dreptului de semnătură al mitropolitului și ca atribuțiile sale administrative să fie preluate de episcopul vicar
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
ședințe de lucru ale Sfântului Sinod - și din responsabilitate pentru disciplina administrativă a eparhiilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat această hotărâre, având "caracter temporar și excepțional", pentru a se evita starea de confuzie de la centrul eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei (dese reveniri la hotărâri luate în prealabil, polarizare între hotărârile luate și aplicarea lor concretă, suprimarea autorității Consiliului Eparhial și a Permanenței Consiliului Eparhial, încercarea unor persoane de la Centrul Eparhial de a pune în contradicție episcopul vicar cu chiriarhul
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
Asociația familiilor anti-hiv "" (A.F.A.H.) este o asociație ce vine în sprijinirea copiilor afectați de infecția cu virusul HIV și a membrilor familiilor acestora, inființată în anul 2000 în Timișoara. Centrul comunitar "" din Timișoara a fost un proiect demarat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timișoarei în parteneriat cu A.F.A.H. în anul 2003. Proiectul a fost inițial finanțat de Fundația Renovabis din Germania. Acum acesta este un serviciu constituit în cadrul unui parteneriat dintre Asociație, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timișoarei și Direcția
Speranță în viitor () [Corola-website/Science/303576_a_304905]