2,842,792 matches
-
micșoreze forța de convingere. Să le luăm pe rînd. 1. Hotărîrea președintelui Putin "de a reveni la imnul de stat al sucombatului URSS, urmînd ca textul să fie adaptat la condițiile actuale din Rusia", n-a rămas, cum presupune autorul articolului, "doar o "testare" a opiniei publice internaționale", ci a fost pusă în aplicare. Noile versuri îi aparțin poetului Serghei Mihalkov, același care, în colaborare cu El. Reghistan, compusese textul din 1944: "Republice libere-n strînsă uniune/ Măreața Rusie pe veci
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
cînta "Unirea și munca și lupta-i stegar/ Republicii noi populare", iar la refren "Zidim România republicii noi", cînd noutatea se risipise de mult?. 5. Abandonarea lui Te slăvim, Românie n-a avut nici ea temeiuri estetice, cum crede autorul articolului. În fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: în 1965 s-a adoptat o nouă Constituție, denumirea statului schimbîndu-se în "Republica Socialistă România". Refrenul imnului ("Puternică, liberă,/ Pe soartă stăpînă,/ Trăiască Republica/ Populară Română!") devenise așadar anacronic. Și tot anacronic - mai
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
doisprezece ani, a fost intonarea imnului exclusiv de către formațiile instrumentale. 6. În iunie 1977, imn de stat a devenit Tricolorul lui Ciprian Porumbescu, căruia "o "minte" mai diabolică [...] i-a adaptat un text, mai mult sau mai puțin potrivit". Autorul articolului formulează aici o apreciere stupefiantă. Noul text nu era "mai mult sau mai puțin potrivit", ci, așa cum ne amintim cu toții, de un grotesc fabulos. Plăsmuitorul versurilor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
strofă, numărul greșelilor de accent sporind cu încă patru: "Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim", " Cu alte neamuri sub soare". Cine ar fi cutezat să-i spună cizmarului că versurile lui erau șchioape? 7. "După revoluția din decembrie 1989 - scrie autorul articolului - noua putere a hotărît să apeleze la alt cîntec patriotic, mai stimulativ și mai solemn: Un răsunet (Deșteaptă-te, române!), versuri de Andrei Mureșanu, pe muzică de G. Ucenescu (nu Anton Pasnn, cum se știa pînă mai deunăzi [...])". Referirea la
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
versuri ale lui Gr. Alexandrescu (Din sînul maicii mele, respectiv ultimele 8 strofe din poezia Adio. La Tîrgoviște). Partitura a fost publicată de Anton Pann în Spitalul amorului, vol. II, București, 1850. Am lăsat la sfîrșit ideea pentru care pledează articolul: revenirea, în zilele noastre, la imnul compus de Eduard Hübsch în 1861, al cărui text, alcătuit în 1881 de V. Alecsandri, conținea două părți: "Trăiască Regele" și "Trăiască Patria". Că partea secundă s-ar fi putut păstra ca imn de
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
însumi consider că Trăiască Patria, cu acordurile lui impresionante și solemne, merită să fie repus în circulație, și chiar l-am intonat public, în cadrul unei emisiuni a postului B1 TV, în seara zilei de 29 octombrie 2002. În forma din articol (transcrisă după V. Alecsandri, Poezii, vol. II, Ed. Librăriei Diecezane, Arad, 1927), apar două versuri diferite: "Rai dulce, românesc,/ Ce poart-un mare nume!" Ele reprezintă variante ale textului, comunicat de Alecsandri lui Hübsch în iulie 1881: "Dans le trajet de
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
bun început o precizare: cartea lui Ion Manolescu, Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, e o premieră absolută pentru lumea cărții în România. Chiar dacă studiul e unul foarte scurt și chiar dacă o parte a lui a fost publicată sub forma unui articol într-un număr mai vechi al Observatorului Cultural, se vorbește pentru prima dată la noi, între două coperte de carte tipărită, despre literatură și computer, despre hyper-text și hyper-media, despre literatura virtuală și noul tip de lectură pe care aceasta
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
o ședință secretă și cerînd să ni se spună și nouă "de ce", nu de alta, dar cu unii dintre ei ne-am fi putut plimba pe stradă, fără să știm că sînt "trădători", așa cum aflăm pe urmă din cîte un articol publicat de Eugen Barbu, acest "copil din flori"... Ivănescu a criticat formalismul presei literare. Ca redactor la Luceafărul, a văzut cum e promovată o poezie "patriotică" găunoasă și cum de la o săptămînă la alta directivele se schimbă: ba să se
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
Nu neapărat fortuit, Caragiale a numărat printre apropiații săi cîțiva arhitecți. Unul a fost tatăl soției, pe-atunci cunoscutul Gaetano Burelli, angajat al administrației locale și autor a diverse lucrări azi uitate. (Caragiale, care se remarcase deja prin teatru și articole de presă, fusese numit director al Teatrului Național când ca primar funcționa Pache Protopopescu.) Inainte, la întîlnirile junimiste, cunoscuse pe mai vîrstnicul André Lecomte du Nouy, restaurator de monumente și proiectantul unor clădiri în București, Argeș și aiurea, agreat la
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în 1989, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu. I se adaugă acum, către sfîrșitul cărții, un capitol scurt, în Basarabia, care din motive ușor de înțeles nu a putut fi inclus în prima ediție. Pagini destul de importante, pentru că autorul descoperă în articolele despre Basarabia ale scriitorului „fapta cea mai remarcabilă a omului politic Duiliu Zamfirescu". Fie și reeditare, biografia semnată de Al. Săndulescu nu e un titlu de ignorat. Scrisul atent la detalii de epocă, la documente de arhivă, la însemnările lui
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
pe malurile Dîmboviței, nemulțumit de indiferența guvernului și de publicul teatrelor. Pe Duiliu Zamfirescu îndrăgostit, mai tîrziu căsătorit cu Henriette Allievi - fiică de senator și de contesă, pe Duiliu Zamfirescu în conflict cu Macedonski sau acuzat de a fi scris articolul antieminescian de la Literatorul. Pe scriitorul și pe diplomatul de succes. Pe scriitorul nemulțumit de aprecierile criticii... în fine, un om în multiple și adesea contradictorii ipostaze, ce-și cucerește cititorii asemenea unui personaj de roman.
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
fiind director la Editura Fundațiilor Regale, i-a publicat lui Al. Ciorănescu traducerea Stanțelor lui Moréas. Autorul povestește apoi cum i-a cerut Rosetti să-l ajute pe Alexandru Graur, persecutat și fără slujbă în timpul războiului, dându-i bani pentru articole dintr-o proiectată enciclopedie, pe care el, ca evreu, nu le putea semna. Când Graur ajunge director la Radio, imediat după 23 august 1944, prima lui grijă a fost să ceară lista colaboratorilor și, drept recompensă pentru ajutorul primit, să
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
3 dreptunghiulare, cu tunică, epoleți și centiron cu baionetă, carte poștală și 3 ovale fără epoleți și centiron). Demn de reținut e și faptul că T. V. Ștefanelli și Samoil Isopescul s-au fotografiat împreună cu M. Eminescu la Viena. În articolul Eminescu la Viena, Vasile Gherasim a scris: "...D. Isopescul mai amintește de o fotografie făcută în atelierul Lövy de pe Mariahilferstrasse vis-à-vis de Gartenbaumgesellschaf, pe atunci. Se fotografiaseră în grup d. Isopescul, Eminescu, Ștefa-nelli." În scrisoarea lui I. Slavici către I.
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
Gabriel Dimisianu Cititorii poate au urmărit seria de articole pe care acum o închei, după ce am examinat câteva opere epice care aparțin primilor trei ani postbelici. Le reamintesc: Blocada de Pavel Chihaia, Frunzele nu mai sunt aceleași de Mihail Villara, Ferestrele zidite de Alexandru Vona, Moartea cotidiană de Dinu
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
și pentru că au considerat-o vremelnică. Dar nu a fost vorba numai de refuz pe tăcute, de rezistență pasivă. Au fost polemici, au fost confruntări dure de presă, precum aceea privitoare la criza culturii, declanșată de Virgil Ierunca prin faimosul articol din 1946 și susținută de Ion Caraion, Vladimir Streinu, T. T. Braniște, Călin Popovici, Mircea Alexandru Petrescu și de alții, au fost și altele în care nu puțini scriitori și ziariști democrați s-au angajat, colaborând riscant la "Dreptatea", la
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
opoziției, în condițiile unui climat politic mereu tensionat și în proces de degradare. Chiar Tudor Arghezi, despre al cărui colaboraționism s-a bătut atâta monedă, a fost, în epoca de care vorbim, mai degrabă un critic al noului regim, în articolele din "Jurnalul de dimineață" sau din"Adevărul". Această poziție a făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor proletcultiste, până la eliminarea din viața publică pentru aproape un deceniu.Dar este greu azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
lumea literară română, relații cultivate, prin corespondență până la moartea sa, în 1931, inclusiv în mulții ani de la sfârșitul vieții când, din cauza orbirii sale progresive, în cele din urmă totale, era nevoit să-i dicteze fiicei sale atât scrisorile, cât și articolele la care lucra. (Din 1926 avea să fie, de altfel, membru onorific al Academiei Române.) Dintre toți cei pe care i-a cunoscut în România (cu Ion Bianu avea să viziteze Argeșul, cu Iacob Negruzzi, să poarte discuții pe tema statutului
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
o stârnească tot mentorul Junimii, care, cu obișnuita sa solicitudine față de tinerii studioși, i-a împrumutat cărți, l-a invitat la întâlnirile Junimii bucureștene, i-a furnizat informațiile istorice de care avea nevoie, i-a verificat apoi datele pentru un articol despre monarhia română ș.a. Scrisorile trimise de Nyrop lui Maiorescu după întoarcerea sa în Danemarca (parțial publicate de către Geo Șerban în Secolul XX, 7-8-9 / 1979) vibrează de o admirație și un respect cu totul ieșite din comun. Corespondează în limba
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
să-i ceară lui Maiorescu, într-o scrisoare (23 decembrie 1884), chiar o fotografie, pe care o publică în carte, ca singur... monument uman, printre imagini cu monumente arhitectonice (biserica Stavropoleos, Mânăstirea Argeș ș.a.). Capitolul cuprinde însă și rezumate ale articolelor mai importante ale criticului și mai ales o traducere (foarte puțin scurtată) a în contra direcției de astăzi. Nyrop a devenit astfel primul (și, pe cât se pare, singurul) traducător al lui Maiorescu în daneză. La rândul său, Maiorescu avea să-l
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de scrierea unei gramatici spaniole, a uneia italiene și a unei fonetici franceze, n-a mai scris alte cărți legate de România, deși limba română e tratată în volumul său Flexiunea de gen în limbile romanice (1896). A scris însă articole despre literatura română, recuperând astfel surprinzătorul fapt de a nu-l fi pomenit deloc pe Eminescu în lungul său excurs despre literatură din Mozaicuri romanice. Cât despre Caragiale, nu pare a fi avut cunoștință de el. în volumul de impresii
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
lăsat în urmă cărți importante, unele scrise în colaborare - Istoria limbii române literare (1971), Introducere în filologia română (1972), Critica textuală și editarea literaturii române vechi (1973) - și ediții, mai ales din cronicari (Ureche, Costin, cronicarii munteni), a publicat multe articole valoroase de istorie a limbii literare. Pe lîngă ele, a lăsat printre foștii săi studenți amintirea unei atitudini de seriozitate, profesionalism și onestitate. Dincolo de o mare tristețe pentru dispariția omului care a fost, rămîne ideea că un lucru făcut cu
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
fenomenului literar actual, Rodica Binder surprinde corect particularitatea sociologică a unei generații de scriitori imigranți (Sanda Nițescu, Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a). Cazul fascinant al Aglajei Veteranyi al cărei roman a apărut recent la Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Gabrielei Melinescu și simțindu-mă îndemnat - chemat de vocile amintirii care veneau din text, delicate și totodată vibrînd de o forță subtilă și severă - să scriu despre această carte extraordinară, să scriu numaidecît - ceea ce am și făcut, trimițînd fără întîrziere articolul meu revistei 22, unde a apărut. (Un fragment, spre măgulirea mea, a fost selectat pentru coperta a 4-a a noului volum.) Acest articol era, cel puțin în parte, o scrisoare deghizată în care pronumele la persoana a 2-a
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
să scriu despre această carte extraordinară, să scriu numaidecît - ceea ce am și făcut, trimițînd fără întîrziere articolul meu revistei 22, unde a apărut. (Un fragment, spre măgulirea mea, a fost selectat pentru coperta a 4-a a noului volum.) Acest articol era, cel puțin în parte, o scrisoare deghizată în care pronumele la persoana a 2-a singular - acel "tu" cu care te adresezi unui prieten regăsit - alunecase în pronumele la persoana a treia... Abia așteptam să citesc noul volum al
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]