3,559 matches
-
Saussure, spre nivelul vorbirii, determinant și definitoriu pentru însăși existența limbii din perspectiva exercitării funcțiilor ei. Totuși, lucrările care au apărut în ultimele decenii cu acest obiect, deși multe dintre ele merituoase, nu au reușit să impună o disciplină științifică articulată sub toate aspectele și nici o titulatură unanim acceptată pentru ea. În acest context, pe lîngă alte propuneri, s-au distins însă în mod deosebit două denumiri, analiza discursului și lingvistica textului, sub care ar trebui cuprinse cercetările care vizează asemenea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
completat grație informațiilor furnizate de cotext: [Ana și-a cumpărat o casă2]1. Știai [Ø]1?[Ø]2 E frumoasă și bine întreținută.) Și anumite adjective pot conferi valoare anaforică unor expresii nominale, chiar atunci cînd substantivul e nearticulat sau articulat cu articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de restaurare.) Din punct de vedere sintactic, se poate vorbi despre o anaforă frastică (antecedentul și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcții verbale în discurs presupune două tipuri de alegeri: alegeri temporale, vizînd plasarea timpului explicat în una dintre cele trei epoci cronologice, și alegeri aspectuale, vizînd articularea fluenței timpului implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit Catherinei Fuchs, cogniția este diferită de o simplă taxinomie simbolică, ea este ivirea elementelor de sens pe o bază de date perceptive și într-un cîmp al forțelor ce articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un transfer, o codificare a lumii în limbă, ci mai degrabă un contract și un continuum, motiv pentru care praxematica respinge dihotomia între datele lingvistice și datele extralingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o componentă principală în reprezentarea lingvistică a realității, unde se manifestă sistemul lingvistic pe două planuri: al construcției limbii și al actualizării discursive. Pe de o parte, discursul recurge la mijloacele limbii realizate în cadrul incidenței limbii cu realitatea, unde se articulează practica și folosirea limbii. Pe de altă parte, discursul modalizează relația pe care o stabilește cu realitatea, gradînd nivelul de realitate atribuit reprezentării. V. dialectică, realism, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOGENEZĂ. În teoria lingvistică a lui G. Guillaume
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trimit la eul vorbitorului, ca sursă a oricărui act enunțiativ. Atît participanții la actul comunicării, cît și deicticele de timp și de spațiu se organizează în funcție de acest pol central al comunicării. Rolul esențial al deicticelor personale este acela de a articula enunțul în situația de enunțare, prin trimitere la persoanele legate de evenimentul enunțiativ. Caracterul indispensabil al acestora este justificat în primul rînd de unicitatea tipului de referință pe care îl asigură, făcînd trimiterea la o persoană chiar în absența cunoașterii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de cel discursiv, opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme deductive considerate valabile. În această perspectivă, argumentarea ar fi orice susținere prin argumente a unei opinii, în vreme ce demonstrația este o dovedire care poate uza atît de argumente logice, cît și de probe materiale (uneori obținute experimental). Din punctul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din viitor spre trecut, spre deosebire de înțelegerea lui ca desfășurîndu-se în direcție opusă, înțelegere activă și ascendență, dinspre trecut spre viitor. Prin urmare, descendența este reprezentarea fluenței timpului din viitor spre trecut, despre care dă informații îndeosebi timpul verbal. Descendența se articulează cu incidența și cu decadența, astfel încît, la imperfect, de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca fiind conversiunea incidenței în decadență este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, uneori, a celui narativ, fiind remarcată fonic în cazul redării orale și prin semne de punctuație dacă discursul este scris. V. prozodie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN INTRADISCURS. Intradiscursul este articulat cu interdiscursul și, împreună cu conceptul de "preconstruct", formează un adevărat sistem operațional în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, fiind definit, de cele mai multe ori, drept locul de manifestare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțare ale unui text. În acest caz, ironia se definește ca o discordanță semantică, ca o vorbire indirectă ce trece de semnificația aparentă a enunțului spre o alta cu scop devalorizant. Ca atare, ironia este o figură în cadrul căreia se articulează o componentă semantică bazată pe o inversiune și pe o componentă pragmatică, fiindcă enunțul ironic urmărește să descalifice ceva. De fapt, încă din 1953, M. Bahtin arăta că, în cazul ironiei, se aud două voci, două subiecte, unul care afirmă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încă din 1953, M. Bahtin arăta că, în cazul ironiei, se aud două voci, două subiecte, unul care afirmă ceva ca fiind adecvat și altul care îl parodiază pe primul. În ironie se manifestă, prin urmare, polifonia, căci ea se articulează ca dialogism, completează O. Ducrot. În același climat, praxematica privește ironia ca pe un proces dialogic de producere a sensului, asemănător unui act de vorbire indirect. Din punctul de vedere al praxematicii, procesul metaforic și ironia au unele puncte comune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de module și/sau de formele de organizare elementare). Acest model integrator ridică totuși unele probleme, legate în special de nivelul lui de elaborare, de complexitatea unor module și chiar de dificultatea de a formula toate regulile de asociere, care articulează diferitele module și forme de organizare, cum arată însuși E. Roulet, într-o lucrare din 1999. La nivelul utilizării ca mijloc descriptiv, principala dificultate a unui astfel de model este depășirea unei dimensiuni pentru a-i atribui un caracter integrator
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a ajutat critica epistemologică a modelelor structuraliste care postulau imanența sensului, contribuind la fondarea teoretică a cadrelor unei lingvistici antropologice și la opțiunea realistă a analizelor lingvistice; acest realism este inerent dialecticii limbii și realității prin care practica lingvistică se articulează cu alte practici, fiind legat de însăși noțiunea de producere a sensului. În ceea ce privește psihanaliza, care sondează constituția și funcționarea psihicului uman ca subiect, ea face din acest subiect un om al vorbirii, în modul cel mai strict. Astfel, construcția sensului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concepție globală fondată pe anchete și pe teste asupra vorbitorilor sau pe experimente centrate pe percepția referentului. Analiza definițiilor obținute prin anchete a pus în evidență existența, în categorizările lingvistice, a unor reprezentări stabile reperate în forma unor trăsături recurente articulate între ele, care realizează o figurare prototipică ce corespunde unui tip primar și apare spontan în spirit atunci cînd se apelează la memoria lexicală. O analiză mai detaliată relevă însă existența unor variații individuale ale referinței directe, care face ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semiotică a mărcilor prozodice (semne, semnale, indici, simptome, iconuri, motivări sau convenții), precum și valoarea lor (intrinsecă sau referitoare la o situație). Printre altele, modelele teoretice permit raportarea prozodiei la alte subsisteme lingvistice care sînt obiect de controversă. Aceste probleme se articulează cu cele care privesc distincția nivelurilor sintactic, pragmatic, semantic, expresiv, interacțional și care generează întrebarea dacă ele sînt nivelurile specifice și identificabile la care se aplică aceste mărci. Prozodia presupune și chestiuni metodologice, care sînt la fel de numeroase, precum cele legate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autorului sau a naratorului care profită pentru a-și expune opiniile sale prin punctul de vedere al altuia. Lingvistica enunțiativă a receptat aceste aspecte, formulînd problema schimbărilor punctului de vedere sau a viziunii în cadrul strategiilor enunțiative și comunicaționale care se articulează cu interdiscursul. Astfel, chestiunea punctului de vedere a depășit zona organizării povestirii romanești pentru a cuprinde toate genurile de discurs, începînd cu discursul cotidian. Prin urmare, punctul de vedere a devenit un component avut în atenție de cele mai multe dintre domeniile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
recunoscut în varianta adică (cu echivalențe în majoritatea limbilor: engl. that is, fr. c'est-à-dire, germ. dass heisst, lat. id est). Studiile de caz în funcționarea acestor mărci sînt în măsură însă să confirme că prezența lor într-o construcție articulînd o pereche de enunțuri nu este întotdeauna pertinentă pentru a releva existența unei reformulări și de aceea prezența lor este, de cele mai multe ori, facultativă. Mai mult, din perspectiva argumentației, trebuie avuți mai degrabă în vedere acei conectori și operatori argumentativi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o cauză plauzibilă și demnă de fi crezută, de dispoziție, prin organizarea succesiunii argumentelor și părților discursului, de memorizare, prin punerea în joc a factorilor cognitivi, și de acțiune oratorică, prin "performanță" și realizare a discursului. În cadrul acestui proces, se articulează părțile discursului - exordiul, narațiunea, argumentarea și concluzia- dintre care argumentarea este elementul central și cuprinde expunerea litigiului cu confirmarea poziției susținute și cu respingerea poziției adversarului. Elocuția este secțiunea retoricii pe terenul căreia s-a dezvoltat terminologia poeticii și gramaticii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui, în vreme ce sociolingvistica vizează variația vorbirii. În această perspectivă, aceste două discipline par a fi complementare, însă cu statut inegal, căci, în vreme ce lingvistica se află în centrul științelor limbii, sociolingvistica are un statut secundar, în latura în care limba se articulează cu societatea. Există însă opinii potrivit cărora, ținînd cont de faptul că esența limbii este intersubiectivă prin comunitatea socială, sociolingvistica poate fi considerată ca o disciplină centrală, iar nu periferică. Ca atare, sociolingvistica variaționistă, întemeiată de William Labov, se definește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text literar construind o lume, a cărei logică internă trebuie să se supună unui traseu al intrigii. În alți termeni, discursul/textul narativ este produsul unei construcții textuale (după canonul structural) și al unei orientări pragmatice (în canonul interacțiunii comunicative), articulate de cele trei tipuri de mimesis, după P. Ricoeur (în 1983), și anume, 1) planul prefigurării, al cunoașterii comune de care dispune autorul și naratorul, 2) planul succesiunii și al configurării și 3) planul reconfigurării (la polul receptării) la nivelul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca telos, este că oferă o schiță progresivă și inteligibilă a ordinii universale, o schiță care s-a dovedit capabilă a anihila vechea teamă de soartă și noroc. Eshatonul nu doar delimitează progresul istoric printr-un sfârșit, ci îl și articulează și împlinește printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
specialiștilor în analiza discursului. 3.2. Text și timp Timpul însuși, în sensul măsurării sistematice a ceea ce separă anumite stări trecute de altele prezente, este el însuși o noțiune creatoare de structuri și structuralistă. Creatoare de structuri, deoarece afirmă și articulează relații între anumite stări sau schimbări de stări; și structuralistă, în sensul că se bazează pe recunoașterea anumitor similitudini și deosebiri între stări specificate. Ceea ce noi numim „un an” trebuia să fi fost întîi perceput ca un singur ciclu complet
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
modelate” după oameni reali. Indiferent de ce spun unele teorii, cititorii încă interpretează personajele din roman ca indivizi (fie aceștia plasați într-o lumină difuză sau clară, fie ei recognoscibili, imprevizibili sau impenetrabili). Iar pe măsură ce se construiesc, se revizuiesc și se articulează aceste interpretări, sînt aduse în sprijin tot felul de cunoașteri extratextuale, inclusiv informațiile noastre despre personajele din lumea reală. Dacă e greșit să presupunem că mimesisul sau redarea fidelă a elementelor esențiale ale oamenilor reali este scopul ultim al caracterizării
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se comporte într-un anume fel. Rolul mai important al cadrului - pe jumătate însuflețit, amenințînd sau alinînd asemenea corului antic sau emblematic - își are originea în romanul clasic englez începînd cu Dickens și continuînd să se dezvolte și să se articuleze în operele lui George Eliot, Thomas Hardy și D.H. Lawrence. Totuși, un tip de roman în care mediul înconjurător are funcția unui personaj îl antedatează cu mult pe Dickens: tradiția romanului gotic. Interesant este că, după mulți cititori moderni, în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
revoluție celor două pe care le avea în vedere Rokkan (națională și industrială): este vorba de "revoluția internațională", o "revoluție în sensul prim al termenului, care parcurge drumul de la capitalism tot către capitalism, trecând prin socialismul real", revoluția internațională se articulează, ca și la Rokkan, pe două axe: prima, axa teritorială, se dovedește a fi "totalmente tributară epocii comuniste", întrucât duce la nașterea clivajului postcomuniști versus democrați pe baza unei contradicții (comunitate politică versus societate civilă) și a unui conflict (totalitari
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]