19,599 matches
-
Nu ne putem împotrivi. Lui Destinat îi plăcea să privească timpul scurgându-se și nu făcea uneori nimic altceva decât să stea la fereastră într-un șezlong de lemn, sau pe banca ce ieșea în afară, datorită unei mici movile artificiale pe care primăvara o acoperea cu anemone și saschiu, lângă apele molcome ale râului Guerlante și cele, mai grăbite, ale micului canal. Putea fi luat, în acele momente, drept o statuie. Încerc să înțeleg de atâția ani, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
puțin importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase ușor intrigate provenite din alte licee. Din clipa când și-a dat seama de situație, lui Amory au Început să-i displacă barierele sociale, considerându-le distincții artificiale născocite de cei puternici cu scopul de a-i susține pe cei mai slabi din camarila lor și de a-i ține la distanță pe cei aproape puternici. Luând hotărârea să fie unul dintre zeii promoției, Amory s-a prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
recent. Îmboldit să i se adreseze celui de vizavi, a simulat un moment interesul pentru cartea acestuia, după care a exclamat: — Ha! Ce chestie grozavă! Celălalt a ridicat ochii și Amory s-a simțit cuprins de un fel de jenă artificială. — Te referi la chiflele tale cu șuncă? Vocea lui sacadată, dar blândă, se potrivea de minune cu ochelarii mari și cu impresia de interes nelimitat pe care o degaja. — Nu, a răspuns Amory. Mă refeream la Bernard Shaw. Ca explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
balade, pînă când Kerry și Amory le-au Învățat aproape la fel de bine ca el. Amory a Început să scrie versuri În după-amiezile de primăvară, În parcurile marilor domenii din proximitatea Universității, unde lebedele creau o atmosferă propice, lunecând pe lacurile artificiale, și nori lenți navigau armonios peste vârfurile sălciilor. Luna mai a sosit prea repede și, brusc, nemaiputând suporta zidurile, Amory a Început să colinde campusul la orice oră, În ploaie sau la lumina stelelor. UN INTERLUDIU UMED ȘI SIMBOLIC Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani. Ea Începuse, după cum s-a văzut, cu frumusețea ei și temperamentul ei impresionabil; restul era produsul romanelor populare accesibile și al conversațiilor din camerele de toaletă, culese de la femeile ceva mai În vârstă. Isabelle se deprinsese cu un mers artificial Încă de la vârsta de nouă și jumătate ani, când ochii ei mari și Înstelați Îi proclamaseră cel mai convingător calitatea de ingenuă. Proporțional, Amory se lăsa mai puțin amăgit. El aștepta să cadă masca, fără să-i conteste lui Isabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clubului The Princetonian, al cărui președinte spera să ajungă anul viitor. El aflase că unii dintre băieții cu care ieșise ea la Baltimore erau cunoscuți drept „teribil de exaltați“ și că se prezentau la dansuri Într-o stare de stimulare artificială. Majoritatea aveau cam douăzeci de ani și șofau mașini Stutz de un roșu atractiv. Se părea că mai bine de jumătate dintre ei fuseseră deja eliminați din diferite colegii și școli, dar unii aveau nume de sportivi cunoscuți, ceea ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își transforma bunătatea Într-un mare avantaj. Amory se decisese că majoritatea oamenilor buni ori Își târau bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat-o unei reviste, primind În schimb un cec de șaizeci de dolari și o invitație să mai trimită și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai, părți din Turkestan, Constantinopol, mările Sudului -ținuturi cu muzică tristă, obsedantă, și multe mirosuri, unde patima carnală poate fi un mod de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
kilometri de Manhattan - că un automobil a Încetinit lângă el și o voce l-a strigat. Ridicând privirea, a văzut un magnific Locomobile, În care tronau doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea mare și impozant, cu ochelari de automobilist. - Nu vrei să te luăm cu mașina? a Întrebat excrescența artificială, trăgând cu coada ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost obișnuit să-i ceară aprobarea tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În care tronau doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea mare și impozant, cu ochelari de automobilist. - Nu vrei să te luăm cu mașina? a Întrebat excrescența artificială, trăgând cu coada ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost obișnuit să-i ceară aprobarea tăcută. - Cum să nu! Vă mulțumesc. Șoferul a deschis portiera și, urcându-se, Amory s-a așezat la mijloc, pe bancheta din spate. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Hans lucrează la domiciliu. În căminul ei neîngrijit, ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au ceva natural în ele. Cu siguranță, Anna și Rainer ar compara aceste lucruri cu ceva artificial și forțat, împrumutat din literatură, gândește Hans trufaș. Eu sunt mai aproape de natură și trăiesc în pas cu vremea. Las lucrurile să vină și să treacă, să mă pătrundă și să mă părăsească. Tramvaiul 5 scârțâie cu întreruperi ciudate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un semn de belșug, semn că lumea nu mai trăiește la țară și nici în sărăcie. Pălăriuța tiroleză le stă chiar foarte bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care‑l transformă într‑unul artificial; însă Anna și Rainer nu pun așa problema, doar ei vor cu tot dinadinsul să răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și Ginsberg. Părea că se simte În largul său În atmosfera restaurantului japonez plin de rezidenți newyorkezi. Nu-mi venea să cred că gândise singur tot ce spunea, dar ce mă enerva și mai tare la el era modul acela artificial de comportare doar pentru a fi În trend cu atmosfera newyorkeză. Eu nu știam mai nimic despre acest oraș, dar, după ce am văzut Șoferul de taxi și Cowboy-ul de la miezul nopții, New York-ul a devenit orașul viselor mele. Însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de nume, de opere, de fragmente, reputații, anecdote și teze extrem de contradictorii. Astfel încât ne întrebăm - aceasta este ipoteza mea - dacă termenul nu servește mai degrabă la a-i pune laolaltă în mod artificial pe niște indivizi ce au ca unic punct comun faptul că s-au născut la Cirene - azi o regiune din Libia - decât la a califica niște filosofi al căror corpus însumează viziuni despre lume asemănătoare, apropiate, deosebindu-se doar datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi mai aproape de Epicur, de a conversa cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu caltaboși și cârnați, Priapii din aluat dulce, vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca să poți apoi s-o iei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
roboții, căci despre niște roboți e vorba, așteptau respectuos, care mai de care. — Ascult, spuse Corodan. Cine vrea să-nceapă? Care este situația? — Încă din primul trimestru al anului în curs - începu tușind robotul Felix S4, care răspundea de sateliții artificiali ai UNIVAX-ului -, am îndeplinit planul la toți indicatorii de bază. Dacă e să mă refer, de pildă, numai la sectorul investiții... — Mulțumesc, suficient, îl întrerupse Corodan. Cum stăm cu sateliții naturali? Se mai învârt? — Nu toți, răspunse robotul Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noastre să vedem de ce și cum a făcut-o. Treaba noastră, tovarăși, e să-l aducem de urgență înapoi, pe orbita lui. Aceasta trebuie să ne intereseze. Unde-am ajunge dacă fiecare satelit - și mă refer aici și la sateliții artificiali - ar lua-o de capul lui, prin cosmos. Înțelepciunea galaxiei spune: „Fie-orbita cât de grea, eu iubesc planeta mea!”. Să nu abdicăm de la acest principiu, căci altfel ne trezim în haos. Roca marțiană de pe birou, trezită de glasul impunător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
te durea capul, altul reușise să obțină un soi de porumb care creștea pe case, ca iedera, luai știuleții la etajul 10, cu mâna, din balcon, câte și mai câte! În ceea ce mă privește, primisem sarcina să construiesc un satelit artificial care să pară natural și care nu trebuia numai să transmită informații despre planeta în jurul căreia se învârtea, dar să și intervină în caz că planeta nu dădea informațiile cerute. — Și ați reușit? întrebă Stejeran 1. — De reușit, am reușit, numai uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o îndepărteze mai mult de doi-trei metri din cauza puternicei forțe gravitaționale), după care comandantul Felix S 23 își privi ceasul și spuse: — Dragii mei, de mult nu m-am simțit atât de bine, mai precis de pe vremea lansării primilor sateliți artificiali ai Pământului, când aveam un unchi care era antenă și ne mai transmitea duminica, de pe-acolo de unde se învârtea și el, bancuri noi. Dar acum a sosit timpul să plecăm. Să plătim deci și să ne luăm zborul. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O senzație, răspunse Getta 2. Senzația că fumați. — Dar dumneavoastră aveți plămâni? întrebă Felix S 23. — Am, răspunse Getta 2. Plămâni artificiali, natural. — Păi vedeți? zise trist Felix S 23. Noi n-avem plămâni. — Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îndrăgesc!! Cum barcă tot se ducea, De vâsla puternic tot zbătea, Izbind ghețarii rând pe rând, Barca săracă tot plângând.. Mi-am dat seama c-o să-i iasă zeama, iar după un ocol mare de lac și după o insulița artificială, realizând că nici spațiu pentru asta nu-i, plus că e și pericolul de a se sparge barcă.. că, eu tot nu mă calmez..trebuia să mă ”iau de cauză acelei stări. M-am apropiat și te-am strâns mai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]