12,098 matches
-
trebuit să își schimbe frecvent reședința. A călătorit în Egipt și apoi la Constantinopol prin anii 564-565; în cele din urmă, i s-a îngăduit să se întoarcă în Africa, în orașul său. Fiindcă a refuzat în continuare să dea ascultare împăratului, a fost din nou exilat la Constantinopol, unde s-a stabilit într-o mănăstire și a murit cîțiva ani mai tîrziu. Victor a scris o Cronică universală, chiar dacă are drept obiect mai mult istoria Bisericii. Cronica începea de la facerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filozofii, după exemplul lui Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare fără să-și pună întrebări în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții evită orașele și contactele cu oamenii, care îi pot tulbura, și se concentrează asupra liniștii sufletului. Caracteristica sufletului desăvîrșit este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să fie liber să se îndrepte spre Dumnezeu (36-37). Viața trebuie să fie dedicată imitării lui Dumnezeu, care este bun și milostiv, prin rugăciuni continue și meditație. Scrierea se încheie cu îndemnul de a-l imita pe Cristos prin exercițiul ascultării și al smereniei. Doctrina imaginației care stimulează „gîndurile” (logismoi), pericol ce poate fi preîntîmpinat tocmai prin sărăcia voluntară care nu lasă frîu liber imaginației (52 și urm.), dovedește influența lui Evagrie Ponticul, sesizabilă și la nivelul vocabularului. Referirea la problemele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
izvorîtă din meditația asupra Scripturii). Urmează secțiuni privitoare la dragostea față de Dumnezeu (12-23), la percepție sau simțul sufletesc (24-25), temă dezvoltată apoi în expunerea despre capacitatea de a discerne duhurile și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și înfrînare (42-52), despre boli (53-54), despre necesitatea de a renunța la atracțiile lumii (55-57) și de a învinge akedía, plictiseala și dezgustul față de experiența spirituală (58), de a nu uita numele lui Dumnezeu și de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
i-a considerat prea recenți și compuși de persoane cu vederi prea moderne”. însă, pe de altă parte, potrivit aceluiași rechizitoriu, episcopul eretic „punea femeile să cînte în cinstea sa, în Biserica, în ziua de Paști, niște psalmi a căror ascultare ar provoca oroare” (Eusebiu, Istoria bisericească VII, 30, 10). Din mărturia Părintelui Bisericii siriace, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor este Bardesan din Edesa, a cărui activitate a fost continuată de fiul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cuprindere între cer și pământ, o negociere... ce nu se știe încotro mă va duce. DE-AȘ PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului în ceas de-mpreunare, aștept deșteptarea ascultării curate, împotriva neastâmpărului pierdut. Nu mai am timp de împotrivire, pasul s-a îngreunat de la bocancul înzăpezit la călcătura împotriva vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se îndepărtase de lumină. E plin de urme șterse și pline
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
am o pregătire teologică și predau religie, nu pot să nu menționez contribuția profesorului de religie În ameliorarea agresivității. Profesorul de religie caută să dezvolte la copii caracterul moral-religios, având În centru principiile creștine de iubire față de aproapele, iertare, de ascultare, răbdare, milostenie, blândețe, smerenie, pace etc. Modelul creștin este al Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne Învață că „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți și voi lor” (Matei 7,12). Suportă batjocură, bătaie, chiar
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
acesta din urmă tată al celui dintâi”. Și merge mai departe cu această distincție: „După natură deci, ca să spunem așa, noi toți suntem fiii lui Dumnezeu, căci toți am fost făcuți de el (ab eo omnes facti sumus); dar, după ascultare și învățătură (secundum dicto auditionem et doctrinam), nu suntem toți fii ai lui Dumnezeu, ci doar aceia care cred în el și fac voia sa. Cei care nu cred și nu fac voia sa sunt fiii și îngerii diavolului (filii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s-a întâmplat nimic) și au subiecte asemănătoare: destine resemnate, supuse la atrofiere sufletească, după ce au riscat, fără succes, un gest de revoltă. Victimele sunt mai ales femei care își trăiesc ratarea aspirațiilor amoroase când au curajul să le dea ascultare, indiferent de opoziția mediului, care are însă ultimul cuvânt. Haia Sanis, personaj memorabil prin obstinația disperată de a refuza o atare soartă, plătește cu viața împotrivirea. Se întâlnesc aici și intelectuali care caută anestezierea în alcool a ambițiilor spirituale descurajate
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pentru desfrâu: „Iar epitimia pentru cei ce desfrânează este hotărâtă la patru ani; și trebuie ca în cel dintâi să se scoată de la rugăciuni și a se tângui ei înaintea ușii bisericii; iar al doilea an a se primi la ascultare; iar în al treilea spre pocăință; iar în al patrulea să stea împreună cu poporul, fiind îndepărtați de la jertfa adusă; numai după aceea să li se admită împărtășirea cu cel Bun”31; Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stingă în pribegie, în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a lui Mircea Ciobanul, Stana, a fost măritată cu Ivan Norocea, catolicul ce nădăjduia să-i aducă pe valahi sub ascultarea Bisericii Romei. Norocea (un combatant contra turcilor, mort înainte de 1600) a fost tatăl „Doamnei” Velica, iubita lui Mihai Viteazul, soție, însă, a lui Vlad, fiul pretendentului Miloș, și apoi a lui Fabio Genga. Și unii „Mihnești” și-au măritat fetele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pregăteau locurile de veci Actul pios al ridicării unui lăcaș de rugăciune (mă voi opri mai jos asupra edificării; ctitorie însemna însă, și opera de înzestrare, donarea unor bunuri materiale, dăruirea obiectelor de cult și chiar așezarea unei mănăstiri sub ascultarea unui complex monastic din țara Sfântă, de la Athos, din Sinai etc.1) includea întotdeauna și o componentă ce aparținea ansamblului numit îndeobște praeparatio mortis. Mormântul unui stăpânitor sau al unui reprezentant al elitelor trebuia să impună, să le conserve și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor veni: „în zilele trupului Său, El a dus, cu strigăt tare și cu lacrimi, cereri și rugăciuni către cel ce putea să-l mântuiască din moarte și auzit a fost pentru evlavia sa, și deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit, și desăvârșindu-se, s-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veșnică”148. Nu poate fi exclusă din sfera de semnificații a lacrimilor vărsate de văduve căci acea conotație pozitivă, îngăduită de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căsătoresc a treia oară, am primit obiceiul de afurisire pe cinci ani, nu de vreun canon, ci din urmarea celor primite mai înainte. Dar nu trebuie a-i opri pe ei cu totul de la Biserică, ci a-i învrednici de ascultare doi ori trei ani, și după aceea să li se dea voie să stea împreună, iar de la împărtășirea Sfintei Taine celei bune să fie ținuți departe, și atunci, când vor arăta vreun rod de pocăință, să se așeze la locul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Uście. Sau pe cele trei văduve pomenite mai sus. De multe ori nici n-a fost nevoie de „achiziționarea” acestui statut. N-au fost puține cazurile când „perechea” Voievodului și-a depășit (și-a ignorat, chiar) condiția - care însemna ascultare, fecunditate și prolificitate (niște Marii - ne spune unul dintre modelele feminine medievale - cuminți, înglodate într-o maternitate neîntreruptă) iar, în spațiul public, tăcere (era „Doamna mută” în timpul procesiunilor, la liturghie sau cu ocazia ce se oficiau în aer liber sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
consangvinității. Era un sfat formulat cândva și de bătrânul postelnic: „să nu ascultați povești între voi sau vrajbele muierilor voastre”326: „[...] vă leg supt blestemul lui Dumnezeu și sub blestemul mieu cel părintesc, ca să nu vă plecați urechile voastre supt ascultarea cuvintelor jupânésilor voastre, însă de cele proaste și vrăjbitoare, care fac fraților neviață, nici să se méstece iale în vorba voastră, când veți avea între voi: au pentru moșii, au pentru alte trebi; ce să-și păzească fieștecare treaba ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jupâneasa Elina -, un cortegiu bine securizat ducea la Adrianopol „poclonul haraciului”, tânărul Cantacuzino își vede de ale lui și începe „tare spudia cărții”, la Constantinopol cu chir Dionisie (care va muri, însă, peste un an și elevul va trece în ascultarea lui Gherasim Cretanul, nimeni altul decât Gherasim Blachos), „la metohul Ierusalimului”. Continuă acumulările începute în țară în casa părintească, verosimil cu profesorii de la „Schola graeca et latina” din Târgoviște, și în Ardeal, la Brașov, cu dascăli de la Colegiul reformat, în timpul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de regulă, de factură paranoică. Orgoliosul nu ține seamă de nimeni și de nimic, În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiinței colective a unui grup uman care, recunoscându-și filiația Într-un Dumnezeu unic (arhetipul Tatălui creator, primordială, este permanent legat de acesta, fiind astfel obligat să asculte și să nu se abată de la legile morale impuse de acesta. Orice ascultare implică o supunere. Abaterea este răzvrătire, iar În plan moral reprezintă păcatul. Ea este o conștiință a predestinării care mă Închide În relațiile mele, sau ale noastre, făcându-mă dependent de autoritatea absolută față de care datorez supunere și ascultare, aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice ascultare implică o supunere. Abaterea este răzvrătire, iar În plan moral reprezintă păcatul. Ea este o conștiință a predestinării care mă Închide În relațiile mele, sau ale noastre, făcându-mă dependent de autoritatea absolută față de care datorez supunere și ascultare, aceasta fiind condiția protecției și a binelui meu. Iubirea este, În schimb, liberă. Ea mă deschide, fiind o sursă permanentă de energii sufletești pe care eu le primesc de la celălalt și pe care, la rândul meu, i le ofer acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a Eului acesteia, asupra celorlalți indivizi, de a ieși În evidență, de a se ridica deasupra lor, de a-i domina pentru a-i conduce după propria sa voință, impunându-le acestora propria sa putere de decizie și cerându-le ascultare. dă Competiția Eului, atât cu sine, cât și cu ceilalți, este o altă formă de afirmare a Eului. Competiția este, din punct de vedere formal-extern, Întrecerea, iar din punct de vedere sufletesc și moral este tendința de afirmare valorică a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încearcă să se elibereze. Revolta persoanei Împotriva lumii privește În mod indirect și nemărturisit și o revoltă față de sine. De aici depășirea ca formă de ieșire din lume și care este soluția la care persoana apelează. Situațiile-Închise constrâng, obligă la ascultare și acceptare necondiționată. În fața acestora sunt două tipuri de răspunsuri ale persoanei: de adaptare, prin acceptarea limitelor impuse, sau de inadaptare, de respingere, refuzul de a accepta și recunoaște limitele care i se impun. Incapacitatea de a accepta limitele duce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a fi În timp. Ea face ca persoana ta, cât și persoana celuilalt să fie Împreună, ca un fapt cert. Orice prezență construiește o atmosferă comună a celor care sunt Împreună. Atmosfera prezenței se constituie din acțiuni reciproce de privire, ascultare, miros, atingere, voce (H. Tellenbachă. Prezența nu Înseamnă numai faptul de a fi Împreună. Ea presupune o nuanțare mult mai largă a relațiilor umane, care depășește Întâlnirea, ca fapt de a fi Împreună, de factură fizică, În timp și spațiu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care se manifestă la fel, dar În planul imaginarului personal. Dacă revoluționarul este un utopic al realului, al lumii, bovaricul Își proiectează visele sale utopice asupra propriei vieți și asupra celorlalți, totul fiind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
normelor, fiind simbolul autorității lumești În cetate. El este cel care trebuie să asigure ordinea și echilibrul cetății, al relațiilor dintre cetățeni, cel care vine În Întâmpinarea nevoilor acestora. Este simbolul conducătorului, imaginea autorității și prestigiului, simbolul puterii și al ascultării. fă Reformatorul e personajul care are ca rol Îndreptarea normelor și a legilor cetății. El propune soluții noi având virtuți de educator-reformator. Reformatorul propune un anumit stil de a gândi, de a acționa, de a se comporta al oamenilor din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]