8,316 matches
-
vă sunt limitele? Care din avantajele ce mi le-ați prezentat este, de fapt, cel mai important? Cel în care ați sta dumneavoastră liniștită? O, nu! Nu era asta, doamnă, dar mă gândeam, vorbisem cu doamna directoare... și..., se bâlbâi asistenta - Și? Și ce? Ați pus la cale această rezolvare a problemei... Ingenioasă, trebuie să recunosc. Dar v-ați înșelat. Ați făcut calculele excluzându-mă din ecuație, ați exclus “necunoscuta”. Nu că nu mi-ar fi drag să o țin pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
instituția care are toate pârghiile necesare la îndemână, pentru ca acest copil să plece din casa mea în siguranță și să i se ofere stabilitatea unui cămin. Aceste cuvinte au fost spuse cu claritate și hotărâre. În timp ce vorbea, țintind-o pe asistenta socială cu priviri din care se părea că ies scântei, Emanueala s-a ridicat, a luat telefonul fix și l-a așezat în fața acesteia, pe masă, după care a vorbit apăsat: - Aveți telefonul la dispoziție. Folosiți-l, vă rog, și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
este complicată, s-au întâmplat lucruri destul de grave în această săptămână, pe care nu le cunoșteam, din păcate. În special ieri și astăzi... Da... Doamna dorește o rezolvare clară și rapidă, astăzi, a problemei. Nu acceptă rezolvări temporare, compromisuri, preciză asistenta socială urmărind-o cu privirea pe Emanuela. Observând că aceasta se îndepărtase puțin, pentru a-i permite să vorbească nestingherită, asistenta șopti în telefon: - Doamna directoare, să stiți că este pornită să cheme presa. Ne-a amenințat că aduce cazul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
și astăzi... Da... Doamna dorește o rezolvare clară și rapidă, astăzi, a problemei. Nu acceptă rezolvări temporare, compromisuri, preciză asistenta socială urmărind-o cu privirea pe Emanuela. Observând că aceasta se îndepărtase puțin, pentru a-i permite să vorbească nestingherită, asistenta șopti în telefon: - Doamna directoare, să stiți că este pornită să cheme presa. Ne-a amenințat că aduce cazul în atenția opiniei publice și a forurilor superioare competente... Da..., da, doamna director... Încerc doamnă, dar incercați la acea familie din
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Încerc doamnă, dar incercați la acea familie din comuna Armeni! O doreau mult. Da, sunt cu tot dosarul în regulă... Dacă ar putea veni astăzi, ar fi perfect... Da... Vă las... Aștept telefon de la dumneavoastră. Mulțumesc! După ce a închis telefonul, asistenta socială s-a simțit datoare să-i ofere Emanuelei câteva explicații. - Știți..., poate că ați auzit ce am rugat-o pe doamna director..., dacă această familie va fi găsită și va putea veni astăzi, vom avea ocazia să plasăm fetița
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
eliminăm și ultima posibilitate de reintegrare în familia naturală... Discuția le-a fost brusc întreruptă de soneria telefonului. Privind display-ul telefonului, Emanuela văzu numărul de la “Instituția de Protejare a Intereselor Copilului”. Prin mișcarea expresivă a capului, atenționă și încuviință asistentei sociale să răspundă. Alo, da! ... Da..., ... da, doamna director... am înțeles... este foarte bine... minunat! La ce oră vor ajunge? ... pe la patru? Doamne ajută! Bine că i-ați găsit și pot veni! Mulțumesc! Bineînțeles că vă voi ține la curent
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
-o de îndată ce s-a conturat plecarea sigură a Danielei, undeva, unde ei îi va fi mai greu să ajungă. Scutură agitată din cap, ca și cum ar fi vrut să împrăștie acele gânduri înfiripate rapid și atât de obsesiv. O întrebă pe asistenta socială care, între timp, își verifica ceva în geantă. - Parcă... ați spus ceva? Mă gândeam..., cred că am fost puțin neatentă, se scuză Emanuela... - Vă înțeleg. Este o stare normală. O întâlnesc deseori, stați liniștită! încercă asistenta socială să o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
O întrebă pe asistenta socială care, între timp, își verifica ceva în geantă. - Parcă... ați spus ceva? Mă gândeam..., cred că am fost puțin neatentă, se scuză Emanuela... - Vă înțeleg. Este o stare normală. O întâlnesc deseori, stați liniștită! încercă asistenta socială să o încurajeze, apoi continuă. Nu trebuie să vă faceți griji... Este o familie bună și veți putea merge oricând la Daniela... Deocamdată, eu voi merge până acasă să mănânc, să mă schimb și să iau niște documente necesare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
schimb de idei. Prof. univ. dr. Carmen Stadoleanu ne-a enumerat varietatea subiectelor abordate în cadrul secțiunii „Repere în Medicina avansată”- „Tehnici și biomateriale în medicina modernă”, comunicările științifice fiind completate de tribunele practicienilor din Medicină Dentară, Tehnică Dentară, Balneo-fizio-kineto-terapie și Asistente de Medicină Generală și de cursuri precongres, prezentări de firmă și hands-on-uri, care au început încă de marți, 24 februarie ac. Interesant este că participarea la eveniment și la cursurile susținute este crediată de Colegiul Medicilor Dentiști din România. Prof.univ.
CONGRESUL INTERNAŢIONAL „PREGĂTIM VIITORUL PROMOVÂND EXCELENŢA”, EDIŢIA A XXV-A, MUTĂ PENTRU CÂTEVA ZILE CAPITALA CULTURALĂ ROMÂNESCĂ LA IAŞI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376167_a_377496]
-
început și eu să râd. Era prima operație din viața mea, dar nu conta nimic altceva decât să-mi fie rezolvată problema care mă supăra de atâta timp. ************************** Întins pe masa de operație, cu privirile țintuite în tavan, așteptam. O asistentă drăguță mi-a introdus în gură un tub subțire din cauciuc plasticat, iar medicul anestezist care asista la operație m-a înțepat într-una dintre venele brațului drept cu o seringă prin care trebuia să intre în organism soluția pentru
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
încăperii. Ca și cum aș fi avut un ochi pe ceafă. Vedeam totul panoramic, la trei sute șaizeci de grade, dar ce m-a deranjat cel mai mult era vânzoleala din jurul mesei, precum și chipurile disperate ale celor doi medici, ortopedul și anestezistul, ale asistentelor, chiar dacă aveau toți partea de jos a feței acoperită cu banalul tifon alb folosit în timpul operațiilor. Atunci am început să aud un țiuit supărător, nu foarte tare, dar enervant, nu știu de unde venea și mă deranja enorm. Totuși mă simțeam
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
de tavan, într-un anumit fel mă simțeam un tot unitar cu acesta. Îi auzeam pe cei de jos, nu-mi venea să cred, ei jos, eu sus, vorbindu-și unul altuia, ambii medici răcneau unul la celălalt, poate la asistente, naiba știe, pentru că nu puteam distinge ce spuneau, era ca și cum m-aș fi aflat, din acest punct de vedere, foarte departe de ei sau auzul meu, din pricina țiuitului continuu, slăbise cu mult sub valori normale. Apoi am zărit o lumină
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
cronicilor de presă la spectacolele excepționale pe care le organitează Pepino Popescu), nu fug ziariștii după el ca și cum ar fi mișcări de stradă! Are pus la dispoziție un număr de telefon, acordă cu generozitate invitații la spectacole, este deservit de asistenta Nicoleta Ion care nu întoarce solicitantului de informație o vorbă moleșită ca de caniculă, o față posacă, o rostire de jargoane inculte, ineducabile pe vecie. În multe privințe, Pepino Popescu nu e prin nimic asemănător cu unii organizatori care sunt
PEPINO POPESCU. PRIN NIMIC ASEMĂNĂTOR CU ALŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376215_a_377544]
-
să pâlpâie ager în dreptul etichetei „Salonul 3” ca parcă pentru a se asigura că nu va fi redus de tot la tăcere. Ușa se deschide și o femeie tânără, cu ochi frumoși și buze pline își întoarce privirea sfârșită spre asistenta la fel de tânără. Prin lumina ce răzbate pieziș în salon se pot distinge culoarea palidă și proeminența oaselor feței, dar și silueta firavă, acoperită aproape în totalitate de așternuturi. Alături de pacientă, mama stă neputincioasă pe un scaun, cu umerii plecați, cu
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
mă lăsați să mor”... se aude din nou o șoaptă în liniștea salonului și atunci mama tresare ca dintr-un vis, ridicându-și privirea deznădăjduită și lăsând-o să curgă în gol, peste căpătâiul patului, peste pereți, departe în asfințit. Asistenta iese o clipă și revine cu pași apăsați ținând în mână o seringă. „Tratamentul de ora 8”, explică mai mult ca pentru ea întrucât pacienta aproape a adormit iar mama continuă să privească cerul în amurg, absorbită de magia îngemănării
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
care sunt valorile normale, căci ești mai deșteaptă decât colegele tale! Hai Lucia, un pic de intuiție, ce naiba! Vezi ce a combinat nenorocitul ăla de Giani pe aici, de m-a sabotat în felul ăsta!” Privirea ei împunse cu disperare asistenta care o privea ca pe o integramă imposibil de rezolvat. - Da, crede-mă că mă gândesc care poate fi cauza acestui balamuc! Tu știi, Amneris? Ochii ăștia îmi confirmă că da! Care e, fir-ar să fie? Lucia se aplecă
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
prin calitățile și rezultatele muncii lor, ci a fost sărbătorită ziua de naștere a domnului Academician Dr. Fărm. Ovidiu Bojor - supranumit de unii pe bună dreptate - prim farmacist al țării. La cei 90 de ani, domnul farmacist, în admirația întregii asistente pentru vigoarea minții sale, a creat câteva momente de neuitat și a ținut să prezinte tot evenimentul, alături de Florentina. Că în fiecare an, Gală Ovidiu Bojor, are drept scop premierea oamenilor importanți din domeniul sănătății și a promovării unui stil
ACADEMICIAN DR. FARM. OVIDIU BOJOR CELEBRAT LA 90 DE ANI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369128_a_370457]
-
Acum, când mă uit la ei, mă inundă bucuria. Lor nu vreau să le lipsească nimic. Vor avea toată dragostea, sprijinul și prietenia mea. Facem acest drum de câteva ori pe an, îl știu cu ochii închiși. Oare de ce spun asistentele că nu mă vizitează nimeni? Am să mă ridic să le spun... Nu, mai bine mai stau puțin. În copilăria mea, admiram un om în vârstă, care mereu știa ce să ne răspundă, la fiecare întrebare. Țin minte că mi-
ALB de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369154_a_370483]
-
auromicină. După o săptămână cât puteam maximum să trag de timp, trebuia să-mi facă externarea și să mă trimită la navă, așa că iar am umblat la sentimentalisme. Reușeam să-mi creiez repede prieteni peste tot, inclusiv în spital la asistente și printre medici, chiar fiind ei ofițeri la rândul lor. Mi-a venit ideea ca să mai pot sta în spital, scoaterea amigdalelor. Am tratat cu medicul ORL-ist, un locotenent major din Mangalia, să-mi scoată amigdalele chiar dacă nu mă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
marinar căruia i-a explodat o grenadă în mână și l-a orbit. Câtă fantezie poate avea un om. Nici nu știau despre ce este vorba și gata, stabiliseră verdictul - explozie de grenadă. Ajuns pe secția ORL, am recunoscut vocea asistentei șefă, o domnișoară tomnatică și frumoasă, pe nume Frigioiu. I-am spus cine sunt, ea s-a panicat și m-a dus direct în sala de operație, apoi a sunat după medicii de gardă. Stăteam întins pe masa, așteptând să
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
prea simt durerea. Inconvenientul era că trebuia să mă descurc ca un orb prin salon sau când trebuia să merg la masă. Mă mai ajutau colegii de cameră, militari din toată regiunea și toate armele. A doua zi știam de la asistente că va veni fratele meu care a dat telefon să se informeze în ce stadiu mă aflu. Ajutat de un soldat am ajuns în curtea spitalului și stăteam liniștit pe o bancă în parc, așteptându-l. Desigur, că nu-l
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
arate o anumită doză de superioritate față de mine. Nu reușise. Continuă seria întrebărilor: - Și ce profesie aveți ? De data asta a fost rândul meu să încerc puțină mândrie personală. - Sunt inginer la o exploatare minieră. Pot să vă întorc întrebarea ? - Asistentă medicală. Nu știu de ce nu m-a mirat răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu în ce fel, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Dar, revenind acum la partea pur spirituală din materialul meu, voi relata câteva experiențe T.A.M. (Trăiri în Apropierea Morții), așa cum v-am obișnuit deja, în fapt cum o fac de fiecare dată. Cine poate fi mai aproape de moarte decât asistentele medicale dintr-un „hospice”, care au grijă zilnic de oameni aflați pe ultima sută de metri, oameni în suferință și rude îndurerate ?! Revista Americana „Guidepost” a prezentat povestea unei asistente medicale (care a dorit să-și păstreze anonimatul) dintr-un
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
de fiecare dată. Cine poate fi mai aproape de moarte decât asistentele medicale dintr-un „hospice”, care au grijă zilnic de oameni aflați pe ultima sută de metri, oameni în suferință și rude îndurerate ?! Revista Americana „Guidepost” a prezentat povestea unei asistente medicale (care a dorit să-și păstreze anonimatul) dintr-un hospice. Ea este convinsă că viața de după moarte există și că toți pacienții ei au ajuns în rai. Iată care sunt experiențele ei: „Leonora era pe moarte. Avea 54 de
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
și îndreptată spre locul unde ar fi trebuit să văd îngerul. Ceva din tonul Leonorei îmi spunea că a încercat să-și convingă familia de existența îngerului și n-a reușit. Cu câțiva ani înainte, la începuturile carierei mele de asistentă de „hospice”, probabil că aș fi ezitat să-i răspund la această întrebare. Doar știu foarte bine ce efecte au medicamentele și epuizarea asupra unui creier pe moarte. Dar în ziua aceea am știut exact ce să-i răspund. Știam
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]