2,113 matches
-
cuie și bucăți de țevi, au devenit ceva obișnuit. De atunci, oricine poate să acceadă la frumusețile cerului profund cu ajutorul câtorva ore de bricolaj. Deși acest lucru nu este prima abordare „"Do it yourself"” care a văzut lumina zilei în astronomia de amator, este cu siguranță unul dintre cele mai populare. Astăzi „Dob” se află în cataloagele tuturor vânzătorilor de instrumente astronomice și al numeroșilor constructori, chiar dacă aceștia se specializaseră într-o cu totul altă concepție, ca "Schmidt-Cassegrain". Dacă în general
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
XXI-lea, uzine chineze și taiwaneze au trecut la propunerea unor telescoape Dobson (cu tub de metal) de 150, apoi 200, 250 și 300 mm. Nu se poate nega faptul că apariția acestor instrumente în comerț a contribuit la avântul astronomiei moderne de amator: astronomul amator debutant de azi poate să înceapă cu un telescop de 200 mm, acolo unde generația precedentă trebuia să înceapă cu o lunetă de 60 mm sau cu un telescop de 115 mm. Puși în fața de
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
Un alt autor ismailit de secol IX influențat de hermetism este Abu Hatim ar-Razi, care, în lucrarea sa Știința Profeției îl menționează pe Hermes de mai multe ori, spunând clar că este același personaj cu Idris: ”pe scurt, originea științei astronomiei este de la Idris. Hermes este Idris. El a fost un profet și un membru al comunității noastre, nu unul al comunității apostaților. Au fost cinci generații între el și Adam.” Într-un singur paragraf, Ar-Razi arată fără rețineri atât faptul
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
Teoriile cu privire la ordinea universală impusă de perspectiva islamică întrunesc aspecte religioase și speculații filosofice, raportându-se în aceeași măsură la metodele și abordările științifice bazate în mod tradițional pe studiul astronomiei. În primele secole ale islamului orientările cosmologice aveau ca premisă revelația divină și relatările Profetului, acest model fiind răspândit în întreaga societate. Învățăturii formale a științelor religioase i s-au adăugat credințele și practicile astrologice, toate acestea fiind instrumentate în cadrul
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
are o mișcare proprie. Ibn Haytam (m. 1309) încearcă de asemenea să reformeze sistemul astronomic, contribuind prin lucrarea sa, "Aș-Șukūk ʿală Bațlamyūs" la transmiterea unor observații în ceea ce privește mișcarea corpurilor cerești. Observațiile lui au avut influență asupra unei școli moderne de astronomie -observatorul astronomic de la Maragha - reprezentate de Mu’ayyad Ad-Dīn al-’Urdī (d. 1266), Nasīr al-Dīn At-Tūsī (1201-1274), Nağm al-Dīn al-Qazwīnī al-Kătibī ( d. 1277), Quțb al-Dīn Aș-Șīrăzī (1236-1311), Sadr Al-Buḫari (c. 1347), Ibn Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
astronom, teoretician marxist și revoluționar social olandez. El a fost unul dintre principalii teoreticieni ai comunismului consilial (în ). Pannekoek a studiat matematica și fizica în Leiden din 1891. Chiar înainte de a fi mers la facultate, el a fost interesat de astronomie și a studiat variabilitatea Stelei Polare. El a publicat primul său articol, "Despre necesitatea de continuare a cercetărilor privind Calea Lactee", când era student. La câțiva ani după ce-și terminase studiul, a început să lucreze la ("Leidse Sterrewacht"), unde și-
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
mers de asemenea în mai multe expediții străine, pentru a observa eclipsele solare și a capta spectre de stele. În 1926 a întreprins o expediție în Java , pentru a consemna Constelațiile Sudului. El a fost, de asemenea, interesat de istoria astronomiei. Cartea sa, "O Istorie a Astronomiei", este considerată o referință standard asupra acestui subiect. Activitatea sa în structura galactică, astrofizică și istoria astronomiei a fost de renume internațional și a dus la câștigarea unui grad onorific de la Universitatea Harvard în
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
expediții străine, pentru a observa eclipsele solare și a capta spectre de stele. În 1926 a întreprins o expediție în Java , pentru a consemna Constelațiile Sudului. El a fost, de asemenea, interesat de istoria astronomiei. Cartea sa, "O Istorie a Astronomiei", este considerată o referință standard asupra acestui subiect. Activitatea sa în structura galactică, astrofizică și istoria astronomiei a fost de renume internațional și a dus la câștigarea unui grad onorific de la Universitatea Harvard în 1936, precum și Medalia de Aur a
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
o expediție în Java , pentru a consemna Constelațiile Sudului. El a fost, de asemenea, interesat de istoria astronomiei. Cartea sa, "O Istorie a Astronomiei", este considerată o referință standard asupra acestui subiect. Activitatea sa în structura galactică, astrofizică și istoria astronomiei a fost de renume internațional și a dus la câștigarea unui grad onorific de la Universitatea Harvard în 1936, precum și Medalia de Aur a Royal Astronomical Society în 1951. Craterul Pannekoek pe Lună și asteroidul sunt numite după el. Institutul Astronomic
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
(n. 1945 București) este un astrofizician și matematician israelian, cunoscut și ca autor de cărți de popularizare a științelor: matematică, fizică, astronomie ș.a. După ce a fost profesor la Technionul din Haifa, în anul 1991 a fost cooptat de ca director stiințific la Institutul Stiințific de telescopie Spațială () care acționează Telescopul spațial Hubble din Statele Unite, de unde s-a retras ca profesor emerit în
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
târziu a devenit director adjunct al Observatorului din Viena. În 1792 i-a succedat lui Maximilian Hell în calitate de director și a rămas în acest post pentru tot restul vieții sale. Pe parcursul carierei sale a publicat o serie de tratate de astronomie și geografie. O mare parte din activitatea sa științifică a dedicat-o efemeridelor din Viena. El a făcut o serie de măsurători ale corpurilor cerești, care au fost publicate din 1787 până în 1806. Craterul Triesnecker de pe Lună este numit după
Franz de Paula Triesnecker () [Corola-website/Science/336673_a_338002]
-
11 februarie 1617) a fost un astronom, astrolog, cartograf și matematician italian. S-a născut la Padova și a absolvit studii de filosofie la Bologna în 1579. Tatăl său era Pasquale Magini, un cetățean al Padovei. Dedicându-se el-însuși studierii astronomiei, a scris în 1582 lucrarea "Ephemerides motuum coelestium", tradusă în italiană în anul următor. În 1588 a fost ales în locul lui Galileo Galilei pentru a ocupa catedra de matematică de la Universitatea din Bologna , după moartea lui Egnatio Danti. El a
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
Sistemul maginian consta din unsprezece sfere de rotație, pe care l-a descris în "Novæ cœlestium orbium theoricæ congruentes cum observationibus N. Copernici" (Veneția, 1589). În lucrarea "De Planis Triangulis" (1592), el a descris utilizarea de cvadrantelor în topografie și astronomie. În 1592 Magini a publicat "Tabula tetragonica", iar în 1606 a conceput tabele trigonometrice extrem de precise. De asemenea, el a studiat geometria sferei și aplicațiile trigonometriei, pentru care a inventat metode de calcul. A cercetat problema oglinzilor și a publicat
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
În astronomie, sfera lui Hill reprezintă regiunea în care domină atracția unui corp, față de perturbațiile altui corp mai masiv. Pentru ca un corp să graviteze un altul, orbita lui trebuie să se afle în interiorul sferei Hill al celui pe care îl orbitează. De
Sfera lui Hill () [Corola-website/Science/336688_a_338017]
-
stabilit în Belgia. Relatarea cealaltă, mult mai probabilă, susține că Schyrleus s-a născut în 1604 la Reutte, Austria. După ce s-a alăturat ordinului augustinian în 1622, a fost trimis la Universitatea din Ingolstadt, unde a urmat probabil cursuri de astronomie și a învățat cum se fabrică lentilele. După absolvire, el nu s-a mai întors la mănăstire, ci a intrat în ordinul fraților capucini, care l-a trimis la Linz în 1636, unde a predat filozofia. Aici, el a intrat
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
circa Saturnum sex, circa Martem nonnullae" („Nouă stele văzute în jurul lui Jupiter, șase în jurul lui Saturn, mai multe în jurul lui Marte”). În 1645 el a publicat "Oculus Enoch et Eliae, siue, Radius sidereomysticus", o lucrare foarte influentă despre optică și astronomie. "Oculus Enoch et Eliae", pe lângă descrierea uneia dintre invențiile sale, o lentilă pentru telescopul lui Kepler, care reda o imagine inversată, conținea, de asemenea, o secțiune lungă de telescopuri binoculare, care i-a influențat foarte mult pe alți opticieni și
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
de planetă. El a dedus că ei aveau orbite independente proprii și că iluminau planeta Saturn, care avea nevoie de lumină deoarece era de o sută de ori mai puțin luminată de Soare decât Pământul.<ref name="oncle-dom.fr/sciences/astronomie/histoire/anneaux/invention/invention.htm 2016-08-20"></ref> A afirmat că în 1642, la Köln, el a văzut trecând prin fața Soarelui o trupă ("turnam") de stele căzătoare care urmau una după alta în timpul unei perioade de paisprezece zile și că strălucirea Soarelui
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
Cuvântul englez "analemma" este un împrumut din limba greacă: ἀνάλημμα, "analêmma" („suport”, „substrucție”), bazat pe aceeași rădăcină ca și cuvântul λῆμμα, "lễmma": „lemă”. Această figură nu poate fi pusă în evidență decât prin fotografie, simulând fenomenul printr-un program de astronomie sau cu ajutorul unui planetariu. O astfel de figură nu este specifică Pământului, ci poate fi observată și de pe alte planete. De pe Pământ, analema are forma unui „8”, observată de pe Marte, analema are forma unei „picături de apă”. Coordonata verticală a
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
scurt timp după aceea, în 1900. Cenușa sa a fost înmormântată într-o criptă de la baza Telescopului Memorial Keeler de 31-inch la Observatorul Allegheny. Împreună cu George Hale, Keeler a fondat și editat "Jurnalul Astrofizic", care rămâne o mare revistă de astronomie în prezent. Părinții lui au fost William F. și Anna (născută Dutton) Keeler. El s-a căsătorit în 1891 și a lăsat o văduvă și doi copii. Keeler a fost primul care a observat intervalul din inelele lui Saturn în
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
aceasta fiind preocuparea majoră a venerabilei instituții. Încă de la început, Al-Qarawiyyin s-a specializat în difuzarea cunoașterii religioase conform școlii malekite (Școli juridice în islam). Pe lângă Coran și Jurisprudența islamică , constituiau obiect de studiu gramatica, retorica, logica, medicina, matematica și astronomia. La început o simplă madrasa, metoda de învățare utilizată era cea cunoscută în toată lumea islamică și consta în lecții publice ținute de un šayḥ în fața elevilor așezați în semicerc, în interiorul moscheii. Shayḥ-ul le oferea elevilor explicații legate de text, fiind
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
MySQL). Este posibil să se obțină o informație asupra unui obiect, furnizând doar coordonatele (ascensia dreaptă și declinația). Alături de publicațiile care descriu SDSS, datele programului "" au fost utilizate pentru publicații care acoperă o foarte mare varietate de subiecte legate de astronomie. Site-ul web al SDSS listează mulțimea acestor publicații, mergând de la quasarii îndepărtați situați la limitele Universului observabil, de la distribuția galaxiilor, de la proprietățile stelelor din propria noastră Galaxie, la subiecte cum sunt materia neagră sau energia neagră.
Sloan Digital Sky Survey () [Corola-website/Science/337413_a_338742]
-
post de jucării. Galileo achiziționează obiectul respectiv și începe să îl folosească ca instrument de observare. Este un moment esențial în dezvoltarea științei moderne, fiind pentru prima oară când telescopul este utilizat cu adevărat în sens științific. Galileo Galilei, părintele astronomiei El realizează cu ajutorul telescopului că în jurul Pământului corpurile nu au o sferă perfectă, așa cum susținea Biserica. Dovedește prin experimente științifice teoriile lui Copernic și stabilește regulile gravitației universale. Cu toate acestea, pentru ca importanța descoperirilor lui Copernic și Galilei să fie
Galileo Galilei. Controverse, descoperiri și moștenirea lăsată by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/104658_a_105950]
-
erau niște puști, acum sunt la corporații sau au propriile afaceri pe care le derulează. Ei se implică și vin aici chiar pe post de lectori", ne-a mai zis Sorin Repanovici. Lucrurile tehnice au prins cel mai tare, de la astronomie la roboți, chiar la prim-ajutor, zona medicală. Vorbim despre o altfel de vancață, o vacanță pe care poți să o petreci interesant dându-ți seama după aceea că ești mult mai bogat. Se întâmplă pe o insulă, în mijlocul Dunării
Atlantykron, cel mai spectaculos fenomen. Povestea unui loc neobișnuit din România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/104898_a_106190]
-
de rocă pe orbita acelei stele moarte. Într-un articol publicat în revista Nature, Andrew Vanderburg spune că aceste rezultate reprezintă prima dovadă care certifică existența unor corpuri cerești telurice, dezintegrare, în jurul unei pitice albe. Descoperirea explică un mister al astronomiei: sursa poluării cu metale grele în jurul unor pitice albe. Acum avem o dovadă care asociază poluarea din jurul piticelor albe cu distrugerea planetelor telurice", a spus profesorul Vanderburg. Astronomii nu știu deocamdată de unde proveneau acele obiecte cosmice telurice, însă una dintre
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]