7,165 matches
-
un pic cam anormal de albă, iar trăsăturile îi erau înăsprite, dar nu prea mult. Părul îi era de un blond alb, care părea să fie o altă bucată de piele. Lung, dar nu prea, părea că strălucește în lumina aurie a școlii. Deși mi-l imaginam într-o încăpere plină de recipiente ciudate, umplute cu diferite substanțe, printre rafturi vechi cu cărți antice, parcă nu se încadra acolo. Nu. Locul lui era în altă parte. El își avea locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ne-a salutat și pe noi, dând din cap. Fără a ne opri pentru vreun control sau vreo parolă de siguranță, am mers în continuare până la celălalt capăt al tunelului, intrând în cel la începutul căruia se afla o plăcuță aurie pe care se distingea un scris cursiv și elegant care vroia să însemne "Jad". Spre deosebire de culoarul de pe care am venit, acesta era de un verde crud, alternând câteodată cu pete mai închise la culoare, din care se desprindeau, din câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Să stăm în cușca asta o veșnicie?" "N-au cum să țină seama la câți suntem!" Zici tu! Bine c-au putut să-i ia în evidență pe cei de la Dealul Roșu sau să-i urmărească pe cei din Decembrie Auriu! Zece mii de oameni! DOUĂ SUTE DE MII DE OAMENI! Și le-o fi greu să știe cam o mie de suflete? O singură mie de suflete? Dar suntem doar adolescenți! Copii!" NU LE PASĂ! Chiar nu le pasă! Nu v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cătare câte ceva ce i se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră la peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord 7". Era ceea ce căutau! Mai dădură un colț al clădirii și putură dibui o intrare pentru vehicule. Velail făcu ce știa el mai bine și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să răsune dintr-un moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cafea. În zilele ploioase, seara, auzeau televizorul sub ei, dar domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi Înainte sau a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
O aude suspinând nefericită. — Dar lui Tiberius Nero i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet din cap. Da, a avut o viziune cu Tiberius, gătit în podoabele lui Iupiter Optimus Maximus, în timp ce urca drumul spre Capitoliu, purtat de carul auriu tras de patru cai albi. Inima îi ticăie din nou cu putere. Nu l-a văzut însă ajungând în vârf. Imaginea s-a destrămat și a auzit o voce ce striga și ble stema de sub mormânt. Își dă seama că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de puțin deplasată. Încetinește pasul în același timp cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reviste nu sunt motivul pentru care le cumpăr. Dacă vreți să știți, le cumpăr pe toate pentru poze. Stau și studiez fiecare fotografie lucioasă pentru câteva minute, sorbind din priviri membrele lungi și mlădioase ale modelelor, taliile lor subțiri, pielea aurie și strălucitoare. A ajuns o rutină: încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă și îmi clătesc încet ochii cu trupurile lor, având grijă să nu ratez nici un mușchi. Am câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela! spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa că intră. La 5.15 îmi iau noile mele produse de machiaj și mă duc la toaletă, nefiind prea surprinsă s-o găsesc pe Geraldine acolo, țuguindu-și buzele în oglindă și punându-și niște cremă bronzantă pe obrajii deja aurii. ― Bună, străino! spune Geraldine. Te pregătești pentru petrecere? Se dă un pas înapoi și-și admiră în fața oglinzii rochia roșie, care mă duce imediat cu gândul la Brad, pentru că e exact ca rochia neagră pe care și-a dorit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt ele prea șic. Numai că ea nu știe că Jemima așteaptă să fie și mai slabă înainte să-și cumpere altele noi. Geraldine se uită la figura Jemimei. Se uită la pielea ei crem, care a căpătat o nuanță aurie cu ajutorul bazei de machiaj extrem de scumpe a Geraldinei. Se uită la ochii verzi ai Jemimei, deveniți mari și scânteietori cu ajutorul cunoștințelor de expert ale Geraldinei în materie de fard de ochi; picăturile de ochi i-au transformat albul ochilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când își dă seama de greșeală, rămâne locului de uimire, cu o mână la gură. Țineți minte părul moale, lung, lucios și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum verdele este accentuat de auriul de deasupra, cum bretonul îi pune perfect în evidență figura în formă de inimă. ― Isuse, spune Jeff, dându-se înapoi și admirându-și opera. Arăți absolut frumos, dacă recunosc și eu asta. ― Isuse, repetă Geraldine cu blândețe, când își regăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de auriu, maro deschis și crem, Jemima este drăgălășenia însăși. ― Este bine, spune Lisa în sfârșit. ― Ți se potrivește, zice și Sophie în cele din urmă, și ambele își îngroapă capetele înapoi în revistele lor, iar Jemima simte cum coboară din culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta până acum, tot nu-mi vine să cred că eu sunt asta, că femeia care se uită la mine din oglindă este Jemima Jones. Apoi îmi periez părul lung și blond, privind cum luminile din tavan îi absorb lumina aurie. În cele din urmă mă ridic, mă duc la baie și zâmbesc larg în oglinda înaltă: țin o mână apăsată seducător pe șold, deși pentru mine e absolut ridicol să iau așa o poziție. ― Pa-pa, Jemima Jones, spun eu hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și înainte, doar că n-au observat-o niciodată. Paul a încercat să monitorizeze programul Jemimei, pentru că deși arată într-adevăr uimitor, el își face griji pentru cât de repede a slăbit ea, și este convins că sub pielea ei aurie - a folosit în mod regulat cremă bronzată Clarins, la recomandările Geraldinei - poate că Jemima Jones nu e atât de sănătoasă pe cât pare. A încercat să discute despre asta cu Jemima, dar ea evită să vorbească. ― Sigur că mănânc cât trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a lipit și de mine o parte din stilul Geraldinei. ― Uau! spune Brad când în sfârșit ies din cameră, după ce am petrecut probabil ore întregi refăcându-mi machiajul, uscându-mi și modelându-mi părul într-o coamă lucioasă și aurie. Uau, repetă el. ― Îți place? Fac o mică piruetă, iar Brad zâmbește și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn de apreciere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Bărbat fiind, privirea îi rămâne ațintită la spatele perfect al femeii de la telefon. De ce nu există astfel de femei și în Anglia, se gândește el, uitându-se la curbele feselor ei tari și la coapsele musculoase și bronzate, și pielea aurie acoperită de niște pantaloni scurți de dril pal și o bluză scurtă albă. Ben trece pe lângă ea și se întoarce, sperând să-i vadă fața din spatele coamei de păr blond, dar fata s-a și întors, iar Ben zâmbește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se duce înapoi la hotel. ― Doamne, arăți groaznic, îmi spune Lauren după ce deschide ușa. Mă simt groaznic, și în timp ce mă împing pe lângă Lauren, apucându-mă cu mâna de gură, prind o imagine fugară în oglindă și văd că pielea mea aurie nu mai e aurie, și are mai degrabă o nuanță neobișnuită de verde. ― Pe acolo, spune Lauren, arătând spre hol. Repede. Merg împiedicat pe lângă ea și mă prăbușesc în genunchi în fața vasului de toaletă. Iese pastrama cu pâine de secară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
hotel. ― Doamne, arăți groaznic, îmi spune Lauren după ce deschide ușa. Mă simt groaznic, și în timp ce mă împing pe lângă Lauren, apucându-mă cu mâna de gură, prind o imagine fugară în oglindă și văd că pielea mea aurie nu mai e aurie, și are mai degrabă o nuanță neobișnuită de verde. ― Pe acolo, spune Lauren, arătând spre hol. Repede. Merg împiedicat pe lângă ea și mă prăbușesc în genunchi în fața vasului de toaletă. Iese pastrama cu pâine de secară. Ies tăițeii de Singapore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Saltă Eros nebunește, Il desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; {EminescuOpI 14} Iar în norul de profume, Două suflete de flori Le desparte-al nopții mire Cu fantastica-i șoptire, Le resfiră, până mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme ușurel, Câte inime rîzînde, Dar pe câte suspinînde Le delasă-ncetinel! Dar-așa ne e destinul Vitreg prea adeseori, Unui-lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de plânsori. {EminescuOpI 15} CE-ȚI DORESC EU
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În sfârșit se lumină de ziuă. Acum că furtuna trecuse, orizontul își schimba ca prin miracol culoarea din auriu în trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe când linia trandafirie se tot lărgea, ajunseră la lac. Luciul acestuia era roșu ca sângele. De ici-colo, dintre trestii, păsări de apă se înălțau în zbor fâlfâind din aripi. În depărtare se vedea un lanț de munți scăldați în soarele auriu. Para aquí, zise indianul oprindu-și măgarul ce scotea aburi albi. Tecali. Soarele dimineții se revărsa peste vreo zece colibe cu acoperișuri de stuf. În pragul uneia dintre ele, o indiancă se spăla cu apă dintr-o găleată. Avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că le ieșise cu totul din minte. În timp ce-și îmboldeau caii cu pintenii, doar Velasco își ducea din când în când luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]