KorAP: Find »[drukola/base=auroră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...168 >

4,177 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

Aurora, de ce nu-l contactase pe Tom dinainte sau de ce nu-i trimisese măcar un bilet prin intermediul lui Lucy? Poate existase un bilet, ne-am gândit, iar Lucy îl pierduse. Una peste alta, ce ne spunea plecarea fetei despre mariajul Aurorei? Era el dezastrul de care ne temuserăm amândoi sau sora lui Tim văzuse, în sfârșit, lumina și îmbrățișase viziunea soțului ei asupra lumii? Dar, dacă în casa lor domnea armonia, ce căuta fiica lor în Brooklyn? Și uite-așa, ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Eu n-o trimit la nici o familie maternală, dacă la asta te gândeai, mi-a spus Tom. Nu, sigur că nu. Dar nu se poate să nu cunoaștem pe cineva dispus să o primească. Temporar. Până reușim să dăm de Aurora. — Înseamnă să ceri mult de la cineva. S-ar putea să dureze luni de zile. Poate pentru totdeauna. Dar sora ta vitregă? — Pamela, adică? — Ziceai că o duce destul de bine. Casă mare în Vermont, doi copii, soț avocat. Dacă îi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Asta pentru că sunt mai în vârstă. — Da’ să nu-i spui, da? Jură că nu-i spui. — Bine, Lucy, jur. Zâmbește și, pentru prima dată de când și-a făcut apariția, duminică dimineață, o întrevăd pe maică-sa când era mică. Aurora. Absenta Aurora, pierdută undeva pe miticul tărâm Carolina Carolina, o femeie-umbră, pe care viii n-o pot ajunge. Dacă se mai află acum undeva, este doar pe chipul fiicei ei, în loialitatea fetiței față de ea, în promisiunea neîncălcată a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
sunt mai în vârstă. — Da’ să nu-i spui, da? Jură că nu-i spui. — Bine, Lucy, jur. Zâmbește și, pentru prima dată de când și-a făcut apariția, duminică dimineață, o întrevăd pe maică-sa când era mică. Aurora. Absenta Aurora, pierdută undeva pe miticul tărâm Carolina Carolina, o femeie-umbră, pe care viii n-o pot ajunge. Dacă se mai află acum undeva, este doar pe chipul fiicei ei, în loialitatea fetiței față de ea, în promisiunea neîncălcată a lui Lucy de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
am pus piciorul în prag și i le-am limitat la o oră pe zi), nu am regretat nici o singură dată că am luat-o să locuiască la mine. Dar rămânea nemulțumirea produsă de refuzul ei de a vorbi despre Aurora. Aceasta era prezența nevăzută care domina micul nostru cămin și indiferent câte întrebări îi puneam, indiferent cât de des încercam să o păcălesc ca să-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
câteva junghiuri de remușcare în timp ce retrăiam dezastrul pe care îl atrăsesem asupra capului Marinei Gonzalez. Atâtea femei în jur de treizeci de ani, mi-am spus, atâtea vieți de femei tinere învârtindu-se în jurul meu. Marina. Honey Chowder. Nancy Mazzucchelli. Aurora. Rachel. Dintre toate membrele acestui grup, fiica mea mi se părea a fi cea mai echilibrată și mai de succes, cea mai solid așezată pe picioare, în cel mai mic pericol de a fi copleșită de dificultăți, și totuși iat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
adio de la toate gogoșile despre „conservatorismul luminat“. Omul nu era conservator. Era un ideolog al extremei drepte și, în clipa în care avea să depună jurământul, urma să dea țara pe mâinile unor demenți. Cu doar o săptămână înainte de alegeri, Aurora și-a făcut în sfârșit apariția... doar pentru a dispărea iar, în treizeci de secunde. Contactul a avut forma unui telefon dat lui Tom, dar, cum în dimineața aceea nu era nimeni acasă, nu aveam nimic după care să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
să vrea moartea tristului, ghinionistului nostru prieten. Amară conjunctură, cu puține semnificații sau poate chiar deloc, cu toate acestea însă dătătoare de fiori, ca și cum același cuvânt apărut în două contexte diferite ar fi stabilit o legătură subterană între Harry și Aurora: unul dispărut pentru totdeauna, cealaltă doar în afara oricărui contact, amândoi locuitori ai tărâmului nevăzut. Dincolo de acest unic indiciu, restul mergea exclusiv pe ghicite, dar, pentru că Lucy vorbea cu accent din sud și pentru că își plasa mama în inexistentul stat Carolina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
pe ghicite, dar, pentru că Lucy vorbea cu accent din sud și pentru că își plasa mama în inexistentul stat Carolina Carolina, am decis să-mi încep căutările în Carolinele adevărate, de Nord și de Sud. Marele dezavantaj îl constituia faptul că Aurora și soțul ei nu aveau telefon. Dacă ar fi fost într-o carte de telefon, aș fi putut suna la serviciile de informații din toate orașele din ambele state și i-aș fi găsit, cerând numărul lui David Minor, de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
cred. Dacă am înțeles eu bine, nu aveți telefon. — Așa este. Noi nu suntem de acord cu telefoanele. Încurajează vorbăria inutilă și bârfele. Preferăm să ne economisim cuvintele pentru lucrurile esențiale. Foarte interesant, domnule... domnule... — Minor. David Minor. Sunt soțul Aurorei. — Așa mi-am închipuit și eu, dar n-am vrut să mă pripesc. — Intrați, domnule Glass. Din nefericire, Aurora nu se simte foarte bine astăzi. E sus, doarme, dar sunteți bine-venit în casa noastră. În colțul acesta de lume, suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
vorbăria inutilă și bârfele. Preferăm să ne economisim cuvintele pentru lucrurile esențiale. Foarte interesant, domnule... domnule... — Minor. David Minor. Sunt soțul Aurorei. — Așa mi-am închipuit și eu, dar n-am vrut să mă pripesc. — Intrați, domnule Glass. Din nefericire, Aurora nu se simte foarte bine astăzi. E sus, doarme, dar sunteți bine-venit în casa noastră. În colțul acesta de lume, suntem foarte deschiși. Chiar dacă alții nu ne împărtășesc credința, noi ne străduim din răsputeri să îi tratăm demn și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ultimul lucru de care aveam nevoie era să mă iau la harță cu el pe teme teologice. Lasă-i-l pe bunul Dumnezeu și biserica, mi-am spus. Unicul motiv pentru care mă aflam aici era să mă conving dacă Aurora era sau nu în primejdie - și, dacă era, să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
așezat pe un scaun, de partea cealaltă a măsuței de sticlă și, în următoarele câteva clipe, nici unul dintre noi nu a rostit un cuvânt. Eram tentat să trec direct la subiect - să cer să urc la etaj, să vorbesc cu Aurora, să-l pisez cu întrebări despre Lucy, să-l oblig să-mi spună de ce soției lui îi era atât de teamă, încât nici fratelui ei nu-i dădea telefon - dar mi-am dat seama că această abordare avea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
prezența mea, m-am gândit că venise momentul să schimbăm subiectul. — Mă mir că nu m-ai întrebat nimic despre Lucy, i-am spus. — Lucy? a repetat el, aparent sincer mirat, O cunoști? — Sigur că o cunosc. Stă cu fratele Aurorei și cu proaspăta lui soție. O văd aproape zilnic. Credeam că ai rupt legăturile cu familia. Aurora mi-a spus că locuiești undeva în suburbii și că nu te-a mai văzut nimeni de ani de zile. Asta s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
întrebat nimic despre Lucy, i-am spus. — Lucy? a repetat el, aparent sincer mirat, O cunoști? — Sigur că o cunosc. Stă cu fratele Aurorei și cu proaspăta lui soție. O văd aproape zilnic. Credeam că ai rupt legăturile cu familia. Aurora mi-a spus că locuiești undeva în suburbii și că nu te-a mai văzut nimeni de ani de zile. Asta s-a schimbat acum șase luni. Am restabilit contactul. Am restabilit contactul cu toată lumea. Minor mi-a zâmbit scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
șase luni. Am restabilit contactul. Am restabilit contactul cu toată lumea. Minor mi-a zâmbit scurt, nerăbdător. Ce face aia mică? — Ce-ți pasă? — Beineînțeles că-mi pasă. — Atunci de ce-ai gonit-o de-acasă? — Nu a fost decizia mea. Aurora n-a mai dorit-o, iar eu nu am putut să o împiedic în nici un fel. Nu te cred. — N-o cunoști pe Aurora, domnule Glass. Nu e în toate mințile. Fac tot ce pot ca să o ajut și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
că-mi pasă. — Atunci de ce-ai gonit-o de-acasă? — Nu a fost decizia mea. Aurora n-a mai dorit-o, iar eu nu am putut să o împiedic în nici un fel. Nu te cred. — N-o cunoști pe Aurora, domnule Glass. Nu e în toate mințile. Fac tot ce pot ca să o ajut și să o sprijin, dar nu-mi arată nici urmă de recunoștință. Am scos-o din adâncurile infernului și i-am salvat viața, dar tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
reiterându-și ideile despre ceea ce constituia o căsnicie reușită, dar deja nu se mai bucura de întreaga mea atenție. Mă uitam spre scară, pricepând cu întârziere că obiectul pe care îl văzusem era probabil vârful unui pantof - fără îndoială, pantoful Aurorei - și că, dacă era așa, speram că se afla acolo de mai mult timp, trăgând cu urechea încă de la începutul vizitei mele. Minor era atât de prins de ceea ce spunea, încât încă nu observase că nu mă mai uitam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
am trecut pe lângă Minor, până am ajuns la piciorul scării, avansând rapid, la gândul că ar putea să încerce să mă împiedice să ajung la ea. — Doarme, l-am auzit spunând în spatele meu, chiar în clipa în care zăream picioarele Aurorei în capul scărilor. De joi se luptă cu gripa și are febră. Mai vino pe la jumătatea săptămânii. Atunci o să poți să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ai să mori dacă mai stai câteva minute aici. Aaa, ba o să mor, zise ea, nefăcând nici un efort să își ascundă sarcasmul. David susține că o să mor dacă nu fac tot ce spune el. Nu-i așa, David? — Liniștește-te, Aurora, a spus soțul ei. Nu de față cu unchiul. — De ce nu? i-a întors-o ea. De ce mama mă-sii nu? — Ai grijă cum vorbești, a mustrat-o el. În casa asta nu se vorbește așa. — Oo, nu, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
să facă. Mă așteptam să se repeadă la ea, să facă totul pentru a ne împiedica să ieșim de-acolo, dar înfruntarea se declanșase atât de brusc și de violent, încât nu a rostit un cuvânt. Am luat-o pe Aurora pe după umeri și, până ca bărbatul ei să-și dea seama ce se întâmplase, ne-am urcat în mașină, am dat înapoi, ieșind de pe alee, și am lăsat pentru totdeauna în urmă Hawthorne Street. Fuga spre nord Aurora nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-o pe Aurora pe după umeri și, până ca bărbatul ei să-și dea seama ce se întâmplase, ne-am urcat în mașină, am dat înapoi, ieșind de pe alee, și am lăsat pentru totdeauna în urmă Hawthorne Street. Fuga spre nord Aurora nu era într-o stare potrivită pentru călătorie, dar, când i-am propus să tragem la un hotel și să așteptăm să-i treacă febra, a clătinat din cap, insistând să luăm următorul avion spre New York. — David e deștept, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el poate da naștere la îngeri. Ia-l în mână, soră Aurora, și simte focul curgându-i prin vine. Bagă-l în gură și gustă carnea cu care Domnul a găsit de cuviință să mă înzestreze... Am făcut cum a vrut el, unchiule Nat. Am închis ochii și am băgat coceanul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
CD player-ul, cărțile. Nu e împotriva regulilor? l-am întrebat. Ba da, mi-a răspuns David, dar am vorbit cu reverendul azi-dimineață după slujbă și el mi-a dat dispensă specială. Vreau să-ți fac viața cât mai confortabilă, Aurora. Vai, vai, am zis, cum de ești atât de amabil cu mine? Pentru că te iubesc, mi-a spus David. Ieri ai făcut un lucru rău, dar asta nu înseamnă că nu te iubesc. Ca să-și arate puritatea iubirii, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
fi azvârlit cadavrul într-o groapă oarecare. O viață nouă Datoriă prieteniei mele cu Joyce Mazzucchelli, care deținea casa de pe Carroll Street, pe care o împărțea cu M.F.P. și cei doi nepoți, am reușit să găsesc o nouă locuință pentru Aurora și Lucy. La etajul al doilea al clădirii de cărămidă cafenie era o cameră liberă. Pe vremuri, ea folosise ca atelier-studio și spațiu bun la toate pentru Jimmy Joyce, dar acum că fostul soț artist de sunet al lui Nancy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]