2,645 matches
-
comandourilor de scafandrii de luptă sunt: Principalele avantaje ale scafandrilor de luptă sunt discreția cu care acționează în operațiuni, dificultatea reperării lor de la suprafață, precum și efectul de surpriză al operațiunilor întreprinse. Apariția scafandrilor deminori este aproximativ datată, după scufundarea cuirasatului austro-ungar „Viribus Unitis” la sfârșitul primului război mondial de către scafandri de luptă italieni. Cercetările efectuate între cele două războaie mondiale de locotenenții și Elio Toschi, din marina italiană, precum și perfecționarea acțiunilor de luptă ale scafandrilor militari, au condus la specializarea acestora
Scufundare militară () [Corola-website/Science/315768_a_317097]
-
zugravul Pop Ivan din Rășinari, care și-a semnat și datat lucrarea. Tot aici este adăpostit unul dintre cele mai vechi clopote existente pe teritoriul județului. Este datat 1717 și care a scăpat de rechiziționarea ordonată în 1916 de statul austro-ungar, când multe clopote au fost luate din biserici și topite. Importantă este inscripția cu chirilice care atestă venerabila vârstă a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 - popa Toa[der] de la Sângătin - ...gătin”. De asemenea, pe același clopot se găsesc
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
bilingv româno-german. (pseudonimul literar al lui Dr. Wilhelm Schenk) a crescut în mica localitate minieră Concordia, astăzi "Colonia 1 Mai" - Vulcan de lângă Brașov, unde a fost educat în trei limbi (germană, maghiară și română) tatăl lui fiind german iar mama austro-ungară. La sfârșitul anilor '50 încep primele sale încercări literare, urmând ca în anul 1961 să publice prima sa poezie în revista pentru copii Luminița din București sub atenția primului său mentor literar (până în anul 1965) Tudor Arghezi (1880-1967). Al doilea
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în anul 1852, iar prin Constituția Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a acordat evreilor cetățenia statului dualist austro-ungar. Pentru a se înțelege importanța comunității evreiești din Rădăuți, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populație (3.452
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în anul 1852, iar prin Constituția Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a acordat evreilor cetățenia statului dualist austro-ungar. Pentru a se înțelege importanța comunității evreiești din Rădăuți, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populație (3.452 locuitori). În anul 1888 comunitatea evreiască număra 523 de familii, care
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
din satul Ițcani-Gară (astăzi cartier al municipiului Suceava). Ea se află situată pe Strada Gării nr. 17, în apropiere de Gara Suceava Nord și de Parcul Gării Ițcani. Până la primul război mondial, în satul Ițcani (localitate de frontieră între Imperiul Austro-Ungar și Regatul României, formată în jurul Gării Ițcani) nu existau locuitori de etnie română, populația fiind formată din germani, poloni și evrei. În sat existau o biserică romano-catolică, o biserică luterană și o sinagogă, dar nici o biserică ortodoxă. După Unirea Bucovinei
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
Polul Nord. Arhipelagul a fost descoperit în 1873 de către exploratorii polari austrieci Payer și Weyprecht, care i-au dat numele împăratului Franz Joseph al Austriei. Deoarece expediția a fost sponsorizată privat și neoficial, aceste insule nu au fost anexate de către Imperiul Austro-Ungar. În 1926 insulele au fost anexate de către Uniunea Sovietică, acolo stabilindu-se foarte puține persoane, numai în scopuri de cercetare și militare. Accesul navelor este posibil doar câteva luni pe an, în timpul verii, și necesită permise speciale. Arhipelagul este de
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
Ea se află situată pe Str. Izvorul Alb, în apropiere de Gara Câmpulung Est. Alexandru Șandru Alboi s-a născut la 4 august 1914 în cartierul Capu Satului din orașul Câmpulung Moldovenesc, aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de țărani înstăriți. Tatăl său, Vasile Șandru Alboi, a fost unul dintre cei mai de seamă gospodari ai localității, a militat pentru Unirea Bucovinei cu România și a fost pentru o perioadă primar al orașului Câmpulung. Alexandru
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
viață, se spune că n-ar mai fi înțeles decât limbile română și germană, limbile copilăriei și tinereții sale. La 6 ani, în anul 1895, în urma unor dificultăți financiare, familia Levi s-a mutat la Viena, pe atunci capitala Imperiului Austro-Ungar. Anii la Viena au fost fericiți pentru Iacob Levi, care s-a adaptat bine la școala evreiască și l-a însoțit pe tatăl său în unele din călătoriile de lucru ale acestuia. Ei au vizitat Istanbul, unde și-a văzut
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
1913-1914 grupe de suport, având colaborarea medicului dr Wilhelm Grün și a ziaristului Karl Kolbert. Despre întâlnirea cu părintele psihanalizei, Levi Moreno a scris în Autobiografia lui: La izbucnirea Primului Război Mondial, fiind cetățean străin, Levi nu a fost recrutat în armata austro-ungară și a putut rămâne la Viena și să-și termine studiile de medicină. În 1917 și-a scris teza de diplomă în domeniul psihiatriei, după ce a făcut un stagiu în secția lui Julius Wagner-Jauregg. În acest răstimp i s-a
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
Rapoarte de atrocități împotriva populației albaneze au fost de asemenea raportate de Leon Trosty, pe acea vreme reporter pentru "Luch" și verificate de către Comisia Carnegie a stabilit să analizeze conflictul. În timpul Primului Război Mondial, Kosovo a fost ocupat de forțele bulgare și austro-ungare, în urma unei grave înfrângeri a armetei sârbe și a aliaților în 1915. Întorși în 1918, forțele sârbe au socs afară Puterile Centrale din Kosovo, în timp ce războiul urma să se sfârșească. După Primul Război Mondial, Regatul sârbilor, craților și slovenilor a
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
exod mare al armatei sârbe, devenind cunoscut cu numele "Marea Retragere Sârbă". Învinși și sleiți de puteri în bătălii, sârbii au fost nevoiți să se retragă, astfel Kosovo a fost ocupat de trupele celui de-al Treilea Târât Bulgar și Austro-Ungare. Zeci de mii de au murit datorită lipsei de hrană, condițiilor de climatice extreme și atacurilor albanezilor, retrăgându-se către aliați în Corfu și în Salonic, pierzând aproape 100.000 de soldați pe parcursul drumului. Armata sârbă (ajutată în principal de către
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
Oltenița, la Zimnicea în direcția flancului de vest al lui Mackensen, cu superioritatea forțelor române în trupe de infanterie și echipament de artilerie. Totuși, încercarea Armatei Române de a trece Dunărea a fost încetinită de Flotila Dunăreană a Marinei Imperiale Austro-Ungare. Pe 1 octombrie, două divizii române trec Dunărea la Flămânda și construiesc un cap de pod de 14 kilometri lățime și 4 kilometri adâncime. În aceeași zi, diviziile unite române și ruse atacă frontul Dobrogean cu puțin succes. În noaptea
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în anul 1852, iar prin Constituția Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a acordat evreilor cetățenia statului dualist austro-ungar. Pentru a se înțelege importanța comunității evreiești din Rădăuți, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populație (3.452
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în anul 1852, iar prin Constituția Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a acordat evreilor cetățenia statului dualist austro-ungar. Pentru a se înțelege importanța comunității evreiești din Rădăuți, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populație (3.452 locuitori). În anul 1888 comunitatea evreiască număra 523 de familii, care
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
este o cale ferată secundară din România. Ea a fost construită în partea de nord-est a țării, în munții Obcina Mare din Bucovina, pe valea râului Putna. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1889 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Dornești-Rădăuți de către compania Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei), ea fiind preluată câțiva ani mai târziu de Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de căi ferate secundare ale Bucovinei). Acestei
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
este o cale ferată secundară din România. Ea a fost construită în partea de nord-est a țării, în regiunea istorică Bucovina. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1869 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Cernăuți-Suceava de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn. Acesta a fost folosită în principal pentru a lega România de Europa Centrală, dar a ocolit unele dintre orașele importante din Bucovina, cum erau
Calea ferată Dornești–Rădăuți () [Corola-website/Science/318794_a_320123]
-
o linie de cale ferată închisa de pe teritorul României și dezafectată pe teritoriul Ucrainei. Ea se află pe valea râului Suceava din Bucovina. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul Bucovinei, la acea dată parte a Imperiului Austro-Ungar. În anul 1898 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Rădăuți-Brodina de către Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de cale ferată locală a Bucovinei). În anii următori, autoritățile competente au luat în considerare prelungirea căii ferate pe valea râului Suceava. A
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
a fost ocupat de armatele rusești, acestea transformând celelalte linii secundare cu linii cu ecartament normal. Traseul de cale ferată a început să fie extins până la Izvoarele Sucevei. Aceste lucrări s-au încheiat în 1917 după reocuparea Bucovinei de către trupele austro-ungare. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Cu toate acestea, tronsonul final al liniei de cale ferată - care a ajuns la o altitudine de 900 m la
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
este o linie principala de cale ferată în Ucraina și România. Această traversează regiunea istorică Bucovina de la nord la sud. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. La 1 septembrie 1866 a fost inaugurată calea ferata care lega orașele Liov (în ) și Cernăuți (în ). Ea a fost construită și pusă în exploatare de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJE). Această obținuse la 15 mai 1867 concesiunea pentru continuarea
Calea ferată Cernăuți–Suceava () [Corola-website/Science/318808_a_320137]
-
închiși în deceniul următor. Campania împotriva Bisericii Ucrainene autocefale a culminat cu lichidarea ei î 1930, parohiile rămase după arestarea a numeroși preoți ucraineni fiind supuse direct Patriarhiei Ruse. După încheierea luptelor primei conflagrații mondiale, partea estică a fostei provicii austro-ungare Galiția și o parte a Volâniei, care făcuse parte din Imperiul Rus, a devenit teatru de lupte în timpul războiului polono-sovietic. Ucrainenii considerau că aceste teritorii le aparțin de drept, de vreme ce ei formau majoritatea populației, (cu excepția orașelor mari, precum Liovul), în timp ce
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
este o cale ferată principală din România. Ea traversează partea de sud a regiunii istorice Bucovina. În timpul Imperiului Austro-Ungar, din localitatea Dărmănești de pe Calea ferată Cernăuți-Suceava a fost pusă în funcțiune în anul 1888 un traseu de cale ferată către Câmpulung Moldovenesc. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către
Calea ferată Suceava–Gura Humorului () [Corola-website/Science/318855_a_320184]
-
este o cale ferată principală din România. Ea a fost construită în partea de sud a regiunii istorice Bucovina, pe văile râurilor Soloneț și Moldova. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1869 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Cernăuți-Suceava de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn. Acesta a fost folosită în principal pentru a lega România de Europa Centrală. Cu scopul de a conecta aceste orașe la rețeaua feroviară existentă
Calea ferată Dărmănești–Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/318873_a_320202]
-
la Facultatea de Poduri și Șosele (construcții), din aceeași universitate, pe care le va absolvi în 1917, obținând diploma de inginer-arhitect, cu specializarea principală arhitectură, iar cea secundară construcții. Lucrează ca inginer constructor în Maramureș până în anul 1918, când Imperiul Austro-Ungar se prăbușește. După 1 decembrie 1918 Consiliul Dirigent îl numește în Serviciul Tehnic din Sibiu, unde va lucra până în 1920, când este chemat la Timișoara. Aici, se alătură grupului de intelectuali români care acționau pentru înființarea Politehnicii (Stan Vidrighin, Emanuil
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
bolșevice fuseseră alungate, cu ușurință, din Ucraina, astfel că, la 2 martie 1918, Rada Centrală a putut să-și reia activitatea în Kiev. Republica Populară Ucraineană și Austro-Ungaria au semnat, de asemenea, o înțelegere secretă cu privire la Galiția și Bucovina. Partea austro-ungară s-a angajat să unifice, până în 31 iulie 1918, într-un singur teritoriu al Coroanei toate regiunile din Galiția răsăriteană și Bucovina în care ucrainenii reprezentau majoritatea populației. În 4 iulie 1918 Austro-Ungaria a anulat această înțelegere, sub pretextul că
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]