2,148 matches
-
luptă literară; sincronismul și criticile împotriva tradiționalismului vor fi reluate de Lovinescu în volume, precum: Pași pe nisip, (1906), Istoria civilizației române moderne (1924-1925) sau Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). 4 N. Iorga își va reda experiențele și crezurile în autobiografia O viață de om așa cum a fost, iar Lovinescu va publica în 1932 volumele Memorii. 5 N. Iorga, "Ce e un naționalist?", în Neamul Românesc, III, nr. 132, 1908, p. 2085. 6 W.O. Oldson, The Historical and Nationalistic Thought
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Maupassant, în transpunerea lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica teatrală” (cu variantele „Teatrele bucureștene”, „Note teatrale”) e semnată de Dem. Theodorescu, C. Săteanu (Arald) ș.a. L.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
și marea deschidere a spiritului fac din el unul dintre rarii savanți care nu adoptă niciodată o poziție disciplinară defensivă. Edgar Morin, ale cărui vreo treizeci de cărți publicate pot fi regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pînă la independența acesteia, în 1962. Adult, a călătorit mult, rezidînd o vreme în Tailanda și în Japonia, înainte de a se instala în Franța. A scris circa douăzeci de volume, practicînd toate genurile, de la roman istoric pînă la thriller sau autobiografie, fiind tradus în numeroase limbi și atrăgînd atenția, prin subiectele abordate, unor cercetători de renume, precum Claude Lévi-Strauss. Dintre romanele sale cele mai cunoscute, amintim L'Appât / Momeala (1990, care a fost ecranizat de Bertrand Tavernier în 1995), Ombres siamoises
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
contemporani, care nu se mai dedau unor practici revolute cum ar fi redactarea de scrisori sau jurnale, au dezvoltat în contrapartidă o rară apetență pentru acest gen de pătrundere în intimitatea unei personalități. Parcă nicicînd nu s-au publicat atîtea autobiografii, jurnale și volume de corespondență ca în această perioadă care nu le mai consideră elemente formatoare definitorii. Scrisorile lui Mauriac debutează la 13 ani, în 1898, și se opresc în iulie 1970, puțin înainte de moartea sa. Îl descoperim astfel pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ironia amară. În 2005, mărturisea într-un interviu din "Magazine littéraire": "Nihilismul. Acesta e cuvîntul care mi se pare cel mai apropiat de modul meu de a fi." Ne aflăm într-o sferă de autoficțiune în stare pură, căci de autobiografie nu poate fi vorba, pînă și romanul publicat sub acest acoperămînt generic, L'Analphabète (2004), e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
general, și operelor lui Cioran și Roussy în special. Lucrările sociologului Jean-Claude Kaufmann, între altele, ne permit să deslușim această trăsătură caracteristică a autoficțiunii: identitatea nu este un dat fix, ci un proces contradictoriu alcătuit din identități multiple. Acolo unde autobiografia caută retrospectiv o identitate unificată, autorul de autoficțiune își inventează eu-ri posibile, practică diviziunea sinelui. E un spațiu polifonic în care plenitudinea și înțelegerea de sine incorporează o bogată rețea de prezențe invizibile, care întind țesutul relațional la maximum, spărgînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în infinita dedublare a eu-rilor virtuale. Autoficțiunea se impune deci ca unul din șantierele cele mai vii și fertile ale literaturii actuale. E o noțiune care scapă unei definiții rigide, legată de refuzul pe care un autor îl manifestă față de autobiografie, față de romanul cu cheie, de constrîngerile sau de capcanele transparenței, ea se îmbogățește cu extensii multiple, rezistînd însă cu putere atacurilor neîncetate al căror obiect este. Și, prin autori ca Cioran sau Maxime Roussy, între atîția alții, vine să pună
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și lui să-și întemeieze o familie, consimți la toate ceremoniile burgheze, nu fără a se apăra prin comice sofisme. Poeziile strânse într-un "caiet roșu" ar fi fost prețuite de Eminescu, dar ele sunt proză curată. Numai Dinu Millian, autobiografie acoperită în spiritul seriei Jacques Vingtras a lui Jules Vallès, constituie o interesantă imagine a tumultuoasei epoci (Iașul fantomatic în părăsire, suferințele de internat, tatăl nebun, mama bolnavă și alterată de lipsuri, utopiile de tinerețe). C. DOBROGEANU-GHEREA Criticii "metafizice" a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Mahmud, mai mult parabolă decât roman, profesează un soi de religie naturală, admițând valabilitatea tuturor confesiunilor. Doctorul Taifun e o dezvinovățire a femeii "plurivire", a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri românești Viorele (1905) și a unui roman francez La tunique
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mișei", cu insinuații de acestea: Ioane, ia seama bine! țara aceasta se razimă pe tine. * Ioane, ești unul, poți fi milioane, vrerile tale nenfrînte să nu le-nspăimînte nici temnița, nici tunul... În ciuda excesului de bravade și profeții, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
impulsiuni lascive, de conștiință a unei ereditări aventuroase și turburi, totul purificat și văzut mai de sus de o inteligență superioară. Citatul enigmatic din Biblia latină stă alături de "era dat în Paște", într-un amestec fastuos cu o curte turcească. Autobiografia lui Pantazi este remarcabilă tocmai prin strania îmbinare de Orient și Occident. Contrastul din firea lui Pantazi, luxul din casa lui Pașadia alături de înclinarea lui pentru interiorul abject, toate acestea tratate cu un instinct fin al culorilor, documentează asupra hibridității
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
2002. CODOBAN, Aurel, Filosofia ca gen literar, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2005. CODOBAN, Aurel, Semn și interpretare. O introducere postmodernă în semiologie și hermeneutică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. COLLINGWOOD, Robin George, O autobiografie filosofică, trad. de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998. COMPAGNON, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernității, trad. și postfață de Rodica Baconsky, Editura Echinocțiu, Cluj, 1998. CONNOR, Steven, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, trad. de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care elaborează o teorie a "metodei științifice" fără a oferi o teorie a metodei istorice își escrochează publicul sprijinindu-și lumea pe un elefant și nădăjduind că nu va fi întrebat pe ce se sprijină elefantul" (R. G. Collingwood, O autobiografie filosofică, trad. de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998, p. 105). 21 John H. Arnold, "Responses to the Postmodern Challenge; or, what Might History Become?", p. 120. 22 M. Călinescu (op. cit., p. 324) consideră că "termenii periodizanți
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
preia chiar și bârfa -, se ferește totuși de exagerările spiritualilor, acest lucru datorându-se poate viziunii sale echilibrate și puțin îngăduitoare pe care o are despre franciscanism. De la Salimbene, primim înainte de toate, conform unei opinii bine întemeiate, un fel de autobiografie, căci, într-adevăr, întreaga Cronică dă impresia unei enorme autobiografii. Urmează puținele informații despre Francisc și primii însoțitori. Dar cea mai mare importanță o reprezintă capitolul dedicat Ordinului Fraților Minori, în care putem să citim liniile, chiar dacă nu mereu foarte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest lucru datorându-se poate viziunii sale echilibrate și puțin îngăduitoare pe care o are despre franciscanism. De la Salimbene, primim înainte de toate, conform unei opinii bine întemeiate, un fel de autobiografie, căci, într-adevăr, întreaga Cronică dă impresia unei enorme autobiografii. Urmează puținele informații despre Francisc și primii însoțitori. Dar cea mai mare importanță o reprezintă capitolul dedicat Ordinului Fraților Minori, în care putem să citim liniile, chiar dacă nu mereu foarte clare, unei istorii proprii, chiar a unei perioade dintre cele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
inadecvată a literaturii mimetic-autenticiste. Mihail Sebastian, spre exemplu, reproșa cărții stilul de "eseu psihologic" și construcția "total defectuoasă", iar criticului-prozator "neputința de a crea oameni"10 (de parcă Lovinescu ar fi mizat pe asemenea lucru!), pe când Șerban Cioculescu vorbea despre "o autobiografie ușor trucată", unde interesante ar fi doar unele scene din copilărie, cu raportări "la pitorescul local și la psihologia deficienței virile". De aici și concluzia, de-a dreptul răutăcioasă, că Lovinescu dorea să fie "un povestitor, ca Sadoveanu", fără a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
confesivă și de a fi inserat rudimente epice"13. În jurul acestor aprecieri negative au gravitat, în genere, majoritatea comentariilor. Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului, mai mult decât un simplu "roman", și anume: "o autobiografie romanțată (s.n.), un document psihologic de o covârșitoare importanță, o subtilă analiză introspectivă, o poetică evocare a peisagiului natal, a copilăriei și adolescenții, o integrare afectivă în tradiția etnică, un testament sufletesc și un mare capitol, alternând între ficțiune și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al operei și atrage atenția asupra caracterului de "autobiografie spirituală" al nuvelei Sărmanul Dionis (oare nu tot o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui literară?), referindu-se apoi la acuitatea analizei psihologice din celelalte proze (îndeosebi din Cezara). Altminteri, interpretarea lui Ibrăileanu se revendică de la aceleași
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al operei și atrage atenția asupra caracterului de "autobiografie spirituală" al nuvelei Sărmanul Dionis (oare nu tot o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui literară?), referindu-se apoi la acuitatea analizei psihologice din celelalte proze (îndeosebi din Cezara). Altminteri, interpretarea lui Ibrăileanu se revendică de la aceleași premize psihologiste, potrivit cărora "farmecul inefabil" al lirismului eminescian se cuvine detectat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prescrie unitatea psihologică dintre autor și personajul său (mai ales, am reținut 96, atunci când e vorba de literatura scrisă de critici să nu uităm că și Thibaudet, critic cu care Lovinescu are multe afinități, definea romanul în termeni asemănători, ca "autobiografie a posibilului"!). După exorcizarea demonului burghez ce reclamă împăcarea resemnată cu sine și cu lumea din jur, în episoadele succesive ale ciclului "autobiografic", personalitatea lovinesciană își va fi căutat la un moment dat, compensativ, și un analogon simbolic, ideal, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o creație voit "obiectivă", "cronică de familie ce anticipează Scrinul negru sau Lunatecii", ilustrând deci, am spus, un gen de proză deja existent 226). Oricum, originalitatea prozatorului, atâta câtă este, e de găsit tot în formula romanului-melodramă, cu rădăcini în autobiografie. Lipsiți de înțelegere pentru o poetică de acest gen, exegeții literaturii lui Lovinescu au sancționat aceleași "defecte" și în romanele eminesciene, și în cele de inspirație așa-zis "autobiografică": ca operă memorialistică, un roman precum Bizu dezamăgește din cauza clișeelor "sămănătoriste
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o liniște simplă/ e o carte nescrisă/ un spațiu limpede/ o viață clară” (iubito îmi sperii visul). Preocupările din volumul Tatuaje (2003) legate de scrierea poemului („textul scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în URSS, primele impresii ale unui basarabean în România: „iar pe cer pletele tale/ aduceau Piața Roșie din Moscova/ pe Piața Victoriei din București” (poem cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
lipsesc elementele pozitive din acel atelier de tăbăcărie, d-sa a răspuns că la vremea aceea nu le-a văzut (Ă) Eu nu sunt de acord cu acest răspuns (Ă) pentru că dl. Stancu se contrazice. Când s-a referit la autobiografia lui Darie, a afirmat că Darie de atunci, judecă prin mintea lui Darie de astăzi pe care-l Îndrumă partidul. Oare de ce aceasta e valabil pentru tot și nu e valabil și pentru particular? (Ă). În sfârșit, Îmi permit să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de filozofia străină, și anume, de acea filozofie care convenea perfect naturii sale. Acest pesimist trebuia să trăiască pe socoteala sa filozofia lui Schopenhauer. Acest idealist solitar, pentru care realitatea cea mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt, în cazul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]