852,023 matches
-
secolul XX, despre care aflăm că e în curs de apariție la Polirom: „Realizat de o echipă ce reunește tineri cercetători, dar și personalități ale lumii academice din țară și străinătate, Dicționarul însumează 200 de romane scrise de 165 de autori din spațiul Europei Centrale, un indice de materii de 300 de intrări, un indice de nume și 165 de fișe bio-bibliografice. Instrument de lucru indispensabil studiului literaturilor central-europene, el se susține printr-un demers comparatist de anvergură, dublat de o
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
mai aprige campanii antipornografice și unde s-au dat totodată cele mai puternice replici. Alături de celebrele dispute între tradiționaliști și moderniști, între balzacieni și proustieni, o altă controversă cu răsunet atunci și mai puțin cunoscută acum o constituie procesele intentate autorilor în ale căror scrieri întâlnim scene-tabu pe tema corporalității. Spuneam că nu e prima dată când scriitorii „atacă” bunele moravuri ale societății. Să ne amintim că și numele lui Titu Maiorescu a fost implicat de Nicolae Ionescu (unul din colegi
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
care se vor mai adăuga alte proze eliadești sau Ambigen de Octav Șuluțiu, Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg de H. Bonciu, Femei de Mihail Sebastian sau Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu. Cu puține excepții (Călinescu sau Cezar Petrescu), lista autorilor incriminați cuprinde în mare parte scriitori ce se revendică de la direcția modernistă. Acestora li se adugă teribilismele avangardiștilor, începând cu volumele de poezie ale lui Bogza (“mănușa pe care i-am aruncat-o lumii în obraz la 20 de ani
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
scriitori ce se revendică de la direcția modernistă. Acestora li se adugă teribilismele avangardiștilor, începând cu volumele de poezie ale lui Bogza (“mănușa pe care i-am aruncat-o lumii în obraz la 20 de ani”, după cum va mărturisi mai târziu autorul) și culminând cu revistele cu titluri ireproductibile ale “algiștilor” Aurel Baranga, S. Perahim, Paul Păun și Gherasim Luca, trimise cu destinație specială lui Iorga: acesta demarează un proces în urma căruia cei patru sunt închiși de două ori la Jilava. Atât
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
ei la Jialva, de unde doar intervențiile rudelor le vor facilita ieșirea pe cauțiune. Dacă în cazurile exemplificate mai sus s-ar putea specula ideea că vin din partea avangardiștilor cunoscuți pentru voluptatea actelor de teribilism, ce ne facem însă cu ceilalți autori incriminați? Apariția în 1933 a unei suite de romane bune ce conțin scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din România literară și apoi în Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Ed. Humanitas, 2003, cap
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
ț, izvorăște nu numai din gândul speculării setei de scandal a cetitorilor, ci din urmărirea sistematică a unui plan de zdruncinare, de fărâmițare a temeliilor pe care e clădită actuala alcătuire socială.” Încă un abuz al “incriminatorilor”: dacă analizăm lista autorilor în discuție, constatăm cu ușurință că cei de origine română sunt de departe majoritari. Într-un astfel de context, postafața romanului șuluțian, care deplânge insuficiența intelectual-afectivă a publicului românesc ce nu poate depăși un nivel primar al lecturii, e un
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Într-un astfel de context, postafața romanului șuluțian, care deplânge insuficiența intelectual-afectivă a publicului românesc ce nu poate depăși un nivel primar al lecturii, e un ecou întârziat la prefața lui Oscar Wilde la Portretul lui Dorian Gray: în esență, autorul declară caracterul antipedagogic al artei, care nu e nici morală, nici imorală. Respingerea inițială a Ambigenului - pentru scenele din casele de toleranță și pentru desenele cu nuduri ale lui I. Anestin deopotrivă - confirmă faptul că publicul românesc nu asimilase încă
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
lui Eliade se va stinge treptat, șeful “noii generații” câștigă procesele și sfidează Ministerul Instrucțiunii Publice cerând simbolic un leu ca despăgubire morală. Ne aflăm, așadar, la sfârșitul anilor ’30. Marile procese s-au ținut și au fost câștigate de autorii textelor împricinate. Mulți dintre ei se vor “cuminți” pe viitor. Geo Bogza s-a transformat dintr-un adolescent revoltat într-un tânăr resemnat care, după ce află adevărul despre anii de detenție ai tatălui cauzați de jocul de cărți, schimbă tonalitatea
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
aventuri și demne de a întreține deliciul lecturii oricărui adolescent. Cartea nu atrage neapărat prin reușite literare deosebite, prin virtuozități ale stilului, cu toate că, unele pasaje sau citate folosite dintr-un roman în bună parte autobiografic, Pluie d’Etoiles, demonstrează că autorul ar fi putut s-o facă. Ceea ce atrage cu adevărat în Curcubeie este personalitatea cu totul aparte a prințului Ghika. Ispitit de imaginea „omului complet” al Renașterii, gen Pico della Mirandola, cu un temperament visător sau aventurier sub o cultură
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
putut s-o facă. Ceea ce atrage cu adevărat în Curcubeie este personalitatea cu totul aparte a prințului Ghika. Ispitit de imaginea „omului complet” al Renașterii, gen Pico della Mirandola, cu un temperament visător sau aventurier sub o cultură științifică riguroasă, autorul Numărului de aur, este un adevărat tărâm al reconcilierii tuturor antitezelor sub presiunea nevoii de a găsi formula unică de ordonare a formelor, ritmurilor, proporțiilor, reacțiilor reciproce dintre „ortodoxie cu catolicism, matematică și poezie, geometrie și electronică, fizică și estetică
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
gândire întemeiată pe studiu și teze științifice, cu noutăți, ecuații în forme de sonete, precizia exegezei tehnice și filosofice, cu fascinație pentru alchimia incantatorie și subconștientă a limbajului, emoție și analize, magic și rațiune, visuri și logică”. Cu siguranță că autorul i-ar fi dat dreptate lui Leibnitz atunci când acesta scria că lumea noastră este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Matila Ghyka este un optimist incurabil, acest optimism nefiind deloc programatic, ci unul structural sau unul provenit dintr-o
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
Lungu poartă un titlu baroc: Misterul poeziei. Între turnul de fildeș și zgomotul istoriei. Vom trece peste prima sa parte intitulată Întrebări, pentru a ne opri la a doua sa parte, intitulată Răspunsuri. Ea e compusă din interviurile acordate de autor următorilor: Mircea Zaciu, Gabriela Melinescu, Gheorghe Grigurcu, Titu Popescu, Andrei Burac, Andrei Zanca, Rodica Binder, Mircea A. Diaconu, Hélène Elli, Mihai Posada, reprezentînd o confesiune pe o tramă autobiografică. Secvențele acestei mărturii a cărei spontaneitate e favorizată de convorbirile în
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Lazăr” din Sibiu, iar în 1939-1940 publică în revista bucureșteană, cu titlul „ciudat”, Prepoem „un grupaj de poezii, proză, scurtă notă biografică și o prezentare bombastică a redacției”. Oscilantă ca orientare, marcată de inegalități valorice, revista Prepoem întrunea numele unor autori binecunoscuți în acel moment, Al. Busuioceanu, George Lesnea, Coca Farago, Virgil Carianopol, precum și pe cele ale unora pe cale de afirmare, Geo Dumitrescu, Mihu Dragomir, Mihail Crama, Ion Larian Postolache. Concomitent cu acest debut „pompos”, textele junelui bard mai erau primite
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
poetului nostru i se înmînează Premiul „Ion Minulescu”, „în cadrul unui adevărat ceremonial” organizat de Claudia Millian, cu care prilej iau cuvîntul, spre a-l elogia, proteguitorii d-sale, Streinu și Cioculescu. În continuare, a avut loc o „tortură comună”, a autorului și a asistenței, lectura cu voce tare a întregii scrieri premiate! Pînă la publicarea creației în volum, Alexandru Lungu a mai citit de cîteva ori Ora 25, în același salon al Claudiei Millian, „cu o încordare emoțională poate mai intensă
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
și celei românești în special”. Din aceste entretiens ale poetului Alexandru Lungu desprindem și o lecție de morală. Străin de compromisuri, consecvent militant întru „credința, necăutată și neînvățată” a poeziei, întru „autonomia înaltă, luminată de un tragism fericit” a acesteia, autorul Orei 25 se constituie într-o pildă de comportament literar, de-o fermitate discretă, de-o tenacitate elegantă însă nu mai puțin tranșantă. O amintire a anului 1940, legată de modelarea crezului său literar, ne introduce, paradoxal, în miezul unei
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Otrava umbroasă a versurilor neizbutite a impus plantelor bune energia de a se contorsiona spectaculos spre lumină. Parcurg luminându-mă această secvență de Autoportret și, în afară de o mică modificare cu efect vizibil bun, am lăsat totul la voia inspirată a autorului: „Întorc timpul spre mine./ Îmi văd scaii,/ șura cu fân/ ici-colo înverzit,/ cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile.// Deșertul e linia care-mi desparte/ cerul de pământ.” Din Palimpsest, doar trei din cele opt versuri
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
lăsate la redacție. Adaug totodată mulțumiri pentru florile-soarelui aduse în dar, pentru aura lor de polen scuturat pe birou. Speranța că ne vom revedea, după externare, cu sănătate răsfoind și citind numerele de revistă apărute în răstimp și păstrate pentru autor. Solstițiu mi se pare impecabil: „În cele din urmă am cedat,/ am lăsat resemnarea să-și facă de cap,// Platanul va scurta mereu din priviri gazonul.// Câtă monotonie ar fi îmbrăcat lumea/ de nu și-ar fi schimbat seninul nuanțele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
un final plin de suspans care nu exclude nici varianta sinuciderii femeii) exact în momentul în care eroul se hotărîse să pună capăt căsătoriei sale devenite o tristă ficțiune, pentru a se putea dedica integral iubitei. Modalitatea narativă aleasă de autor de a închega romanul din monologurile alternative ale celor două personaje este ingenioasă și permite cititorului să tragă propriile concluzii din dubla focalizare (din unghiurile de vedere ale celor două personaje) a acelorași fapte. Partea mai complicată este de natură
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
lui Stelian Țurlea cu prezentul roman nu vor înțelege nimic din această triumfală apariție în scenă a personajului. Pentru că invocatul episod din Piața Universității s-a petrecut într-unul din romanele anterioare ale scriitorului. De altfel, de-a lungul cărții autorul face de mai multe ori trimitere la precedentele sale romane: „Străbunica a murit cu puțin înainte să plec să stau cu Moș Nibi, bărbatul acela de o sută de ani care ți-a povestit atîtea în Fă-ți patul și
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
cimitirul de lângă Bisericuța Grecilor, adevărat Pantheon național și-și doarme somnul de veci alături de Timotei Cipariu și... Ioan Micu Moldovan și alte glorii ale culturii și istoriei literare. Omonimia a jucat o festă descendentului: Ioan Micu Moldovan (1833-1915), cărturar blăjean, autor de manuale de istorie și geografie a Transilvaniei, elogiate de Eminescu în "Timpul", colaborator al lui Timotei Cipariu, nu are nimic cu Samuil Micu și cu Inochentie Micu, decât admirația și prețuirea față de acești înaintași. El se numea Moldovan (prietenii
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
pentru debut. Penultimul său roman, Lăudată fie umanitatea, este tot din categoria farselor opresante, prin care Arnon Grunberg își exprimă exasperarea în fața ideilor primite de-a gata și a miturilor false ale societății contemporane. Cel mai nou roman al tînărului autor deja celebru și în America (acum trăiește la New York, de unde trimite săptămînal cronici la ziarul olandez „NRC Handelsblad”) se intitulează Solicitantul de azil (Ed. Nijgh & Van Ditmar, Amsterdam, 2003). Personajele principale sînt un fost scriitor, acum traducător într-o agenție
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
Ion Beldeanu e unul din poeții noștri ce ne introduc în zona provinciei. Adică în zona unei sensibilități aparte, de relativă izolare, de relativă „inferioritate”, stigmate revendicative ce nutresc o perpetuă nostalgie cu peisajele, simbolurile, tonalitățile intrinseci, desigur variabile de la autor la autor. Dar atît Fundoianu, Bacovia, Demostene Botez, cît și Petre Stoica, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea au ca lejer numitor comun figurarea unei lumi opuse centrului, mistuite de complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
e unul din poeții noștri ce ne introduc în zona provinciei. Adică în zona unei sensibilități aparte, de relativă izolare, de relativă „inferioritate”, stigmate revendicative ce nutresc o perpetuă nostalgie cu peisajele, simbolurile, tonalitățile intrinseci, desigur variabile de la autor la autor. Dar atît Fundoianu, Bacovia, Demostene Botez, cît și Petre Stoica, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea au ca lejer numitor comun figurarea unei lumi opuse centrului, mistuite de complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît provincia cît
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
vol. 289, no. 3, martie 2002 -, fără nici o trimitere în text, nu se înțelege dacă Mircea Gheorghe și-a publicat întîi articolul acolo, dacă a tradus sau rezumat un text din „The Atlantic Monthly” (și în acest caz, cine e autorul). Încă o enigmă. În orice caz, povestea romanului Madame Solario, apărut în 1956 la Londra fără numele autorului pe copertă, și diferitele ipoteze privind identitatea acestuia, rămasă pînă azi necunoscută, seamănă cu o proză borgesiană. Acțiunea romanului anonim e plasată
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]