2,305 matches
-
picior de pisică. Un negru s-a Îmbogățit aducând de la Los Angeles pisici, pe cale le vindea cu 50-100 dolari bucata. Jocurile de noroc Îmbogățeau și nenoroceau În fiecare noapte. Un avocat francez fără clientelă s-a Îmbogățind adunând cămășile nespălate, azvârlite la gunoi, Întrucât spălatul unei cămăși costa doi dolari. El le spăla, le călca și le revindea și lumea venea mereu. De la Havre (Franța) la New York se făceau 75 de zile și de acolo la San Francisco 35 de zile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ani, Înalt, voinic, face pe medicul, pe pescarul, pe mecanicul, pe bucătarul și pe sociologul. Nu lasă lumea să se plictisească. Seara ne adună pe plajă. Acolo suntem În Împărăția lemnului. Din Îndepărtatele păduri ale Canadei, valurile oceanului aduc și azvârl aici material lemnos de toate calibrele. Era un trunchi de conifer căruia i-am putut număra peste trei sute de ani, mai departe n-am putut. Lemn bun de foc e destul. Facem pe plajă un foc mare și În jurul lui
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
foc mare și În jurul lui așezați În stil indian coacem porumb, cartofi sau facem un fel de gogoși mici dintr-o pastă zaharată pe care le coacem În vârfuri de țepușe. Putem frige și pește. Plaja e plină de guvizi azvârliți de pescari amatori. Pe la miezul nopții, oceanul obosit Începe să se retragă. Începe refluxul. Dimineața e departe de noi. Uneori pornim prin ceața oceanului, să-i explorăm fundul. Mai la nord de Waldport, la Newport, unde fundul e stâncos, mergem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
replica interesantă a unor oameni modești, publicată În ziare sub titlul „Miliardarii noștri”. Suntem mândri de miliardarii noștri, a scris unul. Tot ce au se datorește muncii lor, spiritul lor de Întreprindere. Banii lor nu stau ascunși, nici nu sunt azvârliți În cheltuieli neproductive. Ei au făcut fundații, universități, institute de cercetări, spitale, În toată lumea. Ei ne-au deschis calea de a ajunge la un standard de viață mult mai ridicat decât al bunicilor noștri. Un Ford, un Rockefeller, un Carnegie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mai rămas afară decât vârfuri de baionete. Peste ea americanii au ridicat un acoperământ cu o serie de coloane, În amintirea eroilor căzuți aici. Pornim de sub brâul frontului. Marea candelă de la Douaumont s-a aprins. E un far mare ce azvârle lumini intermitente peste câmpia morții. Noaptea intrăm În Metz, orașul marii dispute franco germane. Reînviu În mintea mea lecțiile de istorie ale profesorului C. Roman, mare germanofil În acel timp. Aci s-a depănat marea tragedie a războiului de la 1870
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
procesul Țurcanu-Cornel Popovici) a exclamat derutat în cameră: Cum adică, părinții mei mi-au vrut răul? Profesorii pentru care am rămas cu un cult până aici ne vor fi vrut și ei răul? Au ținut cu tot dinadinsul să ne azvârle în fața viitorului complet nepregătiți?... Cine poate să-mi spună? Odată ce mi-am propus să mă lepăd de toți și de toate în care am crezut că trebuie să cred cu sfințenie, ce va mai rămâne de mine? Spuneți-mi, vă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avânt piciorul de lemn ma emoționat. Tot el, la Dragoslavele, la Oituz, la Mărășești, cu figura arămită de soare și trasă de suferință, cu ochii dilatați, se ridica din șanțuri cu grenada în mână și cu o dexteritate de jongleor azvârlea mingea omorâtoare în dușmanul țării sale. A pierdut piciorul, cum ar pierde o gheată, un lucru de nimic. Nu s-a bocit, n-a cerut semenilor săi milă, și dârz s-a ridicat în piciorul de lemn cerând... dreptul la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Turliuc. Corespondenții noștri sunt domnii - spunea redacția: T. Zegrea și I. Marcu pentru județul Storojineț, V. Olinici pentru județul Suceava și C. Mucenic pentru județul Câmpulung. ...” Când drepturile noastre se desființează și se calcă cu picioarele, când potlogăria legiferării se azvârle atât de furibundă și asupra vechilor așezăminte de școală din țara noastră, când, sus, se manipulează banul public cu atâta ușurătate, iar jos, lumea e lăsată pradă mizeriei, când se creează atâtea posturi de necesitate mai mult decât dubioase... iar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tipul ajunge imediat la masa celor trei amici, din fundul localului, și, când să-l ia pe Fernic de guler, acesta și ridică cu dreapta halba lui de bere, aproape goală, pe care o ținuse bine strânsă, și i-o azvârle nătărăului fix în cap, în față. O bubuitură zdravănă și sticla se sparge, umplându-l de sânge și spumă de bere, făcându-l să cadă ca o muscă. Evreul, abia atunci conștientizând ce se petrece, se albește tot de frică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în zona statuilor scriitorilor, și care, prinși de joc sau de băutură, uitaseră că trebuie să mai dea și pe- acasă. — Câștigi, nea Sandule, de ai rămas până acuma ? — Păi, dacă nici când îmi surâde norocul nu stau, și bătrânul azvârle numaidecât zarurile, bucurându-se imediat de o dublă, cu care să-și facă și ultimele porți în casă. — Ia uite, ăsta e marț toată ziua, nu-ți mai ajunge-o linie, ai ? Dacă vine, eu ce să le fac, domnule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se puteau vedea pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când nu era lovit, zdruncinăturile mașinii erau atât de puternice, încât simțea că toate organele i se întorc pe dos și e oricând gata să vomite. Apoi duba s-a oprit deodată, au fost deschise imediat ușile și a fost azvârlit afară, căzând în gol și julindu-se de asfalt. Lumina puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aplauze. Cristi își ia castronul din cap și îl întinde ofițerului : — Poate doriți să-l mai umpleți o dată, că tare bine miroase ciorba asta cu perișoare. — Afară, câine gardist ! Afară ! sar soldații pe el, îl iau pe sus și îl azvârlă într-o mocirlă, după care, purtați de adre- nalină, îi mai dau câteva picioare în burtă și în piept. Acestea sunt lunile întregi de umilință și sărăcie prin care Cristi va trece mai mult singur, dar cu capul ridicat, reușind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
false criterii, false istorii, false valori?! Și ele, nu-i așa, stipulate În numele moralei, al unei „alte morale”, cea care trebuia nu numai să o nege pe „cea veche”, dar pe cei care „nu erau de partea noastră” să-i azvârle nu În brațele unui infern discutabil și ale unor torționari cu capete de broască sau de reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era întotdeauna a noastră. Locul din față al oricărei curse nebune. Nu ne auzeai niciodată spunând „Hai să nu comandăm o sticlă de Cristal“. Niciodată „Hai să nu luăm masa la Le Bernardin“, unde șotiile noastre includeau bătăi cu mâncare, azvârlind cu homarii și stropindu-ne de sus până jos cu sticle de Dom Perignon până când personalul neamuzat ne poftea să părăsim localul. Cum editorii ne invitau peste tot pe spezele conturilor lor fără limite, de fapt editurile erau cele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag în sus, târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea sărindu-mi în spate când a realizat încotro mă îndreptam. M-am răsucit, azvârlind-o de pe mine. M-am zbătut în balta de sânge, încercând s-o țin la distanță. Am vomitat neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la baie decât prin curte -, un personaj decupat din Gogol sau din Ury Benador, „gata descrisă”, un aliat al meu contra celor doi Segall, cam dușman de clasă cum eram, fiu de preot greco-catolic, cu biserica suprimată și capii ei azvârliți prin pușcării și la Canal, în plus fiu de „exploatator”, tatălui meu îi mai funcționau mica moară și presa de ulei din Lugoj. Ai mei fabricau ulei de floarea-soarelui, produs cartelat, una dintre puținele mici întreprinderi din România „naționalizată la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru durerea cea mare, albastru i-am zis, tot fără pricină, ori numai pentru că așa mi-au surâs buzele. Te-ntreb, oare tu, dacă asemenea ai spus, surâzând, cărei alte dureri i-ai spus astfel? Desigur, înălțimea pe care-am azvârlit-o din ochi, ca pe o suliță fără întoarcere, tu altcum ai mângâiat-o, pentru că mâinile tale, gemene cu ale mele, sunt absurde, și-ar trebui să ne bucurăm de aceste cuvinte trecând de pe o gură pe alta ca un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
c.c., și că în cazul în care eu nu cedez, dânsa, deși veche editoare și ilegalistă, își riscă postul... Cu părere de rău, nu am reușit să consimt, m-am ridicat și am plecat, iar manuscrisul Animalelor a fost azvârlit undeva în nu știu ce sertar. Au trecut astfel câteva luni și, întorcându-mă după prima mea călătorie în Vest, „plictisit” și enervat de scurgerea vremii, țin minte că mă aflam cu Coca, căreia eu îi spuneam Maria, la un restaurant nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iar) aici are loc bătălia cea mai aprigă și mai cumplită.” Până la acest punct, descrierea lui Bonfinius este destul de corectă. Finalul este însă în mod voit ambiguu. Scrie Bonfinius: „Cad mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zmei I(9), proporțiile unui război sunt apropiate. Raportul de trei zmei la un flăcău este curând remediat de mezin, tot prin intermediul armei, antimonstru și materializare a „voinței îndreptate spre o țintă”: „Paloș din teacă scotea/ Și frumos mi-l azvârlea,/ Și trei zmei că mi-și tăia!”. Într-o altă variantă, bătălia are loc afară din spațiul social, în câmp și numai după ce calul htonian a fost scos din grajdul de piatră. Victoria mezinului rămas să se confrunte numai cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a picat jos, a picat în fundu pământului, pă tărâmu ălaltu”. Trimiterea în infern este orchestrată de monstrul ofidian, dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mare l-a reprezentat foarte bine șeful nostru de clasă elevul Cornescu Traian. Era frumos, era voinic, era foarte sprinten și ager și foarte bun la gimnastică. El singur după gustul lui a ales o iapă foarte a dracului. Țipa, azvârlea, mușca, păreche n-avea de naravașă ce era. Și cu Cornescu Traian au mai fost 2 elevi: Romanescu Ion coleg de clasă cu Cornescu Traian și Cotae Vasile, fiu de preot din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]