3,362 matches
-
abate atenția de la anchetă. Înainte de a ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar făcu mutre. - Credeam că vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie spre celula lui Pérec. - Despre prezumția de nevinovăție ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind cu voce tare: - Ce ți-e și cu tipul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau, pe care Îl rechiziționase Încă de la sosirea pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și Înjghebeze un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea să-i ascundă. De ce nu-i spusese nimic despre crabii din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză. - În legătură cu telefonul mobil al fratelui dumitale, n-am avut cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23 de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre Lucas și Își Înfipse privirea În ochii lui. - Le-am găsit la marginea falezei. - Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scoate un dosar fără să semneze o grămadă de formulare, declară Marie. Vreau să știu cînd și cum a putut să dispară acest dosar, Franck. - Am Început o anchetă În interior, Marie. Te țin la curent. Făcu un gest cu bărbia spre celule. - Ce facem cu scorpia? - Nu avem destule elemente ca să prelungim arestul preventiv, răspunse Lucas. Las-o să mai fiarbă În suc propriu Încă vreun ceas-două, și apoi dă-i drumul. - Cu plăcere. Se Îndepărtau cînd Franck o chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe jos. Avu parte cam de aceeași primire la fabrica de faianță, unde comentarii susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la mezanin, Gwen o privi cum venea spre ea, dreaptă ca un I, cu bărbia Împinsă Înainte, cu privirea hotărîtă. Pentru prima oară, o văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă tuturor cu voce surdă. - Nimeni, În afară de Dumnezeu, nu are dreptul să mă judece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-o galerie lată cam de un metru. Lucas Îndreptă lanterna spre interior și lumină pereții unui tunel căruia nu Îi vedeau capătul. Poate că era tot o galerie Înfundată? Dar ce aveau de pierdut? Apa le ajungea deja la bărbie. Lucas o ajută pe Marie să se cațăre În pasaj și se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie continuă s-o braveze. - CÎnd ai venit să mă vezi la spital, ai luat scrisoarea pe care mi-o lăsase Loïc? Răspunde-mi, da sau nu? Jeanne era lividă, la fel ca fiica ei. Cu un gest sec din bărbie, Îi arătă ușa. - Șterge-o de aici. Și Închide ușa În urma ta, e curent. În copilărie, cînd Marie era pedepsită sau dojenită de Jeanne, se ducea să se refugieze lîngă Milic. Acesta nu-și contrazicea niciodată nevasta, dar o punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din haină și formă un număr, cînd ecranul clipi și se stinse. - Drace, bateria e În pană! - Ia-l pe al meu, Îi propuse Marie, Întinzîndu-i aparatul Nokia. El se Îndepărtă, cu mobilul la ureche și, făcînd un gest cu bărbia, Îi făcu semn lui Morineau să-l urmeze. Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faianță și... - Imediat! CÎteva minute mai tîrziu, mașina Méhari frîna brusc lîngă cea de teren ale cărei faruri anticeață luminau plaja, prea puțin frecventată din pricina nisipurilor mișcătoare foarte primejdioase de care era Împănată. Lucas era acolo, cu nisipul ajungîndu-i la bărbie, pe care se străduia s-o țină cît mai sus, cu brațele Întinse În cruce. Marie Își mușcă buzele ca să nu urle, se năpusti la portbagajul mașinii și prinse cablul de remorcare cu care sînt echipate toate mașinile 4x4. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri, mormăi Gwen. Am fost chiar și la post să dau o declarație. Făcu un gest cu bărbia În direcția tînărului jandarm. Morineau confirmă Încuviințînd din cap. - Asta dovedește tocmai că ai prevăzut totul, obiectă Fersen. O să adăugăm și premeditarea pe listă. - Nu ea te-a sunat, Lucas, declară Marie, punînd mîna pe brațul polițistului. - Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea să-i ia un interogatoriu Yvonnei În legătură cu participarea lui Gwen la naufragiul din 1968. Bărbia femeii căzu moale, iar picioarele n-o mai ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de modificare a trăsăturilor și am Înlocuit culoarea albastră a irisului cu una cenușie. Cu mici aproximații, iată cum ar arăta fiul dumneavoastră astăzi. Asemănarea cu Ryan era uimitoare, chiar dacă scriitorul nu avea pungile acelea sub ochi și nici moliciunea bărbiei. Chirurgie estetică. O anchetă aprofundată avea să arate mai tîrziu că Ryan fusese admis la clinica de la Rond-Point, la cîteva zile de la ieșirea din Închisoare. Fotografia tremură În mîinile bătrînului. - Ryan... Erwan... Ce mai contează, articulă cu dificultate patriarhul. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fac un pas Înainte și totul s-ar fi terminat. Și să las monstrul să scape nevătămat? Niciodată. Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate. „Pe curînd, Mary, dragostea mea“, am murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie și o luă lîngă el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Christian. 25 Silueta Înaltă se reliefa În partea din față a iahtului sponsorului său. Chipul, marcat de Încercările prin care trecuse, era aproape emaciat, ochii adînciți În orbite părerau mai puțin albaștri, o barbă blondă Îi năpădise obrazul și bărbia, dar totuși zîmbea. Cu zîmbetul acela de lup de mare care o făcuse pe Marie să se topească Încă de cînd era o puștoaică. Acum stătea țeapănă Între părinții ei, simțind o dorință violentă de a fugi de mascarada aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frații Sullivan și cu mine ne duseserăm la Rouen unde ne aștepta un vas gata să ridice ancora. Un vas, și Mary. Încercasem totul ca s-o fac să renunțe la proiectul ei de a ne urma, dar Își ridicase bărbia Înainte, Îndărătnică, și refuzase să cedeze. Iar vasul plecase fără mine. Cu Mary și cu bebelușul... Unde se afla oare astăzi? Ce se Întîmplase cu el? Singurul care mi-o putea spune era țintuit pe un pat de spital, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu cadă, indiferent de cât de epuizată sunt. Dar mă gândesc că probabil toată lumea se simte așa. E normal. — Ai pielea foarte deshidratată. Maya clatină din cap. Își trece mâna expertă peste obrazul meu și-și pune degetele sub bărbia mea, cu un aer îngrijorat. — Ai pulsul foarte accelerat. Nu e ceva sănătos. Te simți tensionată din vreun motiv în momentul ăsta ? — Sunt destul de aglomerată la serviciu, spun ridicând din umeri. E o demență. Dar sunt bine. Pe bune acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o într-un contract, și aproape că am pierdut contractul din cauza asta. Așa că n-am mai făcut-o niciodată. — Vrei să spui că n-ai exersat în fața oglinzii pentru poza pe de site-ul firmei ? Guy își duce degetul la bărbie, gânditor. D-ra Samantha Sweeting, Partener. — Nici măcar nu m-am gândit la asta, spun, dându-mi ochii peste cap cu dispreț. E o ușoară minciună. Mi-am făcut deja planul cum să-mi fac părul pentru poză. Și ce costum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
petrecerea de ziua mea în familie. Două telefoane mobile. Văd cum lumea se uită să vadă cui i se cântă și cum le dispar ușor zâmbetele când mă văd singură cuc. Văd mila de pe chipurile chelnerilor. Încerc să-mi țin bărbia sus, însă îmi ard obrajii de jenă. Brusc, chelnerul căruia i-am comandat mai devreme apare lângă masă. Aduce trei cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-ar fi mai bine să folosești pentru asta o perie și un făraș ? Mă uit confuză la pămătuf. Și ăsta ce-are ? Și oricum, cine e el, inspectorul-șef de la ministerul prafului ? — Am metodele mele, spun, înălțându-mi mândră bărbia. Mulțumesc. — OK. Zâmbește. Ne vedem mai târziu. N-o să-l las să mă intimideze. Sunt cât se poate de capabilă să fac curat în casa asta. Nu-mi trebuie decât... un plan. Da. O fișă de pontaj, ca la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorba despre... afaceri. Recunosc în vocea lui tonul de mai devreme. De parcă aș fi atins un punct sensibil. Mă uit în jur și atenția îmi e captată de un portret de pe perete, înfățișând un bărbat la vârsta a doua. Are bărbia puternică și ochii albaștri ai lui Nathaniel, și aceleași linii fine în jurul ochilor când zâmbește. — E tatăl tău ? zic precaută. Foarte prezentabil. — El era sufletul acestui loc. Ochii i se îmblânzesc. Toți clienții îl iubeau. Ia o gură mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un Bloody Mary ar fi foarte binevenit. În drum spre seră, pare să se mai calmeze puțin. Suficient cât să-și prepare singură Bloody Mary-ul în loc să-mi dea indicații mie, și ne face și mie și lui Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]