16,035 matches
-
o continuă despărțire, peronul se sfârșește acolo unde șinele de cale ferată, suferinde de paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui Petru, drum fără capete. Petru se oprea între două bătăi de inimă cât să-și numere singurătățile, la o margine de așteptare asculta ecoul trecerii, în urma lui Dumnezeu creștea iarbă de coasă. Libertate lui Petru lașitate și frică deopotrivă: se ascundea în gânduri parcă pentru a-și justifica negândirea, absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe, ungea rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi în doi, din trei în trei, încurcă și o ia de la capăt. La 4 dimineața, visul este parte din jumătatea inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi în doi, din trei în trei, încurcă și o ia de la capăt. La 4 dimineața, visul este parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare de fagure. Iluziile cazone, topite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare de fagure. Iluziile cazone, topite precum ceara unei lumânări menite pentru toate văduvele satului. Bă, mi-ai văzut bruneta? E faină fată! No, bine, faci nazuri, e într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac al gravitației fără implicarea lui Dumnezeu; în oglindă, starea de piatră se repeta cu fiecare lacrimă; o zgârietură în carnea luminii pune pauză mereu între două bătăi de inimă. La 20 de ani dependența de fereastră deschisă creștea aripi. 37. La 4 dimineața, oglinda era ca o apă limpede, ca o chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era ca o apă limpede, ca o chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să întregească absența umbra alături de contur, umăr la umăr, Petru regla cadența după o singură bătaie de inimă. Petru stătea cu umbra la masă, adormea și se trezea cu absența sa, o lua la rost, mergea ținând-o de mână, o strângea în brațe. Petru locuia în umbră ca într-o cămașă de împrumut. 40. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Privește, copile, au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre o patrie ce nu îmi mai aparține, domnule doctor. O patrie ce a lăsat câteva amprente în sânge: s-au șters odată cu prima bătaie de clopot. Cine-ți permite să învinuiești marea de incest când în burțile scoicilor abia că se mai aude furtuna? Încerci sa resuscitezi fotografiile, imagini descompuse sub o grindă! La dracu cu toate actualizările tale, nu mă regăsesc în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
același timp, îți este frică să te ascunzi în trecut, să te cauți în prezent, să te identifici în viitor. Aș vrea să știu, de fapt, pentru cine nu ești, ce te îndepărtează de secunda trecută, cine te alungă în bătaia inimi, ce te sperie de secunda ce vine? Am întâlnit destule cazuri în care individul fugea din trecut ca de ciumă: după fiecare asfințit închidea ușa, după fiecare răsărit trăgea obloanele, după fiecare bătaie de inimă desena paranteză pătrată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secunda trecută, cine te alungă în bătaia inimi, ce te sperie de secunda ce vine? Am întâlnit destule cazuri în care individul fugea din trecut ca de ciumă: după fiecare asfințit închidea ușa, după fiecare răsărit trăgea obloanele, după fiecare bătaie de inimă desena paranteză pătrată. Am cunoscut pe unii care trăiau continuu într-un viitor amânat, se temeau de eșec, conservau visele și schimbau etichetele. Când ajungeau la termen, nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de unele singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
73. A(casă) este acolo unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat câteva umbre peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat de mine. Mi-ai pozat modelul, Doamne, dar după altă fotografie am învățat să imit bătaia inimii. Peste umeri mi-ai suflat zbor, cresc stalagmite din clavicule până la cer și nicio urmă de aripă. Stăpâne, iartă-mi egoismul care nu mă mai încape de unul singur! Necurățenia ridică zid între două nelocuiri. Sparge, Dumnezeule, această obscuritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ar afla pe colina aceasta, iar noi ne-am afla aici cu armata noastră, care din noi doi s-ar găsi oare într-o poziție mai avantajoasă? Cum am putea să înaintăm împotriva lor, păstrînd în același timp ordinea de bătaie? Dacă am voi să ne retragem, cum ar trebui să procedăm? Iar dacă ei s-ar retrage, ce ar trebui să facem ca să-i urmărim?" Și așa, mergînd cu ei, le arăta toate situațiile care s-ar putea ivi pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu s-a dovedit încă în întregime prin faptă, bătălia de la Ravenna a fost totuși un exemplu în mic a ceea ce s-ar putea întîmpla; căci aici infanteria spaniolă s-a ciocnit cu batalioanele germane care au aceeași ordine de bătaie ca și trupele elvețiene. Grație mișcărilor lor sprintene ca și scuturile mici și rotunde cu care se apărau, spaniolii au izbutit să se strecoare pe sub sulițele dușmanilor și ar fi putut cu siguranță să-i lovească și să-i ucidă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îl expune aici pe principe ridicolului; el exagerează într-atît, încît vrea ca suveranul său să nu fie decît soldat; face din el un Don Quijote perfect, care nu are în minte decît cîmpuri de bătălie, metereze, planuri de încercuire, linii de bătaie și atacuri. Un principe care nu se dăruiește decît meseriei războiului nu împlinește însă decît o jumătate din menirea lui. Este evident falsă ideea că el nu trebuie să fie altceva decît soldat; și vă puteți aminti ce am spus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Între timp, János, care venea de mai departe, ne ajungea din urmă. Treceam În formație prin fața celor două biserici, mai Întîi cea romano-catolică, tencuită În pămîntiu-Închis, cu fața da la drum, poruncitoare, cu o turlă foarte Înaltă și cu o bătaie de clopot puternică, grea, răsunătoare. Apoi biserica ortodoxă, albă, mai mică, odihnitoare, rotunjită la colțuri, așezată cu spatele la șosea și avînd intrarea de cealaltă parte. Clopotul ei bătea mai subțire. Bisericile conviețuiau În aceeași curte, despărțite doar de un covor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]