5,096 matches
-
literaturii române moderne cu fond autohton și o consolidare a romantismului în datele sale esențiale. SCRIERI: Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul, București, 1984; Scriitori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Iași, 1990; Interpretarea textului poetic, Iași, 1997; Balada romantică, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gabriela Drăgoi, O nouă carte despre Heliade, CRC, 1984, 51; Constantin Pricop, Același Heliade, CL, 1985, 1; Al. Piru, Pionier al literaturii române moderne, FLC, 1985, 4; Antoaneta Macovei, „Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
a vieții pastorale din Munții Pind, conturate fără ostentație. În versul lui străbate îngrijorarea pentru pierderea graiului strămoșesc și a etniei înseși. Amenințarea vine de la un dușman în fața căruia totul se prăbușește („Că ardu-a noastre case / Și moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
G. T., G. Top, L.V., T., T. & S. (cu Mihail Sevastos), X, Y. Stop și cu pseudonimele G. Dăianu, Gerilă, P. Nicanor & Co. (cu G. Ibrăileanu ș.a.), M. Piscobomba, G. Struma, Tockeramură. Debutează editorial în 1916 cu două volume emblematice, Balade vesele (în edițiile următoare titlul va fi Balade vesele și triste) și Parodii originale, cărți retipărite de mai multe ori în timpul vieții poetului. Deși în fugă (era în ajunul războiului), critica le-a primit cu elogii. Mai târziu, în 1926
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
cu Mihail Sevastos), X, Y. Stop și cu pseudonimele G. Dăianu, Gerilă, P. Nicanor & Co. (cu G. Ibrăileanu ș.a.), M. Piscobomba, G. Struma, Tockeramură. Debutează editorial în 1916 cu două volume emblematice, Balade vesele (în edițiile următoare titlul va fi Balade vesele și triste) și Parodii originale, cărți retipărite de mai multe ori în timpul vieții poetului. Deși în fugă (era în ajunul războiului), critica le-a primit cu elogii. Mai târziu, în 1926, i se va decerna Premiul Național pentru poezie
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
și triste) și Parodii originale, cărți retipărite de mai multe ori în timpul vieții poetului. Deși în fugă (era în ajunul războiului), critica le-a primit cu elogii. Mai târziu, în 1926, i se va decerna Premiul Național pentru poezie. Autorul Baladelor vesele și triste se înscrie în poezia românească din secolul al XX-lea ca unul din puținii reprezentanți ai umorului liric. Spirit lucid, înzestrat cu o remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
lui se ascunde aproape totdeauna o notă de melancolie, uneori de tragism. Prin temele abordate, ca și prin limbajul liric, este în bună măsură un poet tradiționalist. Mihai Eminescu, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, precum și folclorul au fost marile lui modele. Balada morții, o piesă antologică, reia motivul Mioriței, în care moartea e văzută ca reintegrare cosmică. Totul se petrece în acorduri grave, ce sugerează destinul uman, efemer, în comparație cu natura veșnică și impasibilă. Omul se afundă sub troianul vremii și al uitării
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând exuberanța și vitalitatea anotimpului tinereții, și se manifestă ca un colorist
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când știu c-o să vă-nghețe/ Iarna mizerabilă/ Mă cuprinde o tristețe/ Iremediabilă”. El este, în același timp, un poet melancolic al singurătății, al liniștii silvestre și al înnoptării (Balada călătorului), al nestatorniciei și al trecerii ireparabile a timpului, ca în Balada chiriașului grăbit, unde realitatea cotidiană, tratată epic (modalitate caracteristică liricii lui) și tonul jucăuș relevă în subtext un sens filosofic: „Trec anii, trec lunile-n goană,/ Și-n
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
știu c-o să vă-nghețe/ Iarna mizerabilă/ Mă cuprinde o tristețe/ Iremediabilă”. El este, în același timp, un poet melancolic al singurătății, al liniștii silvestre și al înnoptării (Balada călătorului), al nestatorniciei și al trecerii ireparabile a timpului, ca în Balada chiriașului grăbit, unde realitatea cotidiană, tratată epic (modalitate caracteristică liricii lui) și tonul jucăuș relevă în subtext un sens filosofic: „Trec anii, trec lunile-n goană,/ Și-n zbor săptămânile trec./ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
din luptele de la Turtucaia (1918), În gheara lor... (1920), parte reluate în Pirin-Planina (1936), carte subintitulată „episoduri tragice și comice din captivitate”. Materia este tratată când grav, când cu umor negru, când cu duioșie, când cu spirit tonifiant. Naturistul din Balade... este și el prezent. Romanul abia început Minunile Sfântului Sisoe (publicat în volumul Postume, 1938), care promitea să aibă o deschidere socială semnificativă, înfățișează Paradisul în viziune parodică. Demnă de menționat este și o conferință din 1931, Cum am devenit
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
este un aliaj de umor și sentimentalitate. Mai precis spus, poetul e un sentimental care își ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o spune, „în glume lacrimile clare”. DUMITRU MICU SCRIERI: Balade vesele, București, 1916; Parodii originale, București, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, București, 1918; În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, București, 1920; Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași, 1920; ed. 3, București, 1928; Bacilul lui Koch
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
preface, cum singur o spune, „în glume lacrimile clare”. DUMITRU MICU SCRIERI: Balade vesele, București, 1916; Parodii originale, București, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, București, 1918; În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, București, 1920; Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași, 1920; ed. 3, București, 1928; Bacilul lui Koch, Iași, 1927; Migdale amare, București, 1928; Jos cortina!, București, 1929; Scrisori fără adresă. Proză umoristică și pesimistă, București, 1930; ed. 2,București, [1934]; Pirin-Planina. Episoduri tragice și comice
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
captivitate, București, 1936; Postume, îngr. Otilia Cazimir, București, 1938; Opere, I-II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1955; Scrieri alese, I-II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1970-1971; Minunile Sfântului Sisoe, îngr. și pref. George Sanda, Iași, 1972; Balade vesele și triste, îngr. și postfață Mihai Dascal, București, 1974; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1983; Pagini de proză, îngr. și postfață Mihail Iordache, Iași, 1985; Despre teatru, îngr. și introd. Constantin Paiu, Iași, 1991; Balade
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Balade vesele și triste, îngr. și postfață Mihai Dascal, București, 1974; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1983; Pagini de proză, îngr. și postfață Mihail Iordache, Iași, 1985; Despre teatru, îngr. și introd. Constantin Paiu, Iași, 1991; Balade vesele și triste. Parodii originale. Migdale amare, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1998; Țiganul în cer, îngr. și pref. George Sanda, București, 2001; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr., îngr. și introd. Cristina Tătaru, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Shakespeare, Visul unei
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
2002. Traduceri: Shakespeare, Visul unei nopți de vară, Iași, 1921. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Adio” de Gh. Topîrceanu, CVC, 1910, 12; Ibrăileanu, Opere, II, 265-273; Arghezi, Scrieri, XXIII, 373-374, XXVII, 167-170; Davidescu, Aspecte, 35-36, 539-540; Liviu Rebreanu, „Parodii originale” și „Balade vesele”, „Capitala”, 1916, 17; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], Profiluri literare: George Topîrceanu, RP, 1916, 273; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele”, „Steagul”, 1916, 180; Aderca, Contribuții, I, 338-340; D. Karnabatt, „A fost un vis”, „Cronicarul”, 1918, 4; Liviu Rebreanu, „Amintiri
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
12; Ibrăileanu, Opere, II, 265-273; Arghezi, Scrieri, XXIII, 373-374, XXVII, 167-170; Davidescu, Aspecte, 35-36, 539-540; Liviu Rebreanu, „Parodii originale” și „Balade vesele”, „Capitala”, 1916, 17; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], Profiluri literare: George Topîrceanu, RP, 1916, 273; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele”, „Steagul”, 1916, 180; Aderca, Contribuții, I, 338-340; D. Karnabatt, „A fost un vis”, „Cronicarul”, 1918, 4; Liviu Rebreanu, „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, „Lumina”, 1918, 308; A. Br. [Tudor Teodorescu-Braniște], „În gheara lor...”, CLI, 1920, 29; I. Peltz, „Strofe
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
George Topîrceanu, ALA, 1926, 290; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 120-122, III, 255-257; Mircea Mancaș, George Topîrceanu, „Complex”, 1927, 2; D. I. Suchianu, „Bacilul lui Koch”, ALA, 1928, 412; I. Foti, „Migdale amare”, UVR, 1929, 1; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele și triste”. „Migdale amare”, VR, 1929, 1; Sadoveanu, Cărți, I, 256-257, II, 95-98, 224-226, 324-325, 338-339; Sebastian, Jurnal, 181-183; Scarlat Struțeanu, „Scrisori fără adresă”, „Excelsior”, 1930, 7; Cezar Petrescu, Scrisorile unui mizantrop, CRE, 1930, 1 041; Constantinescu, Scrieri, V
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
C. Fântâneru, „Postume”, UVR, 1938, 15; Alex. Epure, Contribuție la cunoașterea vieții și a operei poetului Gh. Topîrceanu, „Ritmul vremii”, 1938, 18-20; Munteano, Panorama, 304; Vianu, Opere, V, 249-250; Călinescu, Ist. lit. (1941), 743-747, Ist. lit. (1982), 826-831; Octav Sargețiu, „Balade vesele și triste”, VBA, 1944, 1-2; Sașa Pană, Topîrceanu, poet social, FLC, 1948, 20; Otilia Cazimir, Veșnic tânărul Topîrceanu, GL, 1956, 13; Al. Săndulescu, Începuturile poetice ale lui Topîrceanu, GL, 1956, 13; Aristarc [G. Călinescu], George Topîrceanu, CNT, 1957, 15
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
defuncționalizate. Maxima expresivitate se realizează în Visul negru, poem care, având ca moto versul lui E. A. Poe: „Răspunse corbul: Nevermore”, cuprinde ca refren un cuvânt german cu sonoritate asemănătoare: Hungertod („moarte prin foame”). Cu procedee tehnice analoage celor din Erlkönig, balada lui Goethe, se construiește un scenariu de coșmar. Imaginea structurantă e un „tren de fantome” care, ieșit din noaptea grozavă a timpurilor, străbate lumea înfiorând-o cu „dangătul” roților, „desperat, dureros, de prohod [...]: Hungertod”. Dar multe versuri antologate în 1966
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
1990 scriitorul e cu deosebire atras. În 2001 înființează Editura Esoteria, unde își va publica ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
dincolo de bunătate, dincolo de aflare”, „umblând pe sfârcurile singurătății,/ către pierduta cale a Domnului,/ la înălțimea morții și a somnului./ Fără amintiri, fără gânduri, fără plângeri” (Anahoree). Totuși, în ultima sa scriere în versuri, Hrisovul clipelor („o parabolă în ton de baladă”, publicată întâi în revista „Ethos”, Paris, 1975), poetul mistic, halucinat și cețos, aproape unic în literatura română, revine la reveriile medievale, imaginând o stranie întâmplare tragică la o curte voievodală, ca o ilustrare a certitudinii că moartea este suprema realitate
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
conceptual, ermetismul. Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării, șochează, din contră, prin prea marea simplitate: „vie Lumină/ venind, pe cale// inima-mi cere/ pasăre lină// sufletu-n lacrimi vrea, fără vină// numai să-l apere/ numai să-l poarte// sus/ peste moarte”. Și formula poemului lung e disputată
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
acum lumina și umbra, focul, cuvântul, dragostea, vina, trupul, iluminarea și comuniunea ca formă de cunoaștere plenară. Poemele, din ce în ce mai scurte și mai simple, aduc un elogiu ardent iubirii divine, dezvăluind, unele, o mistică a luminii (Racla de lumină, Iubire, împărăteasă, Balada nunții, Taină, Rouă etc.) Ultimele versuri ale lui T., emoționante, se ating de realitatea, din ce în ce mai apropiată, a morții, trădând, pe de-o parte, asceza, pe de altă parte combustia interioară, dorința de a nu pierde comuniunea de iubire cu divinitatea
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
dau o versiune originală, au eliminat pasaje întregi” din textele culese, ci colecția Poezii și basme populare din Crișana și Banat (1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea au fost culese între 1906 și 1961 de prin comunele și satele bănățene și crișene pe unde folcloristul a copilărit ori
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]