2,289 matches
-
de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața mea ca un coșmar”, gândi el. Și adăugă: „Și se acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața sa purta o uniformă militară, având o banderolă plină de medalii Încinsă peste piept, tigheluri cusute cu fir de aur și-o sabie la brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul. „Poate aflăm câte ceva...” Celălalt, ca la comandă, Îi și Întinse paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și acesta un semn ca Noimann să se oprească din marșul lui „postnupțial” spre stele, cum zicea el. „Odată și odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi mari ce atârnau la ochi, și Își spuse: „Probabil vom avea astăzi de Înfruntat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întâmplase asta? Nu cumva În fața Poștei mari? Dar, dacă ajunsese să sugă și deodorantele aceasta, era desigur foarte grav. Dar oare nunta lui Bikinski se petrecuse-n realitate? Nu-i adusese Noimann o coroană de crini regali, Împodobită cu o banderolă aurie, pe care scria: „Regrete eterne. Corso nu te va uita!”? Mai erau apoi și niște secvențe legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de care trebuia debarasat locul pentru înaintarea progresului socialismului secolului XX. Probabil, pe undeva, stătea înfiptă o tăbliță improvizată, ce avertiza că trecerea pe acolo era interzisă, din vreun motiv oarecare sau, poate, supraveghetorul angajat al grupei de băieți, cu banderola lui lată pe brațul cât o pulpă de berbec, socotise că nici un om cu scaun la cap nu-și va face drum, pe aici, la ora aceasta a sfințitului. Dealtfel, supraveghetorul, un hipopotam cu spinarea cărnoasă și o țeastă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale echipelor de fotbal adverse. La fiecare explozie de artificii, oaspeții de la Sans-Souci se simțeau îmboldiți să urle, ovaționând, întrucât majoritatea dintre cheflii fuseseră, odinioară, oameni de ordine, cu distinctă banderolă roșie pe mână, angajați pentru supraveghere la mitingurile cu flamuri fâlfâind deasupra maselor entuziaste prin cutumă. În mijlocul străzii înzăpezite, înjunghiară patru scroafe, de peste 100 de kilograme fiecare, lăsându-le acolo la dispoziția mulțimilor de flămânzi, din satele din preajmă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
infantilă. Perioada noastră cea mai bună. Nedepășită până azi. Eram indieni. Piei roșii. Piei roșii europene! Est-europene!! Dar știam regulile. Simple și puține, tot mai puține, aveam un spirit reformator. Să fii vopsit cu Gallus, să ai pene înfipte sub banderola de pe frunte, să ai arc și să scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nu, lasă cartea unde e. E cartea pe care o citesc. În plus, nu e a mea, trebuie s-o restitui lui Cavedagna. Alege-ți alta. Uite, asta de aici seamănă cu ea... Ai luat în mână un volum cu banderolă roșie: „Ultimul succes al lui Silas Flannery“; asta explică asemănarea, dat fiind că seria de romane ale lui Flannery se prezintă într-o formă grafică specifică. Dar nu e numai forma grafică: titlul ce tronează pe supracopertă este Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nivelele, galeriile, magazinele, scările principale, scările rulante, punctele de întâlnire, cafenelele, restaurantele, terasele cu mese și scaune, cinematografele și teatrele, discotecile, niște ecrane enorme de televiziune, nenumăratele decorații, jocurile electronice, baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile publicitare, manechinele, cabinele de probă, o fațadă de biserică, intrarea la plajă, un bingo, un cazinou, un teren de tenis, o sală de gimnastică, o montagne-russe, o grădină zoologică, o pistă de automobile electrice, o cicloramă, o cascadă, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Aveau și acestea câte o gaură în locul stemei. Vandaxon a descuiat poarta și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi spunea Mioriței, așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca la un semn și au întins degetul arătător spre Gustav. Pe ecran se auzi o muzică blestemată de violoncel plângând și figura uriașă a lui Gustav, elev pricăjit al clasei a X-a, apăru legată la cap cu o banderolă albă pe care scria cu majuscule CRIMĂ! CRIMĂ! CRIMĂ! După care peste chipul estompat al lui Gustav, uriaș cât Luna, rula încet fiecare pagină din romanul Repetenții. Am știut întotdeauna că frații lipoveni sunt ființe din lumea Ondinelor. O lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate în celălalt capăt al orașului, în Cartierul Pisc, de unde, ascunși într-o fântână părăsită, au țâșnit pe furiș într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Prețul unui litru este de 20.000 de lei. -Nu m-ați înțeles,preciză musafirul.M-am prezentat greșit. Eu sunt de fapt samsar de vinuri proaste.O sticlă de vin,cu etichetă,cu capișon,cu dop de plastic și banderolă mă costă 7.150 lei. Dumneavoastra,vreți ca în această sticla să mai fie și... vin? -Bine,admise directorul.Ce-ați spune de 100 de litri de Distilat,la 60.000 lei/litru? -Domnule director! Cu suma de 60.000
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige în urma sa, Nobunaga începu să ridice și să tragă chiar și săgețile inamice care nu-l nimeriseră și care căzuseră pe coridor. Chiar atunci, o femeie cu o banderolă roșie pe cap și o mânecă a kimonoului ridicată elegant aduse un braț de săgeți și ridică una spre mâna lui. Nobunaga coborî privirea spre ea. — Ano? Ajunge cât ai făcut. Acum încearcă să scapi. Îi făcu semn autoritar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
istovitor. STOFE Pe masa lungă din capul mai întunecat al sălii de festivități stăteau înșirate pachetele care urmau să fie dăruite copiilor salariaților. Toate semănau între ele: suluri de pânză, suluri de stofă, la vedere. Dacă n-ar fi fost banderolele roșii cu care erau legate, ar fi fost ca pe tejgheaua din magazin. Cineva din apropiere a pronunțat cu o șoaptă conspirativă cuvântul cupoane, și Puiu a înțeles că era vorba de pachetele de pe masă. N-a înțeles însă dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trist, înalt până în tavan, în vârf cu o stea în cinci colțuri, roșie, bordată cu auriu. În loc de globuri avea atârnate de crengi destul de multe cutii de carton, în formă de cuburi, legate și ele cu funde roșii. Fundele erau aidoma banderolelor cu care erau legate pachetele înșirate pe masă. Crengile se lăsau foarte puțin sub greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie să fi fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează de pe aeroport plecaseră deja. Odată dispăruți eu și Catherine, Vaughan avea să rămână în sfârșit singur, putând să colinde orașul gol în epava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
importante, la care, sigur, o să le adăugăm pe toate celelalte... Facem un document în 15-20 de puncte, o proclamație, ceva de genul ăsta... Și ne pregătim și noi, acolo, niște pancarte cu lozinci..., propuse Călin Moraru, ne punem și niște banderole tricolore la mână, să se vadă bine cine suntem și ce vrem... Vacs lozinci! Doar nu facem un miting comunist! protestă Tase, vădit în dezacord cu ideile studentului filolog. Lozincile nu sunt apanajul comunismului, îl corectă Robert, după ce își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili, privindu-l cu atenție. Așa, va să zică? articulă celălalt, apucându-l de brațul pe care își pusese banderola tricoloră. Unde aveai de gând să mergi?... Plecam acasă, minți Victor, dând să își elibereze brațul. Cu asta pe mână?! făcu pe miratul primul securist, strângându-l și mai tare de braț. Ne crezi tâmpiți?... Ești arestat pentru complot antistatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o mișcare de fereală. - Ce vrea să Însemne ce? - Un pescăruș care vine să-și dea duhul Într-un văl de mireasă, tu cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că era vorba de un roman polițist istorico-fantastic. - Tu ai scris chestia asta, nu-i așa? Atunci, ce crezi? Și rîgÎi zgomotos. Ryan ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe tejghea, iar aceasta mătură În trecere paharele și căzu apoi pe podea cu zgomot. Nimeni nu dădu cu adevărat atenție incidentului. În afară de Anne. Ryan Îi făcu de departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos cartea, netezi banderola care se Îndoise În cădere, o puse calm pe tejghea și Își pironi privirea În aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de mireasă. A doua zi dimineață, ea descoperea corpul fratelui ei pe care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu-i cunoașteți pe localnici. În cel mai bun caz au să mă scuipe În față, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]