2,816 matches
-
un lucru căutat, dar era și de dorit de către artiști. Astfel apariția artiștilor căutând perfecțiunea, acei virtuoso (virtuoz, în limba română), alături de un anumit realism al exprimarii și grija extremă (aproape paranoidă) față de detalii devin alte elemente definitorii ale perioadei baroc. Un important punct de vedere critic al barocului literar se referă la preferențierea acordată, în lucrări foarte diferite, formei exterioare în detrimentul conținutului. Lucrarea cu caracter programatic și "avangardist" Maraviglia a lui Giambattista Marini, spre exemplu, este un "model" de forme
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
asupra conținutului, Maraviglia rezolva o problemă estetică importantă, crearea unor punți viabile peste "abisul" cultural dintre cei educati (în special artiștii și cei înstăriți) și cei ce nu erau educați (din varii motive) dar doreau să beneficieze de produsul cultural baroc. Atenția sporită, chiar definitorie, acordată relației personale, individualizate, este fundamentul apariției unor importante genuri literare, printre care Romanzo, romanul, este cel mai important de menționat. Ca o consecință indirectă a acestei dezvoltări literare, formele literaturii populare italiene, inclusive diferite forme
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
a acestei dezvoltări literare, formele literaturii populare italiene, inclusive diferite forme ale literaturii dialectale, au putut înflori, nefiind "sugrumate", ca până atunci, de latina manierismului. În final, cel puțin în Italia, folosirea masivă a latinei se diluează treptat în timpul epocii baroc, ajungând, în final, să fie total înlocuită de italiană. Noțiunea de baroc include și un anumit stil muzical, care a apărut puțin mai târziu decât perioada considerată baroc pentru pictură, sculptură și arhitectură. Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi și Georg
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
baroc include și un anumit stil muzical, care a apărut puțin mai târziu decât perioada considerată baroc pentru pictură, sculptură și arhitectură. Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi și Georg Friedrich Handel sunt compozitorii cei mai de seamă ai stilului muzical baroc. Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale baroc, este ornamentația bogată, exhausivă, uneori superfluă. Atunci când barocul a lăsat loc clasicismului în artă, acest element a fost diminuat sensibil sau chiar s-a pierdut. Folosirea termenului baroc pentru
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
muzical baroc. Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale baroc, este ornamentația bogată, exhausivă, uneori superfluă. Atunci când barocul a lăsat loc clasicismului în artă, acest element a fost diminuat sensibil sau chiar s-a pierdut. Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală și compozitorii care au compus în stil baroc este de folosință relativ recentă, fiind propus și folosit pentru prima dată de Curt Sachs în 1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
vizuale baroc, este ornamentația bogată, exhausivă, uneori superfluă. Atunci când barocul a lăsat loc clasicismului în artă, acest element a fost diminuat sensibil sau chiar s-a pierdut. Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală și compozitorii care au compus în stil baroc este de folosință relativ recentă, fiind propus și folosit pentru prima dată de Curt Sachs în 1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii să se impună. Spre exemplu, în anii 1960, încă mai existau
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
a pierdut. Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală și compozitorii care au compus în stil baroc este de folosință relativ recentă, fiind propus și folosit pentru prima dată de Curt Sachs în 1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii să se impună. Spre exemplu, în anii 1960, încă mai existau dispute în cercurile specialiștilor dacă muzica, aparent atât de diferită, a compozitorilor Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jacopo Peri și Antonio Vivaldi ar trebui etichetată
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
încă mai existau dispute în cercurile specialiștilor dacă muzica, aparent atât de diferită, a compozitorilor Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jacopo Peri și Antonio Vivaldi ar trebui etichetată la fel, baroc. În acest timp benefic artelor, explicit exprimate prin intermediul stilului baroc, când în muzică repertoriul de concert era clar si bine structurat, s-a născut opera. Inițial, acest gen muzical ce a combinat poezia cu o melodie și s-a numit monodie. Ulterior, s-a dezvoltat continuu, având nevoie de timp
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
functionale-gravitationale, pe de alta parte. Astfel, muzica barocului a început prin a fi omofonică, dar a devenit polifonică odată cu apariția unor compozitori de talia lui Bach și Haendel, pastrandu-si caracteristicile tonal-functionale. De fapt, cei doi au ridicat polifonia muzicii baroce la un nivel de complexitate, armonie și muzicalitate nemaiîntâlnite până atunci. Muzica barocului permitea improvizații, întrucât adeseori notatia se reducea doar la prezenta basului cifrat, ca atare, interpreții realizau adevarate improvizatii pornind de la reperele sugerate de aceasta scriitura. Dinamica muzicii
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
constant, iar tonalitatea sa era majoră (considerată a sugera veselie) sau minoră (considerată a sugera tristețe). Câteva exemple de compozitori considerați reprezentativi ai barocului în muzică și câteva opere de-ale lor considerate a fi baroc fără nici un echivoc: Mobilierul baroc, aidoma stilului artistic baroc se caracterizează prin forme curbe ample, bogăție în ornamentare și detalii sculpturale numeroase. De pildă, picioarele scaunelor sunt frecvent curbate terminându-se într-o formă stilizată ce amintește de laba unor canine și/sau feline. Adesea
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
era majoră (considerată a sugera veselie) sau minoră (considerată a sugera tristețe). Câteva exemple de compozitori considerați reprezentativi ai barocului în muzică și câteva opere de-ale lor considerate a fi baroc fără nici un echivoc: Mobilierul baroc, aidoma stilului artistic baroc se caracterizează prin forme curbe ample, bogăție în ornamentare și detalii sculpturale numeroase. De pildă, picioarele scaunelor sunt frecvent curbate terminându-se într-o formă stilizată ce amintește de laba unor canine și/sau feline. Adesea, picioarele scaunelor, canapelelor, sofalelor
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
forme curbe ample, bogăție în ornamentare și detalii sculpturale numeroase. De pildă, picioarele scaunelor sunt frecvent curbate terminându-se într-o formă stilizată ce amintește de laba unor canine și/sau feline. Adesea, picioarele scaunelor, canapelelor, sofalelor și dulapurilor mobilierului baroc au forme clar sculptate în forma labei unui leu, simbol al puterii. Imaginea alăturată, luată într-un magazin specializat în vinderea mobilierului de sorginte baroc, original, refăcut sau recreat, este edificatoare. Decorarea interioarelor, ca artă și știință a modificării formelor
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
de laba unor canine și/sau feline. Adesea, picioarele scaunelor, canapelelor, sofalelor și dulapurilor mobilierului baroc au forme clar sculptate în forma labei unui leu, simbol al puterii. Imaginea alăturată, luată într-un magazin specializat în vinderea mobilierului de sorginte baroc, original, refăcut sau recreat, este edificatoare. Decorarea interioarelor, ca artă și știință a modificării formelor și spațiilor interioare prin folosirea anumitor culori, materiale și obiecte este veche precum societatea umană. În cazul barocului, decorațiile interioare suferă masiv influența stilului baroc
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
baroc, original, refăcut sau recreat, este edificatoare. Decorarea interioarelor, ca artă și știință a modificării formelor și spațiilor interioare prin folosirea anumitor culori, materiale și obiecte este veche precum societatea umană. În cazul barocului, decorațiile interioare suferă masiv influența stilului baroc din arhitectură, sculptură și pictură, fiind dominate de artefacte baroc, dar și înaintarea națiunilor, ce aduc pe scena istoriei industrializarea, ca un element esențial spre drumul unor viitoare democrații moderne. Decorațiile interioare ale epocii baroc erau, mai ales, alcătuite din
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
artă și știință a modificării formelor și spațiilor interioare prin folosirea anumitor culori, materiale și obiecte este veche precum societatea umană. În cazul barocului, decorațiile interioare suferă masiv influența stilului baroc din arhitectură, sculptură și pictură, fiind dominate de artefacte baroc, dar și înaintarea națiunilor, ce aduc pe scena istoriei industrializarea, ca un element esențial spre drumul unor viitoare democrații moderne. Decorațiile interioare ale epocii baroc erau, mai ales, alcătuite din piesele de artă specifice ale epocii respective: picturi, sculpturi, mici
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
interioare suferă masiv influența stilului baroc din arhitectură, sculptură și pictură, fiind dominate de artefacte baroc, dar și înaintarea națiunilor, ce aduc pe scena istoriei industrializarea, ca un element esențial spre drumul unor viitoare democrații moderne. Decorațiile interioare ale epocii baroc erau, mai ales, alcătuite din piesele de artă specifice ale epocii respective: picturi, sculpturi, mici statuete, mobilier, tapet aplicat pe pereți. Stilul decorativ interior era bogat, chiar prea bogat, uneori opulent, în diferite artefacte, piese de mobilier și tapiserii. Spre deosebire de
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
care tratarea este științifică și nu teologică. Secolul al XVII-lea a fost un secol critic și dificil. A constat în crize economice, stagnare demografică, războaie (precum Războiul de 30 de ani sau Războaiele lui Ludovic al XIV-lea). Istoriografia barocă a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Universitatea din California. A scris, în 1980, "Brânza și Viermii", în care descrie universul unui morar friulan în secolul XVI. Publică articolul ""Micro-istoria"" în revista "Le Debat" în 1981. Michel Vovelle a scris "Atitudinea în fața morții după clauzele testamentare", "Pietatea barocă și decreștinarea în Provence în secolul XVIII", "Moartea în Occident de la 1300 în zilele noastre", "Mentalitatea revoluționară" și "Imaginile Revoluției Franceze". Edward Palmer Thompson a fost istoric britanic și a scris "Formarea clasei muncitoare în Anglia", susținând asocierea istoriei sociale
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din suprafața globului) și peste o populație de 125 de milioane de supuși pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. El a fost proiectat de mai mulți arhitecți, mai ales Bartolomeo Rastrelli, în ceea ce a ajuns să fie cunoscut ca stilul baroc elisabetan. Palatul vopsit în culorile verde și alb are forma unui dreptunghi alungit, iar fațada principală are 250 de metri lungime și 30 de metri înălțime. Palatul de Iarnă a fost prevăzut să conțină 1.786 uși, 1.945 ferestre
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
o mare putere europeană. Această politică s-a manifestat în construirea în întregime a unui nou oraș, Sankt Petersburg, în 1703. Aspectul noului oraș a fost conceput ca o respingere conștientă a arhitecturii ruse tradiționale de inspirație bizantină, precum arhitectura barocă de tip Narîșkin ce era pe atunci la modă, în favoarea unei arhitecturi de inspirație clasică ce predomina în marile orașe ale Europei. Țarul intenționa ca noul său oraș să fie conceput într-un stil renascentist flamand, cunoscut mai târziu sub
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
inițial orașul ca „o grămadă de sate legate împreună precum o plantație din Indiile de Vest”, l-a numit după doar câțiva ani „o minune a lumii, luând în considerare palatele sale magnifice”. Unele dintre aceste palate noi în stilul baroc flamand atât de iubit de Petru, precum Sala Kikin și Palatul Menșikov, există încă și astăzi. La moartea lui Petru cel Mare în 1725, orașul Sankt Petersburg era încă departe de a fi centrul a culturii și civilizației occidentale, pe
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
II-lea, nepotul lui Petru I, care în anul 1727 i-a comandat arhitectului Domenico Trezzini să lărgească palatul lui Mattarnovi. Trezzini, care a proiectat Palatul de Vară în 1711 și a fost unul dintre cei mai mari exponenți ai barocului petrin, a reproiectat complet și extins Palatul de Iarnă construit de Mattarnovi încât palatul lui Mattarnovi a devenit unul dintre cele două pavilioane finalizate ale noului și celui de-al treilea palat de iarnă. Cel de-al treilea palat, la
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
încât palatul lui Mattarnovi a devenit unul dintre cele două pavilioane finalizate ale noului și celui de-al treilea palat de iarnă. Cel de-al treilea palat, la fel ca și cel de-al doilea, a fost construit în stilul baroc petrin. În 1728, la scurt timp după ce s-a finalizat construcția celui de-al treilea palat, Curtea Imperială s-a mutat de la Sankt Petersburg la Moscova, iar Palatul de Iarnă și-a pierdut statutul de principală reședință imperială. Moscova a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
responsabil pentru reconstruirea completă după incendiul din anul 1837. După ce lucrările au fost finalizate, forma exterioară a arhitecturii Palatului de Iarnă, cu decorațiunile sale formate din stucatură opulentă și statui pe frontoanele de deasupra fațadelor și ferestrelor, este în stil baroc. Aspectul exterior a rămas așa cum a fost finalizat în timpul domniei împărătesei Elisabeta. Fațadele principale, aflate înspre Piața Palatului și râul Neva, au fost întotdeauna accesibile și vizibile publicului. Numai la fațadele laterale sunt ascunse în spatele unor pereți din granit, mascând
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
în roșu mat, culoare păstrată și în timpul Revoluției și la începutul perioadei sovietice. În urma lucrărilor de restaurare efectuate după cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost vopsit verde cu ornamente albe, schema sovietică standard pentru clădirile în stil baroc. (Palatul Stroganov, de exemplu, a fost vopsit în verde și alb în această perioadă.) Interiorul palatului apare ca o combinație a stilurilor baroc și neoclasic. O mică parte din interiorul în stil rococo al lui Rastrelli a supraviețuit; numai Scara
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]