10,725 matches
-
nu Întotdeauna arată ca părul de porc. Mă duc cu Vlad să luăm gustarea și trecem pe lîngă biutele acoperite cu plasă de camuflaj În care sînt adăpostite rachetele sau tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat, Îl roagă să-mi dea drumul din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
secunde sînt În holul corpului de gardă, unde a reușit să mă aducă Îmbrîncindu-mă. Vrea să-mi tragă un pumn, dar e telefonat și mă feresc. În corpul de gardă, alți veterani Îl zgîlțîie bine pe un răcan din altă baterie. Îl știu, e un tip destul de moale, e de undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește spaima pe chip. Și la el au venit părinții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pur și simplu se dilată În noi. Pe asta nu o putem dezamorsa. Nu e un subiect de discuție la locul de fumat - dar dacă totuși ar fi, ce ai putea spune? Hmm, nimic! Ce ai putea spune despre ce? Bateriile se Împrăștie după raportul de dimineață, fiecare cu programul ei. Teoretic, lucrurile sînt limpezi. Însă un frison străbate grupurile de soldați și abia dacă sîntem atenți la ceea ce facem, ermetici, abia ni se mișcă ochii În cap de Încordare. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu ai de-a face. Și nici măcar nu sînt În pivniță, ci umblă printre noi. Doamne ferește să ajungi În pivnița lor! Toată lumea știe, dar nimeni nu vorbește despre asta. Așa că, de fapt, nimeni nu știe nimic. Despre ce vorbim? Hmmm... Bateria noastră merge sus În platou, unde facem antrenament cu pistolul-mitralieră, luăm poziții de tragere spre o țintă imaginară, instrucție pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă simt rușinat, sînt pus Într-o situație și nu Înțeleg de ce. Ce vrea de la mine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă simt rușinat, sînt pus Într-o situație și nu Înțeleg de ce. Ce vrea de la mine? Ce ar trebui să spun? Ce n-ar trebui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că a nins pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o prelată, și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne spune cu o voce moale și subțire că În zilele următoare se va face o baterie nouă care Într-o săptămînă va fi detașată undeva În sud, În Bărăgan. Jurămîntul o să-l depunem acolo. Dacă cineva vrea să meargă, pentru că acolo e mai aproape de casă sau din alte motive, ar fi bine să se ofere voluntar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cine te-a tuns, Îi spui că zebrele sînt de sezon. Aha, zebrele, adică zeghele? Nu știu... gluma asta nu prea Îmi place, ce dracu’ vrea să spună? Așa că terminăm ce-am Început În tăcere. În zilele următoare, efectivului noii baterii i se distribuie un dormitor separat. PÎnă spre seară ne mutăm acolo și caporalii Încearcă să mențină ordinea. Totul are un aer improvizat și cei mai mulți nu sînt prea fericiți cu felul În care s-au potrivit lucrurile, așa că atmosfera generală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie agricolă, bănuim cam ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd amîndurora gulerele albe pe sub tunicile militare. Spre deosebire de cadrele militare de la Hațeg, cu aerele lor rurale și un pic desuete, cei de aici miros de la o poștă a București. Programul pe luna octombrie e următorul. Se face iar Împărțirea pe baterii, ciclul 1, răcanii adică, se pregătește de jurămînt, care va avea loc pe 8 noiembrie. PÎnă la jurămînt, sîntem cazați În dormitorul din cazarmă, după care fiecare baterie se va muta de tot În dispozitiv. Apoi urmează să facem instrucție
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
București. Programul pe luna octombrie e următorul. Se face iar Împărțirea pe baterii, ciclul 1, răcanii adică, se pregătește de jurămînt, care va avea loc pe 8 noiembrie. PÎnă la jurămînt, sîntem cazați În dormitorul din cazarmă, după care fiecare baterie se va muta de tot În dispozitiv. Apoi urmează să facem instrucție În obiectivul militar, să ne Însușim tehnica armei de artilerie și să ne pregătim de trageri. Noi sîntem unitatea de artilerie care asigură securitatea aeriană a aeroportului militar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unități din cazarmă, mai există o unitate de transmisiuni și una de aviație În incinta uriașă, mișună și ei Încolonați, zbierînd tot felul de minuni despre viteji cu pieptul ca oțelul, pregătindu-se de jurămîntul militar. SÎnt distribuit În aceeași baterie cu Bogdan, dar prietenia nu mai funcționează ca la Hațeg. Gărăgău și Box sînt și ei cu noi În baterie. Lui Bogdan i s-a Înăsprit expresia posacă. SÎnt sigur că și mie. Viața de la Hațeg, cu toate cîte au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zbierînd tot felul de minuni despre viteji cu pieptul ca oțelul, pregătindu-se de jurămîntul militar. SÎnt distribuit În aceeași baterie cu Bogdan, dar prietenia nu mai funcționează ca la Hațeg. Gărăgău și Box sînt și ei cu noi În baterie. Lui Bogdan i s-a Înăsprit expresia posacă. SÎnt sigur că și mie. Viața de la Hațeg, cu toate cîte au fost acolo, dispare repede În șirul de evenimente, noul Își exercită amenințarea, teama de umilințe ne fură prim-planul. Perspectiva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Eu deocamdată nu am parte, se pare că l-am pierdut pe Box, care a fost mutat În celălalt dormitor. Adorm gîndindu-mă că va trebui să-i anunț pe ai mei, să le spun unde mama dracului am ajuns. Caporalul bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de ani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare un bătut În cap și, cînd munca nu presupune un grad de efort sau de murdărire prea mare, nu se sfiește să se amestece printre noi și să pună umărul la treabă. Într-o sîmbătă după-amiază, adună tot efectivul bateriei și ne duce pe pista aerodromului. E o conjunctură de factori meteorologici și psihologici favorabilă, lucrurile s-au mai relaxat, ai mei au aflat unde sînt, ba chiar am primit un pachet de la maică-mea, probabil că va veni la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Probabil că nu. Nu se vede capătul pistei, e flancată de un șir nesfîrșit de hangare uriașe. Deocamdată e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și la mijloc. Noi vom fi În bateria din capătul sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de mare bucurie, ar urma
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de hangare uriașe. Deocamdată e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și la mijloc. Noi vom fi În bateria din capătul sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de mare bucurie, ar urma să colonizăm un colț de paradis. — Aici o să faceți instrucție, și tot aici o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de mare bucurie, ar urma să colonizăm un colț de paradis. — Aici o să faceți instrucție, și tot aici o să stați, fiecare baterie are dormitorul ei și toate facilitățile ca să cazeze efectivul militar necesar. Și masa o luați tot aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În fiecare zi prin rotație la cantina mare a unității. De obicei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
duș. România s-a calificat oricum la mondiale, așa că ne imaginam că la vară o să avem parte de un pic de spectacol. Italia 1990 - e ca sunetul unei trompete de aur. Spre sfîrșitul lui octombrie, Începem să amenajăm dormitoarele din baterie, unde urmează să ne mutăm. SÎnt niște pavilioane joase, de lemn, arată ca niște bungalouri de vacanță, cu trei dormitoare În care ar trebui să intre În jur de cincizeci de paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmplător are și o linguriță la el. Așa că, fiind atît de civilizat, Îl invit să se servească. De fapt, Gărăgău e chiar simpatic, are un simț simplu al lucrurilor și nu se teme să se exprime. CÎnd mergem În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nicolae Ceaușescu, Președintele Republicii Socialiste România, Secretarul General al Partidului Comunist Român și Comandantul Suprem al Forțelor Armate Române, va citi un raport În fața țării. — Are toată lumea pe ce să stea? Foarte bine, acum, așezarea! ordonă răstit un locotenent. Caporalii bateriilor sînt răspunzători de ordinea soldaților pînă la Încheierea lucrărilor. În spatele lui se derulează deja imagini din Sala Palatului. O mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]