3,939 matches
-
altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică, cu linoleum pe jos și o tejghea înaltă, proptită de peretele din spate. Singura lumină venea de la un bec agățat de tavan cu două fire împletite și atârnând atât de jos, încât cei mai înalți trebuiau să se aplece, să nu-l ia în frunte. Orice mișcare a celor de la mese se proiecta pe pereți, ca o perdea întunecată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât cenușiu. Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă. Și destul ca să știi că nu ai dreptul să te simți singur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unde sta, îi spuse fata. Uite la ce m-am gândit. Poți sta aici cât vrei. Eu am apartamentul de la parter, n-o să te deranjeze nimeni. Doar că trebuie să aducem un pat, n-o să poți dormi în fotoliu. Și becurile candelabrului trebuie puse la loc, n-o să-ți ajungă numai veioza. Nu trebuie să faci asta, poți închiria cuiva. N-am bani să-ți plătesc... — Nu-i mare lucru. Și, pe urmă, n-aș suporta ideea ca un străin să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iei în brațe un tramvai. Se aplecă și-l bătu pe Coltuc pe umăr : Așa că bucură- te, nu-i e nimănui milă de tine. Cerșetoria e o afacere. Ei ne dau bani sau te miri ce, am primit odată un bec de lanternă, iar noi le dăm, la schimb, liniște. — Cum se cumpărau, pe vremuri, indulgențele, încheie Fane Chioru. Ologu încuviință, deși nu știa prea bine ce-s alea. — Eu tot zic că nu voiau să pună mâna pe noi, reluă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe lângă ziduri. Făcu două salturi ce se dovediră prea puțin inspirate, căci scândura pe care nimeri împroșcă în cele patru zări stropi de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niciodată. Nu avea în casă nimic care să merite furat. Condiția libertății absolute. Ba nu, uite niște votcă pe un fund de sticlă. Măsură din cinci pași garsoniera și se aplecă pe fereastră. Întunericul creștea, parcă, din smârcurile de pe stradă, becurile chioare abia dacă izbuteau să lumineze ferestrele, cum nu sufla nici vântul, întunericul și lumina se țineau deoparte, fiecare cu un sentiment de nemulțumire. Aici era cartierul Bahne, nu se știe cine și de ce îi dăduse numele ăsta. Blocurile nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajutându-se de la un picior la altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu sandale, râse ea. — Să nu-mi spargi becul, spuse Maca, fără să pară neliniștit. — Ți-l dau pe-al meu. N-am decât unul în cameră. La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare garsonieră ce e... Râse din nou și îi ciufuli
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai ieftin. Se întoarse către Jenică : Din astea poți să mănânci și tu. Oricum, maică-ta nu-ți dă așa ceva ! — Nu merită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și el, înclinându-se ca un japonez. Namilei îi plăcu, așa că se înclinară de câteva ori unul spre altul. — Țigară ? întrebă uriașul, după ce, lovindu-se cu creștetul de bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți despre tine. Atunci e ca și cum nici nu te-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cam trebui să mergem... Zici că e singur ? — L-am pândit toată dimineața. Știi cum e o casă locuită de un om singur și bătrân ? Când lumina se plimbă dintr-o cameră în alta, nu arde niciodată decât un singur bec. Bătrânii care au trăit atâta vreme în comunism nu lasă lumina aprinsă în camera din care ies. Deci, afară de morții din dulap, nu mai stă nimeni cu el în toată casa aia. Și la film tot singur s-a dus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vine asta ? — De la Polixenia, răspunse fata, oarecum mândră. — Frumos nume, hârâi bătrânul. Cine ți l-a pus a fost inspirat. Maca își mușcă buzele, întrebându-se dacă bătrânul mai avea ciorapul tras pe cap, cu vârful atârnându-i între sprâncene. Becul chior agățat pe hol, în spatele lui, îi lăsa umbra să cadă prin ușa întredeschisă. Cei dinăuntru nu observară prezența, între ei, a umbrei. — Eu mi l-am pus, șopti fata. — Cum asta ? Nu-l ai de când te-ai născut ? — Ba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
notă în carnețel, fără să comenteze. Îl așteptă să închidă ochii și scotoci din nou în cutie. De data aceasta scoase o păpușă cu buzele groase, mâinile mari și creștetul atât de înalt, încât, dacă ar fi fost atârnat un bec de tavan, l-ar fi lovit cu fruntea. — E Uriașul ! râse Tili. Ar fi trebuit să-i pui și o țigară în gură... Atât ar mai lipsi, spuse, fără veselie, Maestrul. Țigări ! — Ar fi trebuit să-i pui și o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vedea, aplecat asupra ei, și grilajul din față, iar dinăuntru, pe liniște, pașii trecătorilor erau audibili. Stingând lumina, Ioanide constată că o pată mare, albă, secționând întunericul pe zidul din apropiere și care s-ar fi bănuit a proveni de la becul din odaia lui, nu dispare, indiciu al unei surse străine. Totdeodată, câinele mârâi în somn. Apoi pata albă fu înghițită de beznă, dar Ioanide, care avea urechea foarte fină, simți zgâlțâitura reținută a ferestrei de sus, ce se deschidea. Acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbind, acolo, ci numai câteva mobile uzate: o masă învelită cu o față nouă de catifea, vreo două fotolii verzi foarte desfundate. Pe un scrin mic, o ceașcă de cafea rămăsese încă înnegrită lângă o mașină de spirt. Un simplu bec cu abajur verde de tablă smălțuită atârna deasupra mesei, de un fir lung cu scripete. Neglijența era răscumpărată însă de înfățișarea colecțiilor de cărți înșirate, îndesate, puse morman pe jos, pe lângă dulapuri și scaune, pe prichiciul sobei, pe glaful lat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici un vehicul, a fost nevoit să vină pe jos. La o răspântie din apropierea casei sale, au ieșit din umbră, din direcții opuse, câțiva indivizi cu pălăria trasă pe ochi, care au încercat să-l înconjoare din toate părțile. Din întîmplare, becurile electrice de pe stradă s-au aprins brusc de la uzină și agresorii au întors spatele în grabă. - Dacă continuă așa, o să fiu nevoit să mă mut, măcarprovizoriu, încheie Dan Bogdan. Ioanide își arătă dezgustul său pentru astfel de moravuri și întrebă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
găsit. Cum se face că nimeni nu-l observase, nici chiar Gulimănescu, care trecuse pe la nouă pe acolo? Explicația stătea în faptul că Bogdan căzuse între stâlpii cu lămpi electrice, așezați la distanțe destul de mari, și aproape de unul al cărui bec avea filamentul ars. În acea porțiune, întunericul era complet. Afară de asta, probabil nimeni nu trecuse pe stradă, sau dacă totuși pășise, din cauza frigului brusc lăsat pe seară și a fulguielii mersese cu capul drept și cu pași precipitați. Ideea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din mașină? - Nu interesează. E necavaleresc să pun în poziție delicatăniște oameni numai fiindcă i-am plimbat puțin cu mașina. - Ai o morală excelentă! Interogatorul lui Ilie Albescu, de paisprezece ani, din strada Episcopul Partenie: - Zici că știi ceva în legătură cu becul electric din fațacasei voastre, în apropierea locului unde a fost găsit Dan Bogdan. - Da, domnule. - Sergentul declară că becul avea filamentul rupt de vreolună și că a fost spart pe urmă de vreun copil cu pietre. - Nu e adevărat, domnule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mașina. - Ai o morală excelentă! Interogatorul lui Ilie Albescu, de paisprezece ani, din strada Episcopul Partenie: - Zici că știi ceva în legătură cu becul electric din fațacasei voastre, în apropierea locului unde a fost găsit Dan Bogdan. - Da, domnule. - Sergentul declară că becul avea filamentul rupt de vreolună și că a fost spart pe urmă de vreun copil cu pietre. - Nu e adevărat, domnule, sergentul e bețiv. - (Glumind.) Bârfești organele publice, hai? Spune tuatunci: cum a fost? - Cu câteva zile, domnule, înainte de găsirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost? - Cu câteva zile, domnule, înainte de găsirea mortului,cînd eram la poartă, a trecut seara, pe întuneric, ca la cinematograf, un automobil mare, negru, încet de tot, pe partea cealaltă, și șoferul a scos mâna pe fereastră și a ochit becul cu un revolver. - Curat ca la cinematograf! Și nu era nimeni pe stradă? - Nimeni, domnule. Eu eram ascuns pe după poartă, înăuntru, voiam să mă duc la cofetărie. - Și ce-ai făcut atunci? - Automobilul a luat-o repede la goană. Eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și ce-ai făcut atunci? - Automobilul a luat-o repede la goană. Eu am strigattatii să iasă afară și i-am spus. Tata zicea c-a plesnit cauciucul la automobil. Atunci l-am adus în fața stâlpului și i-am arătat becul plesnit, căzuse și pe jos țăndări. Tata a spus că sunt becurile proaste, s-o fi spart de frig, și nu m-a crezut. - Uite, eu te cred. Raportul medicului legist (fragment): "Plaga a treia, situată în regiunea dorsală stângă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]