3,162 matches
-
Piciorul drept atinse mânerul cuțitului care se proiecta în afară; își rezemă o clipă greutatea corpului pe el și se avântă în sus, apucându-se cu mâinile de barele verticale ale scării de deasupra lui, în timp ce genunchiul stâng dibuia în beznă după un loc pe care să se rezeme. Cuțitul cedă, și căzu cu zgomot pe podeaua de beton din fundul prăpastiei. Genunchiul lui Tom bâjbâia pe bare, dar spațiul dintre ele era mult prea îngust. Un moment, Tom rămase agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cumva fracturați. În acest moment, probabil, își scosese pantofii și ciorapii și-i rătăcise în întuneric. Îi părea rău după cuțit. După aceea se scurse un lung răstimp pe parcursul căruia Tom urcă și coborî șiruri întregi de scări, în plină beznă, înghițind aerul saturat de vapori, prăjindu-și tălpile goale pe metalul încins și neizbutind să găsească un drum continuu care să-l ducă sus. Șiruri de trepte care urcau se terminau în uși zăvorâte sau, în chip de neînțeles, începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ochii larg deschiși și cu privirea ațintită în tavan. Ce ispită, ce gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
griji, că peștii de apă curgătoare nu miros cine știe ce, mai ales acum că sunt abia pescuiți. Și puiet pe deasupra... Filmul începuse, dar n-avea importanță. Au intrat în sală dând draperia la o parte și au rămas lângă ușă, în beznă și sub impresia zgomotelor infernale și fără niciun sens de pe ecran. Nici n-au apucat ochii să i se obișnuiască cu întunericul că Ducu l-a auzit pe Mihai Lupu șoptindu-i la ureche: "Așază-te și tu pe undeva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar mai repede... Când m-am uitat în urmă, călcasem un pui... Dar ce ți-a venit să scrii tocmai despre asta, Rareș, poți să explici?... O locomotivă oprise chiar în spatele casei, pe prima linie și, deocamdată, pufăia rar în beznă. Lucrători de la Steaua Română se auzeau strigându-și unul altuia, peste linii și peste trenuri nemișcate, cuvinte nedeslușite. ...Povestea "Oușor" e foarte frumos scrisă, dar de ce e atât de tristă? Încearcă altceva. Heliane Beatrice Kottlar, cl. a IV-a. Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era deja beznă afară fiindcă piesa fusese lungă și spectatorii ieșeau prin holul luminat à giorno într-o rumoare plăcută de glasuri fiindcă nu-i așa? ce poate fi mai plăcut decât să te desprinzi pentru un timp de lumea reală și apoi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el, să-i șteargă pe toți ceilalți. Nu reușea decât să se îmbibe de ură. Și totuși, în toiul orbirii sale provocate de ură, într-o geană de luciditate Dragoș se întreba de ce Viviana să fie și ea târâtă în bezna urii lui. Se vede însă treaba că altfel nu se putea. Trebuie neapărat să fiți și prieteni între voi? le aruncase domnul Postolache întrebarea. La asta vă las să vă gândiți până la următoarea oră de dirigenție. Voi aveți un scop
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut mintea: „Numai pe front umblam așa prin beznă. Aici de bine de rău cunosc drumul, dar acolo la fiecare pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul eram cu gândul la ce ar fi putut fi mai rău... să calci pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
incurabil, autodefindu-se: Eu sunt chiar ziua în flăcări. / Sunt ziua care din toate ia foc, în veacul mai mic decât mine, stimulat în această privință de tot ce compune o lume în putrefacție morală, câtă vreme Cadavrul României navighează în beznă / cu luminile stinse și fără nicio direcție, fiindcă nimic nu scapă acestei maladii: nici lumea literară, unde o generație reușește chiar performanța de a intra în dicționare / încă înainte de a intra în literatură, cu atât mai mult nici clasa politică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
până la stejarul din răscruce. La ducere, luna mi-a întins un covor argintat ca niciodată... Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele Iordanului, de cînd Dumnezeu a poruncit poetului necunoscut să treacă semeț cu jumătatea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. Am pornit mai departe, la colț am cotit și pe măsură ce mă apropiam de lumina celuilalt felinar mă linișteam. Atunci a pocnit și al doilea bec și întreaga stradă s-a cufundat în beznă. Poate pentru că fusesem cumva pregătită de primul șoc, acum nu m-am mai înfricoșat atât de tare. Puteam chiar să-raționez. M-am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în becuri ca să le spargă. Dar dacă era un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zilele următoare nu s-a mai petrecut nimic. Dar în a patra sau a cincea zi s-a repetat aceeași poveste cu becurile într-o altă parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzea un mârâit. Curând s-a văzut că scepticii avuseseră dreptate. Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau altul, nu-și ținea zdravăn de zgardă câinele și avea neșansa să se întîlnească cu cineva, se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urmări grave). Eram asemenea celui care, ocupîndu-se de stele, e pus să observe viața furnicilor. Mihaeia venea la mine de obicei după-amiaza, pretextând soră-sii că are cursuri la facultate. Mă punea să astup ferestrele cu hârtie până se făcea beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Timp de două săptămâni i-am făcut o curte asiduă și am cucerit-o fără bătaie de cap. Dar mi-iam dat seama că noua mea legătură nu era decât o prelungire a dragostei cu Mihaela. În odaia ei făceam întuneric beznă. Și astfel mi-o închipuiam tot pe cealaltă, pe Mihaela, nu numai pentru că n-o vedeam, ci pentru că acest obicei de a stinge lumina era al ei și o definea. La început învățătoarea (o chema Elena, eu îi spuneam Lena
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dă elan,...viață! Zilele de fericire au apus. Dar,... vine-un nor cu parfum de început, de dor... Iar încerc să uit De-al meu patos pentru absolut! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu E tare greu... e noapte, e beznă și e greu, e tare greu ecoul stropilor de ploaie răsună grav; și-așa e vremea, așa e timpul zici c-așa a fost mereu o noapte-n beznă unde-i greu, e tare greu... dar eu mă-ntreb - cine
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu E tare greu... e noapte, e beznă și e greu, e tare greu ecoul stropilor de ploaie răsună grav; și-așa e vremea, așa e timpul zici c-așa a fost mereu o noapte-n beznă unde-i greu, e tare greu... dar eu mă-ntreb - cine sunt oare? și ce vreau de la o lume care-n mine se sugrumă?! ...dar mi-e frică, căci e noapte și-am o stare... în care clopotele vieții nu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
zgâlțâituri violente și prăbușiri care îmi dau emoții. De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului cu care am venit la New York mi-a explicat că, în nucleul unei furtuni, un aparat poate fi rupt în două
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
i-au scos mațele. Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Câtă lume \ nu găsiți? \, deși e atât de târziu și plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există păhărelul cu rachiu de ienupăr, singura lucire în bezna care ne înconjoară. Simțiți lumina aurie, lumina arămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea rachiului de ienupăr. Merg așa nopți întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să plece. 21. Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ți mîna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi." 22. Moise și-a întins mîna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului, timp de trei zile. 23. Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel, era lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
psihologice, ci de împrejurări. Lina rămăsese însă buimăcită și cu ideea că Rim și Sia . . . știuse: așadar, marele secret nu exista. Era un lucru pe care nu și-1 închipuise niciodată, care zăpăcea tot trecutul și făcea în ea întuneric beznă. Deocamdată, totuși, nimic nu se schimba. Știau toți și totul urma înainte. Baba aștepta mereu sfârșitul pământului și Lina aștepta ca Rim să hotărască ceva. Să ia o măsură, orișicare. Poate se vor despărți! . . . Din pricina ei... sau a lui... sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tale de sânge frățesc.”... (Pitești) În memoria fidelă a prietenului său Gheorghiță și a atâtor foști deținuți, poezia Amin constituie o mărturie de o fidelă autenticitate, spontaneitate și talent incontestabil: “De-aș avea o pană de înger și cerneală de bezne, poate că atunci mi-ar fi lesne să-mi adun risipirile, să-mi scriu amintirile și să spun tuturor: de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele!... la fereastra nădejdii, zăbrele la ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Comaniță declară deschis: „Nu cred în reîncarnare!/ Nici în Paradisul de Dincolo... dovedind astfel solide convingeri materialiste, de liber cugetător, de gânditor care se îndoiește de veridicitatea ideologiilor și teologiilor cu care generațiile sunt hrănite încă din copilărie: „Din eterna beznă” - spune autorul - nu se mai revine la lumină. Comaniță nu se lasă atras de metafizica idealistă și scrie ceea ce vede pe fundul mormintelor, stări convingătoare încărcate de motive de reflecție. În poezia sa practică metoda dialectică. Nu se consideră ca
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]