2,247 matches
-
pe mama, care se străduia din răsputeri să ne asigure traiul zilnic. Tata era chinuit pe nedrept! în monstruoasele închisori comuniste. Credeți că dispunea de telefon mobil și televizor cu plasmă? Nu! Iată cele patru chinuri la care erau supuși bieții oameni în cadrul infernalului regim comunist de exterminare rapidă: munca forțată, până la epuizarea fizică, frigul, foamea și bătaia sălbatică. Vai de ei! Și atunci cine să lucreze? Cine să procure permanent hrana? Prin urmare, una dintre cauzele sărăciei din familia noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o teribilă încurcătură. Ce i-ar fi fost dat să vadă pe holul casei noastre? O îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
triumfal, pe motocicletă, Arcul de Triumf din Paris. Cireașa de pe tort: la sfârșit, feministele canadiene din sală iau cuvântul pentru a "protesta energic" împotriva înjosirii imaginii femei din acest videoclip, folosirea femeii ca obiect sexual etc. Atmosferă plină de jenă, bietul Leonard nu înțelege ce nu a fost în regulă cu conferința sa. Eu și Bill, un alt student din România, abia ne mai ținem râsul când vedem atâta îndârire inutilă, consumată degeaba. Bariera dintre Ei și Noi pare de netrecut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aveau voie să se plimbe neînsoțite de părinți. Drept care, în fiecare seară, la aceeași oră, un cârd de colege ca un cârd de ciori, în uniformele noastre negre, posomorâte, cu pălării negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam, exact în aceleași locuri, cu băieții de la Liceul Roman Vodă, și schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
total nepaul bădesciană (hm !). Prin prezența ei, cartea devine un codex, o compilație din doi autori, și să găsești ceva comun lor devine o sarcină din Uqbar-ul lui Borges. Firește, n-aș vrea să se creadă că-l acuz pe bietul Cezar că a furat poves tirea de undeva. O explic mai curînd printr-un fel de transmisie ocultă, extra senzorială, sau printr-o subită iluminareț A doua axă importantă a cărții este ceea ce aș putea numi gombrowiczismul (sau ferdydurkismul) ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întinse cât îi cuprindeau privirile. Dacă i-ar sta în puteri - gândește cu obidă, - i-ar pune la zid pe toți cei din cauza cărora agricultura țării s-a degradat, iar seva ogoarelor este suptă de mărăcinișuri, ciulini și buruieni, în timp ce bieții români se hrănesc cu produse din import, modificate genetic și otrăvite cu chimicale, date în exces, pentru a le grăbi creșterea și a le spori producția. Își mai amintește că în mica așezare rurală unde s-a născut și a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
primitoare și fereastra decorată cu toate fructele sezonului? E ghereta lui Ghiță olteanul, amicul, confesorul, tăinuitorul nostru, adică a absențelor noastre nemotivate de la orele de clas. Trebuia să mă opresc puțin aici, în amintirea atâtor ore, întâlniri și conversațiuni plăcute. Bietul Ghiță, bunul nostru Ghiță... Și acum iată și piața Unirii. Vreau să spun, locul unde va lua mai târziu ființă piața cu acest nume: căci spațiul dintre grădina otelului Traian și prăvăliile din fața ei, nu e decât o fâșie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
târziu, pe Calea Victoriei, transfigurat, fericit, concetățeanul meu mă întâmpină întinzându-mi amical ambele mâni: "Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu știi câtă mulțumire simt când întâlnesc un ieșean de al nostru", îmi spune el. "O, Iașul nostru! Bietul nostru Iași! Așa de încântător și așa de părăsit!" Cazul acesta nu e unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vieții. Sunt conștient de romantismul acestei viziuni, însă aș vrea să te întreb dacă putem considera vitalitatea o categorie estetică în cazul filmului de autor ? Alex. Leo Șerban : Hmm, nu știu ce să zic... Cred că, de fapt (cu toată simpatia pentru bietul tău Hazlitt), există formule care ies din uz, și asta cred că este una dintre ele. Nu pentru că ar fi vreo clipă falsă (căci nu e), ci pentru că pur și simplu nu mai numim așa. Nu mai spunem despre un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
finalul filmului ne divulgă realitatea cu o ultimă imagine de neuitat în visul unui nebun, al nebunului satului, Schlomo ; din această perspectivă, totul se leagă, imposibila Istorie mare se face mică și posibilă, cât să încapă în istoria povestită a bietului Schlomo, în trenul deportaților, zburând în ritmul muzicii lui Goran Bregovici spre libertate Acestui concept (umanist sau dulceag, după dispoziția fiecăruia) îi sunt subordonate toate celelalte și poate că, dacă sunt de făcut reproșuri filmului, unul dintre acestea ar fi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
secunde ajunsese deja la parter, semn că liftul se reparase pe bune), ea se întoarce spre spectator și zâmbește ambiguu : Dacă vă-ntrebați cum zâmbește spectatorul după ce scapă de tortura acestui film, o să vă spun : ca-n desenele animate, când bietul Tom primește o bâtă în cap, dacă tot vreți să știți ! Atunci când am văzut eu filmul, nu eram, oricum, decât cinci bucăți groggy în tot cinematograful Scala...) Iar dacă vi se pare că rezumatul meu e prea lipsit de subtilitate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
zile, trece pe la uzină; în instalație, șeful lui, împreună cu unul de la Proiectare și cu inginerul Mihăilă șeful de la Protecția muncii, cel care prinde ideile din zbor și le pasează altora -, monta de zor noi utilaje. "Ce se întîmplă?", a întrebat bietul Lupu, care se ocupase de instalația aia de cînd a fost proiectată. "A, nimic..., așa..., o modificare, i-a zis șeful. Vedeți-vă liniștit de concediu." Cînd s-a întors din concediu instalația pentru lingouri comprimate era gata. Procedeu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bună. Mă tângui și mă jelui, în loc să-ți fiu sprijin. Sunt la o vârstă când Maica sta în vârful patului, Taica - Moșu B[ălăcioiu] - se plimba în halat gris-bleu pe drumul ce duce spre șoseaua mare, o vârstă la care bietul tata nu a ajuns. Și toți au trăit cu ai lor, între ai lor. Fie că băteau din palme sau sunau, sau strigau, răsuna casa de pași grăbiți, atenți. În jurul meu țiuie tăcerea. Acum un an, era casa plină de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și toți au trăit cu ai lor, între ai lor. Fie că băteau din palme sau sunau, sau strigau, răsuna casa de pași grăbiți, atenți. În jurul meu țiuie tăcerea. Acum un an, era casa plină de bagaje, jos venise mașina bietului Romeo, acum în oraș. Tu erai aici, aici! Și iar îți spun că, oricât aș țipa de singurătate, tu nu trebuie să te întorci. Cei patru expulsați, sau câți sunt, sunt în oraș. Îți închipui ce vi s’ar întâmpla
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
septembrie 1947 a prevestit, inconștient, urmarea acestor evenimente - și le-a acceptat? Și încă tre buie să fim fericite că am avut acest minunat mijloc de a rămâne în le gă tură. Trebuie să ne socotim fericite. Gândește-te la bietul Șaga, despre care nici eu, nici altcineva, nu mai știm nimic; să prețuim bucuria de a putea primi vești. Mouette, te rog, de vreme ce e probabil să nu ne mai vedem, împacă-te cu gândul ăsta. Gândește-te la asta câte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și după care a trebuit să-i jur că nu sunt urmărită de rechini financiari internaționali de la care am luat bani cu împrumut. Adevărul e că, uneori, când mă gândesc la ultimii ani și la toate prin câte au trecut bieții de ei din cauza mea, am oarece remușcări. — Becky! Graham, uite-o! Fuge spre mine, croindu-și drum prin mijlocul unei familii de turbane. Becky, scumpa mea! Ce faci? Și ce face Luke? E totul bine? — Bună, mami, spun și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sta zilnic la catedră 7 (șapte) ore (de acum înainte, la avansare vor avea prioritate cei care stau la facultate de dimineață pînă seara. Portarii, în acest caz, au șanse să urce ierarhiile universitare! și multe altele, pe lîngă care bietul Urmuz pălește...). Cu riscul de a-mi ieși puțin din mînă, voi încetini puțin scrisul. Ai făcut bine că n-ai pus cronica edițiilor. Acum, pentru martie, voi trimite ceva, și anume: despre vol. Junimea și junimiștii (Ed. „Junimea”, 1973
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
această colecție, în care am pus tot sufletul meu și atîta energie, va dispărea pentru că Editura „Junimea” e aproape falimentară (după știrile pe care le am din interior). Paginile de jurnal le-am citit pe nerăsuflate. M-am gîndit la bietul Mișu cu care nu te plictiseai, care era simpatic în depănarea glumelor și mîndru într-adevăr că era poet. Cît despre Vasile , iar n-o să te ierte. El e la antipodul lui Mișu: nu are deloc umor! Îți trimit pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
altă adresă (6967) datată 10 august, când armata română era În plin război de neatârnare a națiunii. Față de tonul precedentei, aceasta fusese și mai dură, aproape ultimativă lucru care Îi va fi dat fiori și furnicături pe șira spinării bietului polițai hușean: „Vă repet Ordinul No. 6158 relativ la reserviștii care nu sau prezentat când au fost chemați pentru conducerea convoiului de 100 căruțe la București și vă invit (subl.ns.) ca să’mi dați urgent rezultatul, nemaidând locu la o nouă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fost Înlăturați fără fasoane, drumul lor oprindu-se, de cele mai multe ori, În cumplitele „colonii de muncă” sau În pușcăriile și lagărele de exterminare organizate după cel mai perfect model nazisto-sovietic. După ce s-a plâns de atmosfera incendiară În care el, bietul Naty Terdiman, trebuia să lucreze, acesta cerea ajutorul „regionalei” și „CC”-ului evreiesc ca să i se arate „...metodele de rezolvare a problemelor”. Dar, umblând cu fel de fel de tertipuri și băgând „strâmbe”-n dreapta și-n stânga, responsabilul uitase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
instalații și utilaje pentru tehnologiile de prelucrare a cauciucului”. Cum occidentul era făcut praf aproape zilnic În mass media românească de atunci, nu se cuvenea ca să se arate prostimii colaborările de nevoie cu venalii capitaliști, puși numai pe supt sângele bieților exploatați din bătăturile lor. I. Cordoneanu, În emisiunea „Radiomagazin” din 27 ianuarie oprise de la difuzare informarea care preciza tratativele Întreprinderii „Arcom” „...În vederea Încheierii contractelor privind construirea În Irak a unor silozuri, a unei țesătorii de lînă și a unui spital
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
probabil tot În anul 1969, n.n.), fiind de serviciu la sediu (8-14) s-a prezentat la program, părăsind sediul după un scurt interval plecînd acasă (cam amalgamată exprimare, n.n.) și lăsînd astfel munca descoperită”. Pentru acest grav (?!) act de indisciplină bietul tov. cu probleme casnice urma a depune În mâinile nevestei un salariu diminuat cu 5%, spre cele legale. Cu toată subțirimea cazului evocat de document, diriguitorii cereau disciplină strictă iar motivul nu putea fi decât unul: teama ca, din cauza unei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai căinase astfel: „Coloanele ziarului n-au cuprins nici un articol privind rolul, sarcinile și eficiența activităților desfășurate În unitățile culturale de la sate (În special În căminele culturale)”. Desigur, scormonitorul greșelilor de tot felul era complet aerian atunci când CHIAR CREDEA că bieții ceapiști mai erau interesați de oareșce activități politico-educative sau mai ales politice, după ce se speteau din greu la muncile câmpului sau la coada vacii dar, una Învățase el la școala de cadre și alta se Întâmpla pe teren. Profund nemulțumit
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
țării s-a cocoțat tot un om al vechii gărzi este demonstrat de reangajarea unor foști securiști În noua structură numită SRI, numai pe criteriul tinereții care, cică, ar fi fost un atu prin aceea că nu au avut timp, bieții de ei, să facă poliție politică! Nimic mai fals și mai neadevărat! Totuși, acestora li s-a pus În vedere că vor rămâne În noul serviciu de informații numai după ce vor completa o declarație pe proprie răspundere din care să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură și ca minte, așa că Ghiță nici nu încerca să o contrazică în discuțiile ce le purtau. Rareori scos din sărite de purtarea ei, punea mâna pe câte o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]