2,857 matches
-
fiind chiar foarte slab reprezentată. Raportând cultura școlii la tipologia elaborată de C. Handy, constatăm că, deși organizația școlară se pliază cel mai bine pe cultura sarcinii, care valorizează echipa și competențele profesionale ale indivizilor, menținerea unei anumite doze de birocrație și centralism la nivelul sistemului educațional face ca la nivelul școlii românești să se perpetueze elementele culturii puterii și ale culturii de roluri. Dacă acceptăm faptul că fiecare școală își construiește și afirmă propria cultură organizațională, atunci se poate accepta
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
doar de tendințe în acest sens. Deși poate părea o opinie hazardată, considerăm că până la acest moment sistemul de învățământ nu operează cu semnificațiile reale ale conceptului de management. Una dintre cauze ar fi însăși menținerea unui anumit nivel de birocrație și centralizare a deciziilor. La nivelul organizației școlare, funcția de manager este prea puțin reprezentativă pentru cerințele actuale. În consecință, profesionalizarea activității manageriale în educație trebuie să constituie o urgență a schimbărilor impuse de reforma în educație. Obiectivele, cultura, climatul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbarea în educație plecând de la o concepție modernă, adoptată în societățile dezvoltate, cu privire la rostul sistemului de învățământ și implicit al școlii. Reformele ar trebui gândite din perspectiva societății și a nevoilor ei și nu din perspectiva intereselor sistemului și ale birocrației care îl deservește. Se impune, așadar, o viziune pragmatică în construirea schimbărilor din educație, o reașezare a valorilor școlii și un consens acțional între decidenți, cercetători și practicieni. Gestionarea schimbărilor din educație reclamă un management bazat pe creativitate, care valorifică
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nu numai viața profesională, dar și viața intimă și, de fapt, întreaga viață a fiecăruia. Dosarul omului conținea informațiile personale, autobiografia la zi, precum și declarațiile și informațiile secrete parvenite la Direcția de Cadre. Descopeream, încetul cu încetul, faptul că o birocrație monstruoasă ne supraveghea în permanență. Fiecare om trebuia să se obișnuiască a trăi sub teroarea dosarului care-l urmărea peste tot. Cât despre mine, am cunoscut sistemul prin alt capăt al firului. Având un soț încadrat într-un post salariat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pragmatic, formulat în contextul unor teorii și modele de cercetare multiple. Primul tip de discurs pleacă de la constatarea că, în societatea contemporană, participarea socială și-a pierdut valoarea practică și morală, dat fiind că reprezentarea socială este prea instituționalizată (politică, birocrație, tehnocrație), în timp ce participarea socială este din ce în ce mai restrânsă. Discursul pragmatic susține, dimpotrivă, că noile practici mediatice lărgesc spațiul public, și, implicit, participarea socială la dezbaterea agendei publice. Din acest punct de vedere, putem vorbi de funcția democratică a spațiului public mediatic
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
evenimente zguduitoare, dramatice, petrecute la nivel continental și universal aveau să-i spulbere definitiv convingerile. În fond, dacă stăm să ne gândim mai pe-ndelete, Nicolae Labiș - cel care visa și propovăduia prin poezia lui o „Luptă cu inerția” dogmatică, cu birocrația și cu toate celelalte „tare” ale unui timp revolut - a fost și a intrat în conștiința posterității ca un martir. Mircea Coloșenco, unul dintre cercetătorii mai noi ai biografiei scriitorului remarca pe bună dreptate: „Poetul a fost prins în vălmășagul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
academică din America: "Tinerii americani învață mult mai puține lucruri decît ai noștri. Cu toate astea, în ciuda numărului incredibil de examene, dată fiind orientarea vieții lor școlare, ei n-au devenit acei perfecți susținători de examen care sînt tinerii germani. Birocrația, care presupune examenul de diplomă ca bilet de intrare în imperiul funcțiilor retribuite, se află în America doar la început. Tînărul american nu are respect pentru nimic și pentru nimeni, pentru nici o tradiție, pentru nici o funcție, în afară de realizările personale ale
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
imaginară de apărare, utilizându-se ca forță de muncă tinerii elevi evrei, constituie un alt prilej să observe, să încerce explicații, să găsească regularități. Constată, de pildă, că în vremuri de criză înflorește corupția („orice se putea cumpăra și vinde”), birocrația, cultul inculturii, utilizarea sloganului în viața publică. Cât de cunoscut ne apare, de pildă, stilul propagandei timpului: „amalgamând religia, poezia, folclorul, transformând miturile într-o pârghie a puterii”. Cu toate aceste experiențe traumatizante, Moscovici n-a devenit un resentimentar. Întâlnim
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
unui sistem legal, chiar supranațional, care garantează drepturile și egalitatea cetățenilor; absența, chiar și la nivel local, a aspectelor dominate de către organizațiile criminale; absența corupției în aparatele politice, administrative și judiciare. Totodată, statul trebuie să se caracterizeze prin: existența unei birocrații civile, centrale și locale, competente, eficiente și universaliste în aplicarea legilor, responsabile în caz de eroare; existența unor forțe de poliție eficiente, care să respecte drepturile și libertățile existente și garantate efectiv; acces egal, facil al cetățenilor la justiție în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica care sunt acești actori și dacă există un lider puternic și ("central") în regiune. Această dimensiune duce, deci, la distincția dintre diferite coaliții dominante, compuse de anumiți actori instituționali (birocrația, armata), politici (partide, sindicate) și/sau socio-economici (grupuri oligarhice ale proprietarilor de pământuri, grupuri de antreprenori, burghezia comercială); eventual, liderul se relaționează și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului, nu este suficientă stabilirea gradului de ideologizare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
rămâne în centrul atenției. Cel puțin trei mișcări importante de eliberare au avut succes și au instaurat regimuri similare în ex-coloniile portugheze în anii șaizeci (Angola, Mozambic și Guinea-Bissau). De asemenea, în anumite cazuri, odată traversată perioada inițială a independenței, birocrația statală capătă din ce în ce mai multă importanță în procesul de implementare a politicilor publice [Schulz, 1979; Asmeron, 1985]. Al doilea model de regim mobilizat se găsește în arii geografice și perioade istorice complet diferite: Europa orientală și Asia după al Doilea Război
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau monismului, de rolul fundamental al partidului unic în privința structurii birocratice (realizată prin intermediul unei serii complexe de organizații care servesc la integrarea, politizarea, controlarea, stimularea participării întregii societăți civile), și, de asemenea, a subordonării complete a altor posibili actori (militari, birocrație, Biserică). Partidul unic ocupă deci o poziție centrală și determinantă; b) prezența unei ideologii, clar definite care vizează legitimarea și menținerea regimului, dând conținut "de mobilizare" acelorași politici de fond; c) prezența unei mobilizări, continuu susținută de ideologie și de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a) paralizarea funcționării (sau funcționarea deficitară), pe baza normelor existente, a unor structuri, mecanisme sau procese cruciale ale regimului (de exemplu, crize guvernamentale), ca și pe cea a raporturilor legislativ/ executiv sau dintre alte structuri, proprii fiecarui tip de regim, birocrație sau magistratură; b) funcționarea deficitară a relațiilor dintre societate și partide (sau grupuri), dintre partide și diferite structuri ale regimului democratic; astfel, în aceste cazuri, cererile formulate de societatea civilă nu se traduc (și nu se pot traduce), din diferite
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a înțelege mai bine conceptul și rolul jucat de "coaliție dominantă" se cere o revenire asupra primului paragraf (din capitolul II). În aceste regimuri se poate observa o tendință generală în favoarea obținerii unor poziții proeminente (relative) ale actorilor instituționali (ca birocrația, armata), în detrimentul actorilor sociali activi politic (mai ales în momentul instaurării). Acest proces a fost denumit autonomizarea statului și constă în faptul că, odată instaurat regimul, apar, ulterior, interese noi, direcționate, în primul rând, către menținerea acestuia. Astfel de interese
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poziții ambigue și marginale în raport cu regimul. În cele din urmă, distincția dintre actorii instituționali și sociali relevanți politic (la fel ca și alte deosebiri, utile din punct de vedere analitic) nu poate depăși anumite bariere. Având propriile interese, armata și birocrația, de exemplu, nu acționează fără scop: pe de o parte fac parte din aceeași societate și au strânse legături (cel puțin cu clasele de mijloc), iar, pe de altă parte, prin activitățile lor, vin în contact cu problemele politice existente
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
masă, contribuie la stabilizarea alternativelor de partid existente în fiecare țară. În cele din urmă, așa cum amintește Cama [2000: 64 urm.], în examinarea primei democratizări, într-o perspectivă instituționalistă, diferiți autori au evidențiat, la modul general, rolul moștenirii istorice, rolul birocrației statale și cel al adunării reprezentative și aspectele care, într-o anume formă, presupun analiza tranzițiilor succesive spre democrație. 2. Tranziția În acest moment trebuie să se încerce indentificarea aspectelor cele mai relevante în toate etapele procesului de democratizare. În
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aplicarea fără excepție (erga omnes) a unui sistem de legi, chiar supranațional, care garantează drepturile și egalitatea cetățenilor; • absența, chiar și la nivel local, a ariilor dominate de către organizațiile criminale; • absența corupției în aparatele politice, administrative și judiciare; • existența unei birocrații civile, centrale și locale, competente și eficiente în aplicarea legilor și responsabilă în caz de erori; • existența unor forțe de poliție eficiente care să respecte drepturile și libertățile garantate; • acces egal și facil al cetățenilor la justiție în cazul litigiilor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aceste condiții. Atunci când se iau în considerare problemele practice privind implementarea, este convenabil să se țină cont de câteva aspecte "contrastante" pe care se concentrează numeroase cercetări. Înainte de toate, aplicarea riguroasă a legilor sau, în unele cazuri, relația cu o birocrație doar aparent eficientă poate avea consecințe deosebit de nefericite pentru cei mai vulnerabili din perspectivă socială (O'Donnell, 1999a: 312-313). Mai mult, există o tentație continuă a politicienilor de a folosi legea împotriva oponenților politici atunci când, de exemplu, opoziția este sortită
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
moduri diferite. 32 Pentru o discuție mai detaliată a acestei definiții a se vedea Morlino (1980). Aici ne referim doar la legitimitatea politică. 33 V. Morlino (1998). 34 Legitimarea și sprijinul depind și de actorii instituționali non-electivi, cum ar fi birocrația și armata. Într-adevăr, consolidarea va fi mult mai dificilă în cazul în care birocrația nu cooperează sau nu funcționează, sau va fi imposibilă în cazul în care armata nu acceptă pe deplin procedurile și standardele democratice. A se vedea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1980). Aici ne referim doar la legitimitatea politică. 33 V. Morlino (1998). 34 Legitimarea și sprijinul depind și de actorii instituționali non-electivi, cum ar fi birocrația și armata. Într-adevăr, consolidarea va fi mult mai dificilă în cazul în care birocrația nu cooperează sau nu funcționează, sau va fi imposibilă în cazul în care armata nu acceptă pe deplin procedurile și standardele democratice. A se vedea Morlino (1998, cap. 2). 35 După cum rezultă din analiza noastră, scopul legitimării și consensului este
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
anumit echilibru între egalitate și inegalitate"21. Tendința egalitaristă a crescut o dată cu gradul de diferențiere și de complexitate a structurii sociale. Fiind orientate spre activitate, societățile moderne deschid "noi potențialități pentru inegalitate" prin nevoia de organizare complexă (ceea ce duce la birocrație) și prin valorificarea diferitelor tipuri de competențe. Instituționalizarea pozițiilor de putere asociate acestor două realități face să crească nevoia de justificare a inegalităților. Noile inegalități sunt legitimate atât prin eliminarea vechilor inegalități, bazate pe apartenență religioasă, rasială, familială, etnică, teritorială
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
le realoca este "nelimitată". Egalitatea oportunităților nu ar trebui să fie o preocupare pentru acțiunea colectivă, deoarece implică controlul resurselor și, în cele din urmă, proprietatea colectivă. Acest fapt are un impact negativ asupra coeziunii sociale, deoarece dreptatea depinde de birocrația universalistă a instituțiilor, iar "instituțiile particulare sunt incompatibile cu teoria dreptății". O interpretare formală a egalității oportunităților nu ar avea nici o valoare, iar una substanțială ar putea duce la "distrugerea familiei ca instituție de socializare"48. Coleman crede că o
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
după cuviință de experiența străinilor, deși avea conștiința limpede că ar fi trebuit să o facă. Între un specialist străin și un parazit indigen ea a trebuit să aleagă totdeauna pe acesta din urmă, dacă nu voia să vadă întreaga birocrație ridicându-se împotrivă cu acuzațiile obișnuite de lipsă de patriotism"11. Conștiința a ceea ce ar fi trebuit să facă burghezia se opunea limitării propriilor privilegii, ceea ce, dacă s-ar fi întâmplat, ar fi produs o schimbare a întregii societății: birocrații
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
birocrație ridicându-se împotrivă cu acuzațiile obișnuite de lipsă de patriotism"11. Conștiința a ceea ce ar fi trebuit să facă burghezia se opunea limitării propriilor privilegii, ceea ce, dacă s-ar fi întâmplat, ar fi produs o schimbare a întregii societății: birocrații români ar fi avut alături expertiza străină, iar oligarhia ar fi primit un model de răspuns din partea societății, bazat pe cunoaștere. • Argumentul schimbării graduale pune la lucru o percepție extrem de fină a evenimentelor, măcar pentru a ne întreba dacă ne
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
făcută. Sub forma unei raționalități centralizatoare, burghezia română își pierde seducătoarele idealurile de umanitate care conduceau la apariția individului liber. Atunci cum urma să perceapă proaspăta burghezie viitorul edificiu social? Poate doar ca o perpetuare a relației de putere: "Singură birocrația oficială are de suferit o serioasă știrbire în urma dezvoltării noastre economice. [...] cu cât industria se dezvoltă, cu atât birocrația oficială pierde vechea ei însemnătate"13. Cu siguranță, ipoteza sesizată de Zeletin a fost primul motiv serios de îngrijorare cu privire la ceea ce
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]