2,286 matches
-
noaptea a strigat către Domnul. 12. S-a sculat dis de dimineață, ca să se ducă înaintea lui Saul. Și au venit și i-au spus: "Saul s-a dus la Carmel, și iată că și-a înălțat un semn de biruință, apoi s-a întors, și, trecînd mai departe, s-a coborît la Ghilgal." 13. Samuel s-a dus la Saul, și Saul i-a zis: "Fii binecuvîntat de Domnul! Am păzit cuvîntul Domnului." 14. Samuel a zis: "Ce înseamnă behăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
capul; astăzi voi da stîrvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. Și tot pămîntul va ști că Israel are un Dumnezeu. 47. Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mîntuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mîinile noastre." 48. Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. 49. Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în privire. Ceilalți schimbau vorba, parcă i-ar fi speriat întrebarea sau cel puțin n-ar fi vrut s-o înțeleagă. Chiar Trifon Guju, răgușit de cât răcnise și se fudulise de când cu bătaia jandarmilor pe care el o socotea biruința lui proprie, numai mârâia și dădea din umeri. Mai spre amiazi însă se pomeniră cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdrențăros de cum plecase acum câteva zile, asudat și murdar, însă cu fața mândră, ca și când ar fi cules în sufletul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse Maca, mai degrabă ca să câștige timp, căci urma povestea lui. Care începea cu o întrebare. Și pentru a-și putea duce povestea mai departe dădu și răspunsul tot el. — Ce-i viața, zise, dacă nu un neîntrerupt șir de biruințe ? Jenică făcu ochii mari în fața acestei nesperate ipoteze. Fiecare zi care a trecut e o biruință asupra morții. Ne biruim moartea în fiecare zi, ea ne biruie doar o singură dată. Privită în felul ăsta, viața e un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și pentru a-și putea duce povestea mai departe dădu și răspunsul tot el. — Ce-i viața, zise, dacă nu un neîntrerupt șir de biruințe ? Jenică făcu ochii mari în fața acestei nesperate ipoteze. Fiecare zi care a trecut e o biruință asupra morții. Ne biruim moartea în fiecare zi, ea ne biruie doar o singură dată. Privită în felul ăsta, viața e un fel de a bate moartea la scor. — Aparent, sună bine... conveni Tili. Chestiunea e că oamenii nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Byron, Pușkin, Adam Mickewicz ș.a.). P. a promovat românismul în Bugeac, publicând și lucrări istorice și politice pe această temă. SCRIERI: Gânduri revărsate, Bolgrad, 1936; Iubirea de țară și de Rege, Bolgrad, 1939; Bugeacul. Entitatea lui românească, București, 1941; Vitalitatea, biruința și podoaba neamului românesc. Profesorul Nicolae Iorga, titanicul savant român, București, 1941. Ediții: Antologia Bugeacului, Bolgrad, 1938. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 653; Scarlat Preajbă, Scurt istoric al regiunii și revistei „Bugeacul”, „Bugeacul”, 1941, 66-68; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 102-103. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288783_a_290112]
-
începătorilor o tribună care să fie cât mai aproape de inima lor și exclusiv pentru a lansa adevărata literatură nouă”. O. își propune să încurajeze creativitatea tinerimii bucovinene și să reprezinte expresia efervescenței culturale a acesteia: „Sunt, în Bucovina aceasta de biruinți voievodale, atâtea talente necunoscute, atâția tineri merituoși care, înmănunchiați, ar da o bogată eflorescență. Totdeauna au fost începători și publicațiuni care să-i încurajeze.” Patronul spiritual este Mircea Streinul (animator al vieții culturale bucovinene, întemeietor al mișcării și revistei „Iconar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
mentalitatea și comportamentul oamenilor din Scythia Minor, o forma mentis de esență creștină, nota dominantă a vieții spirituale din spațiul pontic-dunărean. Ceea ce frapează la o privire atentă a realităților din Scythia Minor, înfățișate de sursele istorice din secolele amintite, este biruința categorică a creștinismului. Spiritul noii religii se regăsește peste tot: în atitudinea civică, concepția urbanistică, creațiile artistice, viața cotidiană, cu excepția domeniului funerar, unde se mai resimt atavismele vechii religii, păgânismul este complet obnubilat (învins). Ținutul Dobrogei devenise un bastion al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este greu de precizat. Au existat diferențe de la o regiune la alta, cauzate de factori multipli: momentul diferit al formării structurilor statale și bisericești autohtone, jurisdicțiile exercitate, relațiile cu formațiunile politice vecine, tradițiile culturale. Fenomenul nu poate fi separat de biruința slavei în Biserica românească. Influența slavă masivă asupra limbii române s-a exercitat după 800-900, penetrația termenilor referitori la viața religioasă creștină a început în a doua jumătate a secolului IX, după creștinarea bulgarilor și organizarea structurii bisericești, când limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încrederea sa în forța binelui și în destinul patriei, Leonid Boicu sublinia undeva, în cuprinsul aceluiași valoros și temeinic îndreptar, „complexitatea procesului (supus examenului critic - n. ns. D. V.), primejdiile care au amenințat existența țării și, mai presus de toate, biruința inexorabilă a adevărului istoric, certitudinea nedesmințită a faptului - probat, secole de-a rîndul - că un popor, fie el mic, tratat nu o dată ca obiect de tocmeală, căzut vremelnic pradă opresiunii, își conservă și își dezvoltă individualitatea pe temeiul tăriei ce-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
odată cu noi să năpădim asupra turcilor „fiindcă fiecare este dator a-și pune viața pentru a lui lege și pentru a lui patrie” (subl. ns.); popoarele să pornească război „ca să rămâie slobozi și nesupuși, după cum au fost dintru începutul lor”; biruința armatei noastre „nu va lipsi de a întări ale noroadelor scopuri”; popoarele vor simți tot prețul „ce li se dă ca să ridice patria lor la vrednicia la care mai înainte a fost”; după pace, noi le vom da „al nostru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trebuie să caute în trecut titlurile unui popor pentru o viață de stat independentă, să arate drepturile fiecăruia la o viață în libertate, să justifice lupta popoarelor supuse și a claselor oprimate, să le ajute, prin însuflețirea lor, la câștigarea biruinței”. Dar - constata N. Bălcescu - o asemenea istorie, „o istorie adevărat națională ne lipsește “, de vreme ce toți câți s-au îndeletnicit cu scrierea ei - cu excepția lui M. Kogălniceanu - „nu ne-au dat decât biografia stăpânitorilor. Nimeni nu ne-a reprodus cu acuratețe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de propriile scrieri: istoria nu justifică, ci explică. Ea este justițiară doar „în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța intimă a istoriei rezidă în idei, dar istoricul este captivul triunghiului Ethos-Logos-Pathos, încât „biruința gândului în istoriografie trebuie să însemne o extindere continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nu un flirt fugar și de-abia amețitor". Cu toate acestea, în ciuda tuturor așteptărilor, baronul este cel care pune capăt jocului, simțindu-se prea încrezător. "Era prea mândru ca să alerge în căutarea unui moment favorabil. Era prea încredințat de biruința sa ca să trebuiască s-o prindă pe femeia aceea, ca un hoț, într-o clipă de slăbiciune, cu complicitatea aburilor de alcool; dimpotrivă, pe acest jucător cinstit îl întărâta doar lupta și cedarea pe deplin conștientă. Nu avea cum să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
conferă posesorului însemnul unei valori ieșite din comun și în același timp pecetea ieșirii din măsură, a unei violențe intolerabile. Ea prezintă unele analogii cu puterea șefilor africani de a răspîndi raze, o forță ieșită din comun și cu "talismanul biruinței" al regilor homerici, acel Kudos despre care se credea că le-ar da o putere magică absolută. Toate aceste semne au o trăsătură comună: sînt în același timp atrăgătoare și amenințătoare, ocrotesc și provoacă teama. Scăpînd rațiunii, carisma declanșează, precum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lui Malebranche. Cunoașterea din perspectivă religioasă, se plasează în jurul relației: Dumnezeu omul natura. Petre Țuțea s-a oprit la trei cetăți cu destin istoric: Ierusalim, Atena și Roma pentru a ilustra acest proces interior. Astfel, Ierusalimul este simbolul patimilor, al biruinței lui Hristos. Asistăm la spectacolul Fiului omului, prin misterul teandric revelându-se legătura eternă dintre om și Dumnezeu. Atena este cetatea spiritului căutător de adevăr, bine și frumos kalokagathia. Ca o mare cultură, ea a unit imanentul cu transcendentul, propunând
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a fost și a umplut inimile grozavilor tineri cu forță și putere. N-au luptat cu nici o armă, nici cu coasă, sapă sau topoare, ci cu piepturile deschise să li se vadă credința în Dumnezeu a inimilor lor. Deci, această biruință a dat-o Dumnezeu și a coborât-o peste inimile lor curate" (pp. 138-139). În ceea ce privește problema înnoirii în Biserică, a metanoiei autentice, Părintele Arsenie Papacioc oferă o soluție, în sensul în care vorbim despre o schimbare reală la nivelul trăirii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce aleargă în bătălie (Apoc 9, 9). Tot aici aflăm despre căderea Babilonului, despre bucuria și triumful lui Cristos în ceruri pentru biruința asupra fiarei și a falsului profet: Și-am văzut cerul deschis; și iată, un cal alb; și Cel ce ședea pe el se numește Credincios și Adevărat, și întru dreptate judecă și se războiește. Iar ochii lui, ca para focului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui (Mt 10, 34-36). Isus este Principele păcii, un Rege (In 18, 37), iar ca Rege trebuie să distrugă împărăția potrivnică, împărăția pământească a satanei și a păcatului. El nu trebuie să folosească sabia (Apoc 19, 15) pentru a învinge; biruința sa nu depinde de sabie ori de o luptă în sensul omenesc; lupta sa va fi spirituală, dar va fi tot o luptă... Isus a recurs la modul de a vorbi al diplomaților și al oamenilor politici, aparținând puterilor aflate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în timp de război prezentându-i pe: Ezechia, care a făcut penitență și, într-o singură noapte, au fost exterminați 185.000 de asirieni de un înger (cf. 4Re 19, 35); Iozafat, care înălța laude Domnului, iar Domnul îi dădea biruință (cf. 2Cron 26, 21); Moise, care a luptat împotriva lui Amalec nu cu sabia, ci cu rugăciunea (Exod 17, 11). Dacă vrem să înviem, să ne aruncăm în genunchi. Prin aceste cuvinte și altele asemănătoare, dalmatul căuta să-i trezească
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de viziunea miraculoasă a crucii, care îl încuraja legitimându-i voința de preluare a conducerii Imperiului, tot astfel istoria secolului IV tindea să se încheie printr-o altă viziune în favoarea lui Theodosius (379-395) și a Bisericii creștine: un soldat visează biruința armatei creștine împotriva celei păgâne. În fața pătrunderii barbarilor în Imperiu, soldații păgâni se solidarizează cu cei creștini îmbrățișând treptat religia acestora cu multe lipsuri dar și cu multe progrese, pentru a rezista în fața pătrunderii barbarilor atât în imperiu cât și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
probabil ca ea să prezinte anizotropia spațiului, lupta cu greutatea. Formatele sale reflectă asimetria spațiului gravitațional. Dreptunghiul orizontal reprezintă dependența omului și a naturii față de atracția gravitațională, dispersarea pe tot întinsul și acțiunea pe direcția acelei dimensiuni. Formatele verticale indică biruința asupra greutății. Formatele dreptunghiulare reflectă abstract lupta cu piedicile vieții prezentate mai explicit în tematicile realiste. Dar, așa cum arta ultimei sute de ani s-a detașat treptat de realism, îndreptându-se către abstract, o tendință spre o distribuire mai egală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
urâtului, similare morții, și zone și elemente ale frumosului, similare celeilalte dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute de un întreg arsenal de sentimente supreme: bine, adevăr, rațiune, echilibru, speranță și credință în biruințele omului. Eugen Jebeleanu aduce în poezie o anumită consecvență de crez, o anume limpezime și accesibilitate, întotdeauna cu semnificații politico-sociale și general umane, într-o formulă spirituală proprie, concretizată parcă într-un cântec continuu, care curge inepuizabil, depășind impasurile. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
jos se transformă dintr-o dată în privirea către trecut. * Cred că în teoria evoluționistă este înrădăcinat și un sens prost al industrializării: am preluat ideea de competiție în lumea viului, transformându-ne în războinici ce-și înlătură cu violență concurența. Biruința omului împotriva Naturii dă seama de un asemenea mod de a fi. Succesul unei demonstrații este dat de imaginea de coeziune socială în jurul unor idei sau dorințe pe care ea o creează în fața celor împotriva cărora se îndreaptă. * Intuiția lui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și a tendințelor de autoînvinovățire, al unei biruințe asupra „haosului care vrea să(-l) ducă”, adică să pună stăpînire pe el. E o „înălțare” care sporește înțelesurile „învierii”. Să mai observ cu această ocazie că, spre deosebire de poeții de la începutul veacului trecut, cei de azi nu mai scriu poezii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]