2,555 matches
-
-o. Stau și mă întreb: dacă mă numeam BRD s-ar fi întâmplat același lucru? Scandal mare în fața ferestrei mele. Plimbări nocturne de câini de apartament, care intră în coliziune cu câinii vagabozi ai domeniului. Urlete de suporteri, țipete, sperieturi. Blesteme. M-am săturat de orașul București. Și, surzilor!, nici nu pot explica de ce. Mirel 12 martie 2006 Bunicii soției mele locuiesc într-un sat de lângă municipiul Câmpina. Numele îți este cunoscut fiind și ușor de ținut minte, Buștenari. De mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
se oferă o minge de aur câștigătorilor. Huey Long era maestrul de ceremonii. El era senator, sau guvernator, ori ceva de genul ăsta, în Louisiana. Foarte înfipt acest politician! Dar spre sfârșitul petrecerii a fost auzit spunând: „A fost un blestemat de yankeu la microfon toată după-amiaza”. Știi cum vorbesc ei, fără nici o intenție de a jigni pe cineva. „Blestematul de yankeu a fost la microfon toată după-amiaza. Era destul de ager la minte. Într-un fel ne-a făcut să râdem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
unui bărbat care s-a ferit tot timpul de aventură, de decizii radicale. În jur are prieteni revoluționari sau măcar boemi, care nu-l influențează cu nimic, doar îi spun poveștile. El este voyeurul suprem, martorul prin excelență. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“ Straniu e că fiecare apariție a lui Lily în viața lui Ricardo aduce ca un blestem moartea unui prieten. Paul, revoluționarul care se hotărăște să aplice învățămintele lui Che în Peru, sfârșește în Anzi, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
alte practici extreme sexuale la care Lily a fost părtașă. Ricardo își ipotechează casa pentru un tratament care să-i salveze iubita. Când aceasta se întremează (are peste 40 de ani), pleacă din nou cu un bărbat bogat. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“, ca să ne păstrăm în universul Llosa. Blestemul povestașului este acela de a nu putea participa fără consecințe grave ca erou principal în propria viață. Un Llosa atipic Romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este condamnat la planul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
unui bărbat care s-a ferit tot timpul de aventură, de decizii radicale. În jur are prieteni revoluționari sau măcar boemi, care nu-l influențează cu nimic, doar îi spun poveștile. El este voyeurul suprem, martorul prin excelență. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“ Straniu e că fiecare apariție a lui Lily în viața lui Ricardo aduce ca un blestem moartea unui prieten. Paul, revoluționarul care se hotărăște să aplice învățămintele lui Che în Peru, sfârșește în Anzi, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
alte practici extreme sexuale la care Lily a fost părtașă. Ricardo își ipotechează casa pentru un tratament care să-i salveze iubita. Când aceasta se întremează (are peste 40 de ani), pleacă din nou cu un bărbat bogat. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“, ca să ne păstrăm în universul Llosa. Blestemul povestașului este acela de a nu putea participa fără consecințe grave ca erou principal în propria viață. Un Llosa atipic Romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este condamnat la planul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și io întrebări. Aș fi putut să beau din cafeaua lui cât a lipsit și să dau telefoane în țară să mă laud, dar nu sunt chiar atât de nebună. Odată ajunsă în apartamentul închiriat la Cannes, euforică, mi-am blestemat zilele o după-amiază întreagă încercând să dau un sens frazelor tăiate și confuze atât din pricina vântului care bătea pe terasă, cât și din cea a lui Van Sant care nu numai că nu spune chestii nemaipomenite, dar mai are și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
trebuie să fie lumea și ființa?! Ei bine, ce face? O aruncă la câini, pur și simplu: o calomniază cu hărnicie, apoi o izolează, Îi dăruiește o singurătate blestemată, o face să se Îndoiască de sine, o Împinge să-și blesteme tocmai acele calități care păreau a fi tot atâtea insigne rare, prestigioase, o face să „Înnebunească” ușor, adică să fie incapabilă de a-i mai imita pe ceilalți - pe cei ce dau totdeauna măsura, se’nțelege!, În cetate și În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu Îmbătrânise, nu se maturizase cu o zi din clipa când, cu mare probabilitate, a Întâlnit prima femeie frumoasă, intangibilă, prima sa Beatrice și, ca să se apere de „violența, de pericolul Frumuseții”, a avut reflexul nu puținor puberi de a blestema fascinanta apariție!... Nu, nu ca pe un vituperant Savonarola, ci ca pe un stângaci și isteroid Don Juan Îl văd pe schimnicul ce locuia, o Îngustă mansardă pe rue de l’Odeon: cum să Întorci spre tine privirea acelei prea-frumoase
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe fondul acestor despicări se plasează tendința statalității Republicii Moldova, care, ca stat, vrea o nouă națiune, limbă, un nou popor, și, ca atare, încearcă să și le fabrice teoretic. Produsul teoretic al acestei ideologii statale este omul sfâșiat, adică intelectualul "blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prietenă a mea. Mă grăbesc să vă răspund pentru că simt nevoia să discut cu dumneavoastră. Pentru că iar s-au ivit clipe grele, clipe de derută. Asta îmi e soarta, probabil, să nu fiu nici o clipă liniștită. Parcă cineva m-a blestemat. Sau poate, pentru a ajunge la un final, îmi e sortit să merg pe un drum foarte nedrept, plin de ocolișuri ciudate. Ce s-a întâmplat? Într-o bună zi îmi spune mama că Liviu ar fi amestecat într-o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
poate că este coincidență, poate că! dar s-a împlinit exact cum i se spusese, înzecit: și-a pierdut serviciul, l-a lăsat prietena, 400 de dolari a pierdut, față de cîți bani îl făcuse să piardă pe cel care a blestemat, și a trebuit să se și întoarcă șomer acasă, de la Iași, dar poate că a fost el poamă rea, de aceea i s-a întîmplat! refacem principiul literaturii fantastice și improvizăm și ce e de punctat într-un scenariu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai ai bani? fratele și mama un fel de soră mai mare, dar și tata e tînăr, capetele rotunde cu țepi, el călare pe umeri mai bălai, mama către tata aprinde-mi și mie o țigară! altcumva te-au mai blestemat, Denisa? cisterne în staționare, garnitura cu indicația "uz intern", grup de la " Solventul" SA Timișoara, butanol, octanol, ocolesc de la Onești, trec munții, ploile de pe Trotuș, vagoane descoperite la vale, intempestiv oroarea, tatăl și fiul, în brațe, prea aproape în propriul rol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
da' aicea știi ce e, concurs de cai! erau două fete a lu' Mopîrțanca și Ilie nu le-a cunoscut, știi, Ilie tot între ele, nu mai voia să vie, ele sînt surori! dar cu abilitatea vorbirea cum rămîne? abilitatea blesteme, să-i iasă viermele pe nas, băi fetițo, să-i iasă pe ochi, așa! femeie deasupra agonia morții Rădăuți embriologie urbană cu sindrom transportul, cf. călătoria XV, alee casele aliniate, revărsări pietonale, sora lui, aceea o fost! o murit aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rîsul lumii. Peste satul Ghireni se abătuse, oameni buni, o secetă de ți se usca și limba în gură. Șuvoaie de ploaie se revărsau peste Miorcani, de-a lungul Prutului, pe la Crasnaleuca și pe dealurile Coțușcăi, dar satul nostru era blestemat parcă să se usuce ca prunele puse toamna la uscat. Bătrînii satului vorbeau că așa năpastă nu s-a mai întîmplat și nici în poveștile bătrînești nu s-au mai întîlnit. S-au tras clopotele în sat, iar oamenii satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De fapt n-are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul mare sună fără încetare. Ce, ce s-a întîmplat? Necuratul, cumătră Aritină. Necuratul. Ne-a blestemat Dumnezeu pentru necredința noastră. Anica întîi a leșinat. Apoi și-a revenit și a început a răcni. Omorîți-l, vă rog, să nu mă lăsați cu el! Nu l-a omorît nimeni. Necuratul plîngea exact ca un copil. Ți se rupea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
speranța și-a pus-o în vreo boleșniță, în cumătra cu coasa sau chiar în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă. Plînge, dar Guță nu aude. Dă chiar să plece, dar Pamela țipă și-l blestemă. Guță chiar s-a hotărît să plece, cînd apare tînărul. Țineți-vă de mine, nu vă temeți domnișoară. O prinde strîs și Pamela se simte în siguranță. Trece Strunga Dracului. Rămîne de mînă cu tînărul. Așa pornesc la vale cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mitralieră inamică și cel cu "saltul înainte" trebuia să se culce la pămînt. Cînd tăcea cîrîitoarea, trebuia să te ridici și să fugi din nou spre inamic. Ne chinuia sergentul, sub un soare care ne cocea cu 37șC, că ne blestemam zilele. Lui Floricel îi revenea cinstea de a inaugura calvarul, adică să suporte un sergent odihnit și încă neostoit în sadismul său. În ce mă privește, îmi venea rîndul mai la urmă, cînd sergentul era aproape sătul de distracție. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
socoteala să fie rotundă, să mai spunem că patriarhii Ierusalimului nu erau tari numai în negustorie (Hrisantu), ci și în blesteme (Dositheiu). O perlă de blestem o face sfințiia sa la 13 mai 1677 (7185). Si pentru mai nimic. Ii blestema pe cei ce nu vor ține seama de scutirile acordate poslușnicilor de Antonie Ruset voievod. După ce am ascultat blestemul patriarhului, citit de Spiritul domnesc, m-am cutremurat. - Doamne! Puternic și îndurător ești, dar să asculți asemenea blesteme din gura celor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Sau Pleșu. Își risipesc tinerețile molfăind, palizi, chinina resentimentelor lor fruste. Trăiesc prin ricoșeu, cuprinși de o indispoziție fără evoluție. Greu de conceput îmi apare și psihologia multor forumiști, care așteaptă, excitați, ocazia săptămânală de a înjura gros, de a blestema, de a-ți poci numele, de a te invita să mori. Au toți nefericirea să creadă că, pentru a părea inteligent, trebuie să atârni, mereu, de o beregată. Ura pare să devină, în asemenea cazuri, nu doar un mod de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acest fond al însușirilor umane, i-a fost dat să trăiască o catastrofă a existenței și a destinului, care cu greu își poate găsi echivalentul în anuarele nenorocirilor. A supraviețuit acestei catastrofe pentru a cunoaște răul extrem și a-și blestema ființa. Aceasta era situația sa de atunci, tristă și fără seamăn. Binevoiți, Maiestatea Voastră, învăluit în filantropia și simțul dreptății ce vă caracterizează, să ascultați acum totul. L. În timpul îndeplinirii îndatoririlor sale oficiale în Cancelaria Aulică Unită, în anul 1788
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
e foame. În universul rece și aflat într-o foame cronică, autorul găsește resursele de a compune și o poezie romantică, însă de mare profunzime, arătând în „N-ai dezmierda” dualitatea omului: N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lasă-mi și mie“... Și, ca să fie sigur că armistițiul va fi respectat, verdele Își ia măsuri de apărare. Uneori dur, Înzestrându-se cu țepi, alteori insidios, lăsând pe „agresor“ să muște o dată spre a avea pentru ce să-și blesteme zilele... uneori nici nu mai apucă s’o mai facă, iar el, „agresorul“ a ajuns să „știe“ asta și să fugă ca dracu’ de tămâie de vreo mătrăgună. À propos: și rubedenia ei, cartoful, poate ucide prin același șiretlic omul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]