2,558 matches
-
dintre Nistru și Bug). Un număr de 30 dintre acestea a fost modernizat în 1944 prin înlocuirea tunului de 37 mm cu un tun anti-tanc de 45 mm, rezultând Vânătorul de care R-35. O companie de tancuri R-35 din Detașamentul blindat Popescu a participat la lupte pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești la sfârșitul lunii august 1944. În primăvara anului 1945, Regimentul 2 care de luptă totaliza 28 de tancuri originale sau modernizate R-35. În timpul luptelor din valea râului Hron de pe 26-27
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
leichte Gepanzerte Munitionskraftwagen a fost un vehicul blindat semișenilat folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru transportul muniției. a fost dezvoltat în paralel cu semișenilatul SdKfz 253, ambele fiind proiectate pentru sprijinirea tunurilor de asalt Sturmgeschütz III. În timp ce SdKfz 253 era folosit în
SdKfz 252 () [Corola-website/Science/321894_a_323223]
-
militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă de armament. Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M. Armamentul portativ al infanteriei constă în pușca automată 5,45 mm Md. 1986, pușca mitralieră md. 1964, pistolul mitralieră Md. 1963, pușca semiautomată cu lunetă Md. 1964, mitraliera de companie Md. 1966 și aruncătorul de
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
exercițiul necesar. Deși un batalion al Regimentului 143 a reușit să treacă peste Rapido la sud de San Angelo și două companii ale Regimentului 141 au reușit același lucru la nord, ele au rămas mare parte din timp izolate, iar blindatele aliaților nu au reușit deloc să treacă râul, rămânând vulnerabile la contraatacurile tancurilor și tunurilor motorizate din Divizia 15 Panzere a generalului german Eberhard Rodt. Grupul sudic a fost forțat să se retragă peste râu în dimineața zilei de 21
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
atacul. Din nou, cele două regimente au atacat, dar fără succese mai mari în fața Diviziei 15 Panzer, deja bine poziționată: Regimentul 143 a trecut râul cu un număr de soldați echivalent cu două batalioane, dar din nou fără susținere din partea blindatelor, fiind devastate după răsăritul soarelui a doua zi. Regimentul 141 a trecut și el cu două batalioane și, în pofida lipsei de susținere din partea blindatelor, a reușit să înainteze 1 km. La venirea zorilor însă, și acestea au fost decimate, iar
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
râul cu un număr de soldați echivalent cu două batalioane, dar din nou fără susținere din partea blindatelor, fiind devastate după răsăritul soarelui a doua zi. Regimentul 141 a trecut și el cu două batalioane și, în pofida lipsei de susținere din partea blindatelor, a reușit să înainteze 1 km. La venirea zorilor însă, și acestea au fost decimate, iar până în seara zilei de 22 ianuarie, regimentul practic nu mai exista: doar 40 de oameni s-au mai întors între liniile aliaților. Asaltul s-
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Monte Cassino de pe poziții înalte. Deși trecerea râului avea să fie mai simplă deoarece în amonte de Cassino, Rapido putea fi trecut prin vaduri, din cauza inundării, deplasarea pe malurile lui de ambele părți era foarte dificilă. În mod deosebit, vehiculele blindate nu se puteau deplasa decât pe paturi din plăci de oțel, și a durat opt zile de lupte sângeroase pe terenul îmbibat cu apă pentru ca Divizia 34 să împingă Divizia 44 germană a generalului Franck pentru a stabili un cap
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a râului Rapido și au încercat să ocupe gara Cassino; au reușit, dar nu au reușit să își facă punte peste ultima gaură din digul pe care trecea calea ferată înainte de venirea zorilor, astfel că au rămas fără susținerea din partea blindatelor. Cu ajutorul unui ecran de fum permanent creat de artileria aliaților și prin care își ascundeau pozițiile față de artileria germană de pe Dealul Mănăstirii, au reușit să-și păstreze poziția mare parte din zi. Izolarea și lipsa susținerii din partea blindatelor și a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
susținerea din partea blindatelor. Cu ajutorul unui ecran de fum permanent creat de artileria aliaților și prin care își ascundeau pozițiile față de artileria germană de pe Dealul Mănăstirii, au reușit să-și păstreze poziția mare parte din zi. Izolarea și lipsa susținerii din partea blindatelor și a tunurilor antitanc a făcut însă poziția una neapărabilă spre după-amiaza zilei de 18 februarie, când inamicul a contraatacat cu tancurile. Li s-a ordonat să se retragă până la râu atunci când cartierul general a înțeles că și tentativele de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
trei ore și jumătate, neozeelandezii au înaintat în spatele unui baraj de artilerie din partea a 746 de tunuri. Succesul depindea de cum se va profita de efectul paralizant al bombardamentului. Forțele defensive s-au grupat mai rapid decât se așteptau aliații, și blindatele au fost întârziate de craterele bombelor. Neozeelandezii au fost aproape de reușită, dar când s-a ordonat în sfârșit asaltul pe stânga în acea seară, era deja prea târziu: apărarea germană se reorganizase și, cel mai important, a început din nou
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
punctul 435), aflat la de mănăstire, cu un batalion (deși liniile de aprovizionare le fuseseră compromise de pozițiile germane de la punctul 236 și din zona de nord a orașului), în vreme ce orașul era în continuare apărat. Unități neozeelandeze de infanterie și blindate au reușit, totuși, să treacă prin strâmtoare și să cucerească gara. Germanii puneau încă să-și mai întărească trupele din oraș și se dovedeau foarte abili în infiltrarea de lunetiști în zone ale orașului despre care se credea că fuseseră
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
avea să se afle pe stânga, iar Armata a 8-a (Corpul XIII și Corpul II polonez) pe dreapta. Odată cu venirea primăverii, condițiile la sol s-au ameliorat și avea să fie posibilă desfășurarea eficientă de formațiuni largi și de blindate. Planul pentru "Operațiunea Diadema" a fost ca Corpul II american de pe stânga să atace în zona coastei de-a lungul drumului 7 înspre Roma. Corpul francez din dreapta lor urma să atace de pe capul de pod de dincolo de Garigliano creat inițial
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
impresia că se pregătește o mare debarcare la nord de Roma. Acest plan trebuia să țină forțele de rezervă germane departe de linia Gustav. Mișcările de trupe în zonele înaintate au fost efectuate doar pe timp de noapte, iar unitățile blindate care se deplasau de pe frontul de la Adriatica au lăsat în urmă tancuri și vehicule astfel încât zonele lăsate libere să pară neschimbate pentru misiunile aeriene inamice de recunoaștere. Diversiunile au funcționat. Chiar și în a doua zi a ultimei bătălii de la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
-a, Corpul XIII efectuase două treceri dificile ale râului Rapido (cu Divizia 4 infanterie britanică și Divizia 8 indiană). Geniștii din Divizia 8 indiană a lui Dudley Russell au reușit până dimineața să construiască un pod peste râu, pe care blindatele Brigăzii 1 canadiene au putut trece și au devenit un element important (atât de necesar și absent americanilor în prima bătălie și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
23 mai cu corpul polonez atacând Piedimonte (apărat de redubtabila Divizie 1 parașutiști) pe dreapta și cu Divizia 1 infanterie canadiană (proaspătăm din rezerva Armatei a 8-a) în centru. La 24 mai, canadienii au rupt linia și Divizia 5 blindate a trecut prin breșă. La 25 mai, polonezii au cucerit Piedimonte și linia s-a prăbușit. Drumul pentru înaintarea spre Roma era liber. În vreme ce canadienii și polonezii își lansau atacurile la 23 mai, generalul Lucian Truscott, care îl înlocuise pe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a lansat un atac dublu cu cinci (trei americane și două britanice) din cele șapte divizii aflate în capul de pod de la Anzio. Armata a 14-a germană aflată în fața acestui asalt nu avea divizii de blindate deoarece Kesselring trimisese blindatele spre sud să susțină Armata a 10-a germană în acțiunea de la Cassino. O singură divizie blindată, 26 Panzer, se afla în trecere de la nord de Roma unde fusese ținută în așteptarea inexistentei debarcări simulate de aliați și deci nu
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
în capul de pod de la Anzio. Armata a 14-a germană aflată în fața acestui asalt nu avea divizii de blindate deoarece Kesselring trimisese blindatele spre sud să susțină Armata a 10-a germană în acțiunea de la Cassino. O singură divizie blindată, 26 Panzer, se afla în trecere de la nord de Roma unde fusese ținută în așteptarea inexistentei debarcări simulate de aliați și deci nu putea lupta. La 25 mai, cu Armata a 10-a în plină retragere, Corpul VI se deplasa
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de arme din depozitele aliate. Faisal dispunea de un număr redus de tunuri montane. Alături de arabi au mai luptat și soldați egipteni și indieni, în special ca mitraliori. Britanicii i-au sprijinit pe arabi cu un anumit număr de mașini blindate, iar aviația britanică a sprijinit revolta pe parcursul tuturor campaniilor. Pentru o scurtă perioadă de timp, alături de arabi a luptat și întreaga brigadă de cămilieri australieni. Francezii au trimis un mic contingent să lupte alături de arabi, în ciuda relațiilor tensionate pe care
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
asalt asupra Slavoniei de Est. Obiectivul JNA în prima fază a ofensivei era să ocupe zonele locuite de sârbi din Slavonia de Est, apoi să avanseze spre vest, prin Vinkovci și Osijek, către Zagreb. Pe 19 septembrie, o imensă coloană blindată a JNA a părăsit Belgradul. Jurnaliștii străini au relatat că se întindea pe aproape 10 km și includea cel puțin 100 de tancuri, majoritatea T-55 și M-84, precum și transportoare blindate și numeroase piese de artilerie grea remorcate. Coloana
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
către Zagreb. Pe 19 septembrie, o imensă coloană blindată a JNA a părăsit Belgradul. Jurnaliștii străini au relatat că se întindea pe aproape 10 km și includea cel puțin 100 de tancuri, majoritatea T-55 și M-84, precum și transportoare blindate și numeroase piese de artilerie grea remorcate. Coloana a trecut granița croată pe 20 septembrie, în apropierea orașului sârbesc Šid. Alte unități ale JNA au asigurat un sprijin suplimentar, în special Corpul 12 de Armată Novi Sad, care a avansat
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ample atacuri motorizate asupra localității. Cel mai important dintre ele, susținut de Brigada 51 Mecanizată a JNA, a început pe 18 septembrie, de la nord de strada Trpinjska, și a implicat în jur de 30 de tancuri și 30 de transportoare blindate. Când primele tancuri au ajuns în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ajuns în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a desfășurat prin blocarea coloanei blindate sârbe într-un teren expus, lansatoarele portabile de rachete distrugând primele și ultimele tancuri din coloană și prinzând practic în capcană vehiculele din mijloc, care n-au mai putut părăsi zona. Acestea erau incapabile din punct de vedere tehnic să
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
tancuri din coloană și prinzând practic în capcană vehiculele din mijloc, care n-au mai putut părăsi zona. Acestea erau incapabile din punct de vedere tehnic să-și coboare turelele suficient de mult încât să tragă înspre pivnițele caselor. Coloana blindată a fost aproape complet distrusă. Ca rezultat, zona în care s-au desfășurat luptele a fost poreclită cimitirul tancurilor. În total, în jur de 100 de blindate au fost distruse în acea zonă, 14 dintre ele fiind distruse personal de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
-și coboare turelele suficient de mult încât să tragă înspre pivnițele caselor. Coloana blindată a fost aproape complet distrusă. Ca rezultat, zona în care s-au desfășurat luptele a fost poreclită cimitirul tancurilor. În total, în jur de 100 de blindate au fost distruse în acea zonă, 14 dintre ele fiind distruse personal de colonelul Marko Babić. Legăturile Vukovarului cu Croația au fost tăiate pentru o vreme, după ce satul Marinci, situat pe ruta de ieșire din oraș, a fost capturat pe
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
pentru a face față unui atac coordonat concomitent în mai multe sectoare. Pe 30 octombrie 1991, Armata Populară Iugoslavă a lansat un astfel de asalt de infanterie, alcătuind un plan care le-a permis trupelor acoperite, dar nu conduse de blindate, să-și forțeze sistematic avansarea printre liniile de apărare croate. Trupele paramilitare au fost utilizate ca vârfuri de lance ale atacurilor. Forțele JNA, divizate în două sectoare de operațiuni, unul nordic și unul sudic, au atacat mai multe ținte simultan
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]