31,862 matches
-
dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții mele, la care a binevoit să vină, i-am pregătit eu, cu mâna mea, bucate în care am pus, în loc de sare, șerbet de zmeură și miere de albine, ținând minte că mai ales acestea-s pe gustul său. Rău îmi pare că ce-a ieșit nu-i este pe plac și că mai degrabă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum iubești sarea în bucate! CORTINA SPECTACOL TOPÎRCEANU Balada amintirii Scenariu pe versuri ale poetului * Între Rai și Ilinca lui Dudău Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog BALADA AMINTIRII Scenariu pe versuri ale poetului Poetul (B1), așezat la un mic birou, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față, pufnește și stropește în jur. Se șterge aproximativ cu poalele anteriului.) Hm! Era să rămân cu bucata-n mână... Și doar am spus de-atâtea ori că voi merge și voi cere un anteriu mai acătării, ca pentru unul ce-am îndurat atâtea în pustnicie; și nu unul ca acesta ce-l am, de-a mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
comportamentale de interes preponderent sociologic cu reveria memorialistică ș.a.m.d. Din nou, interesul se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de eveniment (dar și față de text), ce aduce cu sine și un dispreț subsecvent legat de „invenție“. Ca atare, o bucată reia un subiect din Tudor Octavian, pe care îl tratează însă diferit, după calapodul propriei poetici. Prozatorul recurge, de altfel, frecvent la asemenea furnizori de subiecte („informatori“, cum îi alintă el câteodată), precum Nae Stabiliment (personaj cu care cititorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
deschide frigiderul în care se descoperă o strachină nespălată din care, noaptea trecută, s-a consumat salată de varză peste care s-a presărat abundent muștar. Rezumând, pentru cei care au început mai târziu textul, în frigider se află una bucată strachină cu varză, respectiv câteva ouă. Estimativ, putem să spunem că beneficiem de aproximativ de 7-8 ouă. Se iau două ouă din grupul de ouă pomenit înainte, grup de ouă situat într-un compartiment special amenajat al frigiderului. Se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
le-am mâncat. Artiști plastici Io scriu ceva la o masă și, pe podea, lângă mine, trei artiști plastici, trei tineri artiști plastici, trei tinere speranțe cum ar veni, colegi de serviciu de-ai mei bat niște ținte într-o bucată dreptunghiulară și cenușie de tablă. Io scriu acolo cu capul între umeri și nu prea mă interesează ce fac ei. Probabil, într-o criză de conștiință, s-au decis să repare un acoperiș prin care pătrunde ploaia, un gard prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu e nici un muncitor competent care să repare acoperișul? Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la expoziție, întreb? Nu e nici un muncitor competent care să repare acoperișul? Se uită la mine compătimitor, cu o milă definitivă și printre apropouri referitoare la precara mea educație plastică, aflu că aia e o operă de artă, băi, papleacă! Bucata de tablă pe care au lipit o poză în care se văd câțiva nori care cică sunt continuați de valurile de unduirile tablei și că așa combinație superbă, asemenea accepțiune a materialității mai rar. Și ce „intervenție“ să mâzgălești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai mergem prin oraș, o să mai intrăm pe la expoziții și or să-mi explice ei cum stă treaba cu arta. Și câtă libertate, ce descătușare extraordinară de energii e în bucata aia nenorocită de tablă. Oricum, apropo de libertatea asta de care fac atâta caz artiștii ăștia plastici. Mă enervează la culme să aud patetisme de genul câtă libertate e în opera cutare, fiecare înțelege ce vrea din ea. Păi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îmi dau seama că - furat de atâtea treburi ale satului - am scăpat din vedere faptul că lumea din jurul nostru se mișcă și se schimbă mereu. E ușor de ghicit care sunt lupii din jurul țării noastre. Unii dintre ei au stăpânit bucăți mari din țara asta vreme înelungată. Acestora - Austro-Ungaria și Rusia, lupi bătrâni - li s-a adăugat acum unul nou: Bulgaria. Vom vedea ce ne aduce viitorul, dragul meu. Doamne, câte am putut să aflu de la dumneavoastră astăzi! Ce știam eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea nopții. Cu oarecare părere de rău, inginerul s-a ridicat. Stimate gazde, s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună bucată de cale. Mergeți cu bine, dragii noștri - le-au urat învățătorii. Au ieșit. Întunericul i a învăluit de la primii pași. Călcau în tăcere, luptându-se cu gândurile proprii. La poarta inginerului, și-au luat rămas bun, cu speranța revederii. Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spre ușa pe care ieșise Vrăbioi spuneau totul. A intrat după el. Ce-i cu tine, Costăchele? Cine te-a supărat așa de tare? Ia-o și tu mai încetișor. Tu nu ai băgat de seamă că de o bună bucată de vreme tot felul de indivizi intră în primărie, tocmai când e lume mai multă? Fac propagandă pentru legionari, amenințând în dreapta și în stânga I-am auzit eu înjurându-ne în fel și chip și mă gândeam să-ți spun că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
câte ceva din cele aflate, Costăchel pleca mulțumit acasă. „Bine, tată. Noapte bună!” „Cele cărți”era de fapt una singură, Gromovnicul, căruia îi pătrunsese ceva din taine, pe seama cărora avea multe discuții cu moș Țâdulă, din capul satului. De o bună bucată de vreme, Petrache îl aștepta la primărie în fiecare seară, pentru a-l însoți acasă. Într-una din seri, Costăchel l-a întrebat - cât în glumă, cât în serios: Măi Petrache! Tu ești dădaca pusă să mă ducă acasă de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu Măriucăi despre nenorocirea care a dat peste Costăchel? Pe lângă asta, trebuie să-l vadă un doctor neapărat. Cum ajungem la târg pe o vreme ca asta? Și acum, ce să fac
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știe și numai El hotărăște în toate... ” De la primii pași făcuți peste podul de la intrare, i-a întâmpinat un târg care părea trecut prin foc și sabie... Prăvălii cu geamuri sparte, garduri rupte, firme atârnând în vânt sau câte o bucată de scaun sprijinind o ușă beteagă... Ce sărea în ochi mai tare, însă, erau străzile pustii. Ici-acolo, câte un sergent de stradă sau câte un târgoveț-doi mergând repede, mai mult alergând. Țineau capul tras între umeri, ca și cum s-ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Așa că, umblă fuguța, că ne apucă noaptea pe drum. Doctorul avea casa în centru. Costăchel a ajuns acolo repede. Chiar de la poartă și-a dat seama că și casa doctorului fusese călcată de legionari. Erau destule semne: geamuri sparte, o bucată de masă și câteva scaune șchioape ședeau în mijlocul curții. S-a oprit descumpănit. Să sune sau să se lase păgubaș? „Am să sun, că altfel degeaba am bătut atâta cale pe o vreme ca asta” - și-a zis Costăchel. A
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu. Armăsarul s-a întins la drum într-un trap cuminte... Ce mai noutăți, domnule inginer? Nu v-am văzut de multă vreme. De noutăți nu ne putem plânge, numai că nu-s și prielnice pentru noi. De o bună bucată de vreme ne merge din ce în ce mai rău. Ca la cei spânzurați, cum ar spune mama - a apreciat Costăchel. Și nimic nu depinde de noi, dragul meu. Suntem legați de destinele Germaniei și ale aliaților ei. La această dată, Europa este împânzită
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei. La această dată, Europa este împânzită de nemți, care nu stau cu arma la picior, ci au pus tunurile în bătaie. Pe noi ne au adus la ascultare izolându-ne prin împroprietărirea - dacă pot spune așa - a vecinilor cu bucățile cele mai dulci din țara asta... Și noi nu am ridicat un deget în apărarea țării. Am plecat capul ca vitele la tăietoare - a adăugat Costăchel. Asta încă nu-i totul. Nemții ne-au pus pe grumaz o povară care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
De atunci dealul se cheamă „La Cărămizi” Strașnică și frumoasă poveste. Când vom avea timp mai mult la îndemână, am să ți povestesc și altele despre acești boieri. În special despre Anastasie, cel care a întregit moșia, cumpărând și ultima bucată. Prin testament, a lăsat moștenire liceul cu toate cele necesare întreținerii lui și a elevilor. Știu, domnule inginer, pentru că și eu am fost elev al liceului. Am terminat doar cursul inferior - a precizat Costăchel, cu o urmă de regret în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fi fost de față și nașul meu. Sunt sigur că stă cu sufletul la gură... Dar o să trecem pe la el și o să încercăm să-l lămurim despre ce i vorba. Grele zile ne așteaptă, domnule inginer... Partea doua O bună bucată de vreme, Costăchel a rămas cu privirea agățată de chipul lui Petrache... „De unde îl cunosc pe omul ista?” păreau să spună ochii lui. Văzând că individul din față e pașnic, și-a întors fața de la el... Petrache îl urmărea în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o clipă, apoi s-a aruncat în brațele lui. Costăchele! Ai venit? Doamne Dumnezeule! Îți mulțumesc că m-ai lăsat să trăiesc și ziua asta. De unde vii, Costăchele? Răspusul lui Costăchel a fost o îmbrățișare disperată... Au rămas așa o bucată de vreme... Pe nesimțite, plânsul lor s-a transformat într-un murmur de cuvinte neînțelese. Când ceața lacrimilor din ochii lui Costăchel s-a risipit, a întrebat: Da’ unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune când ne-am hotărât. Știu doar că ne tot frăsuiam că armata noastră se retrage mereu și nu mai are de gând să se oprească. Azi așa, mâine așa, și într-o zi mi-ai spus: „Petrache! De o bucată de vreme, mă bate gândul să plec voluntar pe front, că acolo este nevoie de soldați”. Când am auzit una ca asta, m-am zborșit la tine: „Da’ de când iei tu hotărâri de unul singur? Pe mine m-ai întrebat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]