2,408 matches
-
de a dota grădina Union-Suisse cu o scenă sistematică, decoruri noi, zece loji pentru comoditatea familielor și o muzică militară, precum și a artiștilor ce se vor prennoi cât mai des, sper că [voi] fi, ca român, susținut de onor. public bucureștean“ („Curierul spectacolelor“, Stindardul, an. I, 30 aprilie 1876, p. 3). (Despre I.D. Ionescu v. cartea lui Ioan Massoff, I.D. Ionescu de la „Junion“, Ed. Muzicală, București, 1965 și, mai departe, pp. 379-380 și Addenda, pp. 417; 419-420). 65. În primăvara și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
13 mai și 1/13 septembrie), contribuind într adevăr la consolidarea faimei poetului, deși Alecsandri mai continua să fie favoritul marelui public. Al doilea: Luna doarme, luna doarme Grațioasă, Peste dealuri, peste dealuri Și câmpii. Aceste două bucăți plac mult bucureștenilor, aceste două cântece devin cântecele la modă; nu este petrecere în Herăstrău, la „Leul și cârnatul“ sau prin celelalte grădini, unde lăutarii să nu cânte și să nu repete neîncetat operele lui Carol Scrob. Dar poetul, care dedea atâtea speranțe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sidoli. De astă dată pagubele nu au fost prea mari, iar baraca de pânză n-a suferit decât neînsemnate stricăciuni.4 (Id., ibid., nr. 11579, 1 ianuarie 1922, pp. 1-2.) Pagina 140 * Fiindcă să nu uităm că una din gloriile bucureșteanului este că știe să facă chef. (Id., ibid., nr. 11573, 25 decembrie 1921, pp. 1-2.) Pagina 141 * Nicăieri nu-mi plăcea atât cât la Bordei. La Paște ori la Sfântul Gheorghe ne angajam ceata: opt până la zece, cu cântăreții Mugur
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai mângâierea că au putut găsi un loc la Union După sfârșitul reprezentației în toate serile un lung șir de trăsuri lungeau Podul Mogoșoaiei până la Herăstrăul vechi. Aceasta era grădina la modă unde se petreceau toate chefurile cele mari ale bucureștenilor. În capul convoiului era I.D. Ionescu cu amanta lui, apoi în celelalte 4-5 trăsuri toți prietenii (?) de vreme bună ai artistului, cari beau și mâncau pe socoteala lui. În fiecare noapte Ionescu cheltuia la Herăstrău 3-400 de lei, sumă enormă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pagini cu titlul „Eminescu - exponent al umanismului getic și latin”. După înfățișarea hîrtiei, ele fuseseră scrise cu cîțiva ani în urmă, nouă fiind doar formula de „umanism getic”, introdusă printre rînduri, ici-colo, cu stiloul. Ce l-a determinat pe eminescologul bucureștean să le actualizeze atît de superficial? Cred că puseul de tracomanie care se resimte în climatul nostru cultural. Ce și-o fi zis dumnealui? Că dacă-și agrementează articolul cu „umanismul” „celor mai viteji dintre traci” (Herodot), „merge”, i se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
recenzia negativă la Peisaj cu prințesă, publicată de Romul Munteanu în „Flacăra” (nr. 13/1988), e o „sancțiune” pentru faptul că a refuzat să tipărească versurile unui ins trimis la revista noastră de el. Nu-l cunosc personal pe universitarul bucureștean (o batoză literară cu mare randament), dar, cronicar eu însumi, mă îndoiesc că s-ar preta la o asemenea meschinărie. Lucru inteligent ar fi ca S. să nu caute explicații aiurea, ci să considere recenzia respectivă un „punct de vedere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
timișoreanul Livius Ciocîrlie, un domn distins, suplu, cu o figură fină și un aer de nobil scăpătat, atins de spleen și melancolie. *Tovarășa Floareș, primărița Oneștiului, a împărțit invitații la „Zilele Culturii Călinesciene” în două categorii: cei de categoria I (bucureșteni, timișoreni, ieșeni) iau masa de seară în salonul din dreapta al restaurantului „Stejarul”, iar cei de categoria a II-a (băcăuani și oneșteni) în cel din stînga. Ideea unei atari segregări m-a ofensat adînc. De aci satisfacția să văd că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-a auzit de „beția religioasă a marilor orașe” (Baudelaire, „Rachete”) și, probabil, nici n-a citit Prins de Petru Popescu, în care una dintre scenele cele mai tulburătoare e cea a întoarcerii acasă, cu lumînările aprinse, a miilor de bucureșteni de la slujba de înviere din Dealul Mitropoliei. Oare știe cîte biserici sînt în oraș, toate construite înaintea producerii afluxului de populație venită din mediul rural? Un eseu veritabil mi s-a părut a fi „Obscurantismul și religia” de Aurel Dragoș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
698. Manuscrisul stă la mine. G. 7 Fălticeni, 18.8.’77 (20.8.’77) Întârzierea e din vina mea! Stimate domnule Eugen, Sunt În Fălticeni de 2 săptămâni. și de data aceasta am venit cu un grup de amici (2 bucureșteni), atât În scopuri turistice, cât și profesionale: o lucrare privind reconsiderarea așa zisului „stil ștefan cel Mare”, la construcții de cult, civile sau militare, la care sunt asociat. Mi-ar fi plăcut să vă pun În legătură cu unii dintre ei. Trecând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sau parțială a Mânăstirii Antim ar echivala cu o crimă culturală monstruoasă și noi nu vom tăcea, acoperind pe cei vinovați de asemenea acte iresponsabile. Din ziua în care Biserica Enei din București cădea pradă buldozerelor, sub ochii îngroziți ai bucureștenilor demni de acest nume, din acel moment am învățat cu toții o lecție amară și greu de uitat, și anume că vechiul proverb românesc apa trece, pietrele rămân nu mai face doi bani. Au urmat acte de vandalism asemănătoare în anii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fie vizitată de bridgiști celebri, ca italienii Belladonna și Garozzo, iar ca urmare firească a dezvoltării acestui sport, care presupune puterea minții, și nu a palmelor care aplaudă, a fost organizarea, sub auspiciile Federației Române de Bridge Competițional și Clubului bucureștean ACR (Automobil Clubul Român în București mai funcționând încă două cluburi mari, Locomotiva și IPSCAIA, având toate trei peste 500 de membri), a Festivalului Internațional de Bridge, în august 1980, la Hotelul Parc din Mamaia, unde au participat 15 echipe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
linia tramvaiului 26, prin Strada Povernei, se nimerește în str. General Coandă, fosta Pietății. Aici se află fortăreața cu porți înalte care adăpostește sediul filajului Securității, iar pe stradă staționează mai mereu tunuri cu apă menite să-i împrăștie pe bucureștenii care, eventual, s-ar aduna prea mulți la număr să-l huiduiască pe domnitorul scorniceștean, mereu în alai ferice prin urbe. Lui Dorin Tudoran, colonelul V.A. Îi trimite zilnic 3 mașini și 18 (optsprezece) păzitori așa încât tânărul scriitor, ostatic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de arhitectură stabilită prin HCM 1860 din 1955, la poziția 31, fiind acum condamnată. Piața Unirii va căpăta la rândul ei o nouă configurație, prin eliminarea bisericii Sfântul Ion Piața. Biserica Sfânta Vineri-Herasca, una din bisericile cele mai venerate de către bucureșteni, dar și de pelerini din întreaga țară, va face loc unei largi artere de circulație. Va fi atacată și strada Mântuleasa, care în întregimea ei este considerată cel mai autentic exemplu de veche arhitectură bucureșteană. Vor continua demolările pe Calea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vechi ale Bucureștiului continuă totuși să vegheze. În întunericul navei, luminată spre seară de câte o candelă, de lumânările aprinse de credincioși în fața icoanelor Maicii Domnului, continuă să bată o inimă ascunsă! O inimă amenințată de demolare, acest spectru al bucureștenilor poate oricând să lovească oricare din lăcașurile sfinte ale capitalei. Dacă nu se ajunge la demolare, sistematizatorii se mulțumesc să înconjoare în așa fel cu blocuri câte-o biserică, încât aceasta să fie bine ascunsă, ocultată cu grijă, să devină
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ruinei se arată peste tot, dar locul acesta, lucrătură meșteșugită, emană încă harul. Când dai din Calea Victoriei în Splai, la câțiva pași de un blocturn, abia mai recunoști, într-atât s-a scufundat în asfalt, minuscula Biserică Sfântul Spiridon Vechi. Bucureștenii știu și mi-au spus-o și mie, provincialului care sunt, că lăcașul acesta străvechi este în primejdie. Strada care îl ocolea va trece fără milă peste el. Dacă furia distrugătoare de valori va atinge și acest minuscul sanctuar, se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de iarnă. De atunci, au mai căzut alte turle și ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii s-a mai întins și a mai pus stăpânire pe alte locuri odinioară sfinte ale bucureștenilor și ale țării. Și totuși, acum, în seara aceasta de vară, aici, lângă clopotnița din deal, amintindu-mi lumânările aprinse de credincioși prin bisericile pe care le cercetasem în timpul zilei (de la Biserica Lucaci la Sf. Dumitru, de la Biserica Oborul Vechi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a Înțelege ceva din realitatea românească”, este identificat nu doar drept „triestin și germanist”, ci „probabil evreu, ca și Svevo”. Nici Mugur, nici Mândra, nici Magris, nici Svevo, cu defectele și calitățile cu care Îi Înzestrase natura, nu erau doar bucureșteni, clujeni, triestini, ci rătăcitori suspecți, ascunzându-și numele și tarele ancestrale. O surpriză comică Îmi furnizase volumul trei, În care capitolul pus la sfârșit și intitulat „Ecouri critice la volumul II” reproducea chiar o frază din scrisoarea mea: „Până la urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmăresc și excelentele rubrici și texte „literare” ale lui Anatol Vieru, știam că am În față un adevărat om de litere, nu doar de partituri. Exista Între noi, deja, și „complicitatea” pe care concertul violoncelistei sovietice Natalia Gutman, dăruit publicului bucureștean Într-o joi, 21 iunie 1979, și ceea ce scrisesem despre acel eveniment În volumul Pe contur o intermediase. L-am revăzut pe muzician la Berlin, pe vremea când eram bursier DAAD. Am primit apoi, la New York, epistolele pe care le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o insuficientă performanță analitică. Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la D., primește o tentă de romanțare, privirea bucureșteanului prin adopțiune îmbrățișând forfota colorată a unei urbe de o veselă balcanitate cu o simpatie care nu se dispensează de luciditatea ironică. SCRIERI: Eu sau frate-meu?!..., Craiova, 1929; ed. îngr. Aurora Slobodeanu, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 1976; Celula nr.
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
1924, Să povestim, 1931, Bombonel și Totonel, 1936, Kiki și Riki, 1936, Pit și Pitulice, 1946, Ciufuleț, 1959, Drum fără popas, 1960). Pentru cei mici, a tălmăcit (din H.Chr. Andersen, Ch. Perrault, C. Pineau), a adaptat (Aventurile unui mic bucureștean, după A. de Bréhat, 1923,Măriuca, după Spielhagen, 1925) și a romanțat (Între până și spadă, 1963, îl are ca personaj pe domnitorul-cărturar Dimitrie Cantemir). SCRIERI: Crezul ocnașului, București, 1913; Între artă și iubire, București, 1918; Carnavalul vieții, București, 1921
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
Spielhagen, 1925) și a romanțat (Între până și spadă, 1963, îl are ca personaj pe domnitorul-cărturar Dimitrie Cantemir). SCRIERI: Crezul ocnașului, București, 1913; Între artă și iubire, București, 1918; Carnavalul vieții, București, 1921; Căsuța lebedei, București, 1922; Aventurile unui mic bucureștean, București, 1923; Fluierul fermecat, București, 1924; Săptămâna unei îndrăgostite, București, 1924; Măriuca, București, 1925; Să povestim, București, 1931; Trupul care își caută sufletul, București, 1932; 30 de zile în studio, București, 1933; S.O.S., București, 1935; Bombonel și Totonel
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
aparține romanul neterminat Don Juanii din București, apărut fără semnătură în „Independința” (1861-1862). O altă ipoteză îl propune ca autor pe Radu Ionescu. După o lungă digresiune asupra tipului universal al personajului, sunt configurate câteva exemplare întristătoare ale Don Juanului bucureștean, junele cosmopolit, lipsit de idealuri, dedat plăcerilor ușoare. Tabloul de moravuri denotă un ascuțit spirit de observație, vădit în detalierea înfățișării vestimentare și în descrierea cadrului acțiunii. Mai interesantă decât romanul este însă scrisoarea ce îl precedă și care atestă
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
alt articol, semnat de Iosif Velcean (Școala și Biserica), opt cugetări de Ioan Scurtu, câteva însemnări memorialistice ale preotului Alex. Muntean al lui Vasile și un fragment extras din piesa-revistă 100 de ani de I. L. Caragiale, prezentată pe scena Naționalului bucureștean în februarie 1899. Alți colaboratori: C. Teodoru, Adrian Ungurian. D.B.
ALMANAHUL INVAŢATORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285284_a_286613]
-
Cartea lui A. a fost recunoscută ca „un tezaur inestimabil de literatură românească” (I. C. Chițimia), ca o „inestimabilă sursă de documentare” (Dumitru Micu). SCRIERI: Mode și veșminte din trecut, I-II, București, 1971; Acest Ev Mediu românesc, București, 1973; Un bucureștean de altădată - risipitorul logofăt Dudescu, Milano, 1978; Stihuri pentru Draga, București, 2000; Istoria poeziei culte românești (1570-1830), I-IV, îngr. Dumitru-Mircea Coloșenco, cu un Cuvânt de prețuire de I.C. Chițimia, București, 1993-2001. Traduceri: Întâmplările și faptele de pomină ale năzdrăvanului
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]