2,232 matches
-
posibilității de complicații grave care, cum deja scirs, pot implica plămânii și inima, fiecare caz trebuie monitorizat clinic cu control ECG până când toate simptomele au dispărut. Ca antidot este utilizat atropină ((adulti: 1-2 mg/kg; copii 0,02 mg/kg). Buretele de fildeș fals poate fi confundat cu ciupercile tot atât de otrăvitoare "Clitocybe candicans", "Clitocybe phyllophila", sin. "Clitocybe cerussata", și "Clitocybe rivulosa" (fără miros de faină), dar și cu delicioasele "Clitopilus prunulus", "Calocybe gambosa", "Marasmius oreades" (extrem de periculos, fiindcă se dezvoltă în
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Marasmius oreades (epitetul derivat din cuvântul grecesc "(=de la munte"), numit în popor burete de rouă, din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul "Marasmius", este o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
Marasmius oreades (epitetul derivat din cuvântul grecesc "(=de la munte"), numit în popor burete de rouă, din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul "Marasmius", este o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
până în sfârșit marele Elias Magnus Fries a corectat numele binomial din "Agaricus" în "Marasmius", aceptând epitetul oreades, în cartea sa "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" din 1836. Denumirea este valabilă până astăzi (2016). Pricinuit marii răspândiri a buretelui au avut loc mai multe redenumiri, cea mai cunoscută a fost acea a lui Paul Kummer ("Collybia oreades"), fixată în opera sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871. Celelalte sinonime pot fi neglijate. Această specie poate, chiar după ce s-a uscat, să se resuscite permanent la contact cu umezeală. Buretele se decolorează cu anilină roșu, apoi maro-negricios, cu fenol maro, cu hidroxid de potasiu maro murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în primul rând cu "Clitocybe dealbata" (mortală, cu același habitat, dar albicioasă, cu lamele dense și
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
pot fi neglijate. Această specie poate, chiar după ce s-a uscat, să se resuscite permanent la contact cu umezeală. Buretele se decolorează cu anilină roșu, apoi maro-negricios, cu fenol maro, cu hidroxid de potasiu maro murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în primul rând cu "Clitocybe dealbata" (mortală, cu același habitat, dar albicioasă, cu lamele dense și cu miros de faină) și "Clitocybe rivulosa" (mortală, cu același habitat, dar mai deschisă, cu lamele dense și fără miros), mai
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
rivulosa" (mortală, cu același habitat, dar mai deschisă, cu lamele dense și fără miros), mai departe cu "Collybia dryophyla" sin. "Gymnopus dryophilus" (comestibilă, dar de valoare scăzută), "Collybia peronata" sin. "Gymnopus peronatus" (necomestibilă, foarte iute), "Marasmius alliaceus" sin. "Mycetinis alliaceus", (burete de condimentare excepțional, crește mai mult prin păduri luminoase de fagi, miros puternic de usturoi), "Marasmius lupuletorum" sin. "Marasmius torquescens" (necomestibil, cu miros plăcut dar foarte fibros, crește pe bușteni de fagi, piciorul fiind albastru-negricios) sau "Marasmius wynnei" (necomestibil, pe
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
usturoi), "Marasmius lupuletorum" sin. "Marasmius torquescens" (necomestibil, cu miros plăcut dar foarte fibros, crește pe bușteni de fagi, piciorul fiind albastru-negricios) sau "Marasmius wynnei" (necomestibil, pe trunchiuri în putrefacție, cu tonuri mai violete, gust și miros cam neplăcut de țărână). Buretele de rouă (cunoscut deja de grecii antici) este nu numai o ciupercă delicioasă, ci și foarte curată care apare, acolo unde crește, mereu în cantități respectabile. Astfel ea este culeasă și consumată culinar cu mare plăcere, cu toate că scade la gătire
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
Lactarius piperatus (1797), sin. Lactifluus piperatus (1806/2010), denumit în popor lăptucă iute sau iuțar, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia "Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, de la deal la munte, din iunie până la sfârșitul lui octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus piperatus". Deja în anul 1772, naturalistul italian Giovanni Antonio Scopoli i-a dat numele "Galorrheus piperatus", sancționat
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
dar a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2010. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe, precum mult mai important, este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum", nici de "Pan-European Species Directories Infrastructure" în lista "EU-Nomen". Celelalte sinonime
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
mai important, este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum", nici de "Pan-European Species Directories Infrastructure" în lista "EU-Nomen". Celelalte sinonime între altele Agaricus acris al lui Pierre Bulliard din 1785 pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu anilină sau fenol repede purpuriu, cu formaldehidă după câtva timp violet, cu guaiacol imediat mov, apoi purpuriu, în sfârșit negricios, cu sulfat de fier repede roșu de carne și cu tinctură de Guaiacum rapid albastru-verzui. Dacă se
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
albicioasă până palid rozalie, marginea piciorului fiind neregulat ondulată precum pletoasă cu franjuri, miros de mușcată), "Lactarius trivialis" sin. "Lactarius bertillonii var. queletii" (necomestibil pentru că prea iute, se dezvoltă numai sub foioase, cu mare drag sub castani, lamele foarte îndepărtate, buretele original cu cuticula colorată spre gri-roz, variația queletii însă este albă) sau "Lactarius vellereus" (necomestibil, foarte iute, amărui și zgârcind, lamele mai depărtate deseori bifurcate, cuticulă lânos-împâslită). Iuțarii nu se potrivesc pentru persoane cu probleme gastrointestinale sau cu stomac sensibil
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
și astfel ciuperca se deshidratează. Se aleg numai ciuperci tinere, pentru că cu maturizarea crește iuțimea căpătând în plus o variantă amară. Ei pot fi folosiți uscați și apoi măcinați, folosindu-i ca condiment la alte mâncăruri, înlocuind ardeiul iute. Tradițional buretele este prăjit cu slănină și/sau presărat cu brânză de gust mai intensiv (oaie, capră), respectiv în unt cu ceapă și felii de slănină ori umplut cu, de exemplu, cașcaval și pus la cuptor precum fript la grătar. Mai departe
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
departe lăptuca iute se poate marina în diverse moduri. Conservată în sare, carnea ei capătă o culoare gri-verzuie. O altă rețetă este acea din jurnalul „Tribuna” din secolul al XVIII-lea, denumită „Iuțari de casă mare”, cu smântână și pătrunjel. Buretelui se atribuie de asemenea un efect diuretic și este folosit împotriva [[urologie|litezii renale}} ( pietrei de vezică urinară). [[Categorie:Lactarius]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]]
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
1937, sin. Rhodophyllus vernus (Seth Lundell ex Henri Charles Louis Romagnesi, 1947 sau Entoloma cucullatum ((Jules Favre ex Bruno Cetto, 1987) denumită în popor pieptănuș primăvăratic, este o specie de ciuperci otrăvitoare de "basidiomicete" din familia "Entolomataceae" și genul "Entoloma". Buretele coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar are deasemenea calități saprofite. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup, în păduri mixte și de conifere dar și pe
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
Scleroderma citrinum (Christian Hendrik Persoon, 1801), sin. Scleroderma vulgare (Jens Wilken Hornemann, 1819), din încrengătura Basidiomycota în familia "Sclerodermataceae" și de genul "Scleroderma" este o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buretele cerbilor. Specia este una dintre cele cu răspândirea cea mai mare. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiat solitară, deseori în grupuri, preferând soluri acide și nisipoase, în special asociat pădurilor de foioase și de conifere (aici
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
preferând soluri acide și nisipoase, în special asociat pădurilor de foioase și de conifere (aici preferat sub pini în prezența mușchiului), dar de asemenea prin turbării sau câmpii. Perioada favorită de dezvoltare o are din (iunie) iulie până în noiembrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). "Scleroderma citrinum" este adesea oară atacat de un burete parazitar din familia "Boletaceae" numit "Pseudoboletus parasiticus" care este neotrăvitor și comestibil (dezvoltă o pălărie cu un diametru de până la 8
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
prezența mușchiului), dar de asemenea prin turbării sau câmpii. Perioada favorită de dezvoltare o are din (iunie) iulie până în noiembrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). "Scleroderma citrinum" este adesea oară atacat de un burete parazitar din familia "Boletaceae" numit "Pseudoboletus parasiticus" care este neotrăvitor și comestibil (dezvoltă o pălărie cu un diametru de până la 8 cm). Cuticula buretelui se colorează cu Hidroxid de potasiu în roșu închis, sporii devenind reticulari. Buretele cerbului nu este
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). "Scleroderma citrinum" este adesea oară atacat de un burete parazitar din familia "Boletaceae" numit "Pseudoboletus parasiticus" care este neotrăvitor și comestibil (dezvoltă o pălărie cu un diametru de până la 8 cm). Cuticula buretelui se colorează cu Hidroxid de potasiu în roșu închis, sporii devenind reticulari. Buretele cerbului nu este tare otrăvitoare, dar mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
atacat de un burete parazitar din familia "Boletaceae" numit "Pseudoboletus parasiticus" care este neotrăvitor și comestibil (dezvoltă o pălărie cu un diametru de până la 8 cm). Cuticula buretelui se colorează cu Hidroxid de potasiu în roșu închis, sporii devenind reticulari. Buretele cerbului nu este tare otrăvitoare, dar mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu urmate de vărsături, transpirații, dureri abdominale în combinație cu balonări, slăbiciune, scăderea tensiunii
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu urmate de vărsături, transpirații, dureri abdominale în combinație cu balonări, slăbiciune, scăderea tensiunii arteriale, amețeli și chiar colaps. Consumat cu alcool, buretele provoacă o reacție de incompatibilitate, așa numitul sindrom coprinian (în plus la simptomele descrise mai sus, presiune intracraniană, senzație de căldură, vasodilatație, puls scăzut, respirație greoaie). În cazul unei suspiciuni premature, se dă 20-40 g de cărbune medicinal (la copii
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
Sclerodermia citrinum" este considerată otrăvitoare, într-o cantitate mică a fost și este folosită ca condiment gustos de ciuperci. Astfel, pe timpul Imperiului austro-ungar mulți măcelari vienezi și boemi au falsificat lebărvurștul trufat, înlocuind bucățelele de trufă veritabilă cu acele ale buretelui cerbilor. În zilele de astăzi, din Cehia până în Rusia [poate și în regiunile române], ciuperca se prepară cu o mâncare de carne (aproximativ una până la două felii pe persoană). Dar consumători mai prudenți recomandă îndepărtarea feliilor înainte de mâncarea felului, în
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
și în regiunile române], ciuperca se prepară cu o mâncare de carne (aproximativ una până la două felii pe persoană). Dar consumători mai prudenți recomandă îndepărtarea feliilor înainte de mâncarea felului, în special la persoanele sensibile. Mai departe, în nu puține gospodării, buretele cerbului este tăiat felii, înșirat pe un fir și uscat pentru iarna. Totuși: Nu experimentați cu această ciupercă! Nu jucați cu sănătatea dumneavoastră! "Scleroderma citrinum" poate fi confundat cu alte specii de tip "Bovista", cum ar fi: "Bovista plumbea", (tânăr
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
Scleroderma verrucosum (Christian Hendrik Persoon, 1801), sin. Lycoperdon verrucosum (Pierre Bulliard, 1791), din încrengătura Basidiomycota în familia "Sclerodermataceae" și de genul "Scleroderma" este o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buretele cerbilor fals care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Specia este mult răspândită. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitară și în grupuri, preferând soluri acide și ierboase, la margine de drum, pe
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]