3,562 matches
-
palmier, care le ajută să se mențină proaspete, sunt transportate la un alt sector de procesare, fiind puse în butoaie din lemn de cedru, ce dispun de câteva găuri de aerisire, pentru fermentare. După 60 de zile se scot din butoaie și se usucă, se pun în straturi, se presează și baloții se expediază la fabrici. Aici frunzele se umezesc, apoi se usucă, se sortează, se netezesc, li se extrag nervurile, sunt răsucite și lipite la capăt cu un lipici natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
menționa existența în insulă a 300 de alambice. De reținut că cererea mereu în creștere de băuturi rezultate din trestie de zahăr, inclusiv a romului, au stat la baza creării și dezvoltării unei importante ramuri meșteșugărești cea a producătorilor de butoaie. Acestea se fabricau din stejar alb adus din America de Nord, transformat în doage muiate la abur și legate strans cu cercuri vegetale salcie, plop, alun și mai apoi de metal. În funcție de capacitate recipientele aveau diverse denumiri: "pipa" de la 570 la 620
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
570 la 620 litri, "tonel" sau"barill", între 230 și 550 litri, vasele de capacitate mai mică purtând denumirile de "garrafon", "damajuana" sau "damasana" "străbunicile" lingvistice ale damigenei românești! În Havana, la 1884, existau 76 de "tonelerias" ateliere de fabricat butoaie. Pentru a putea absorbi cantitatea necesară de tanin emanată de doagele de stejar, benefică pentru prețiosul conținut, butoa-iele de regulă nu se foloseau mai mult de 11-12 ori și erau arse pe dinăuntru pentru eliberarea taninului. Interesant de știut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a putea absorbi cantitatea necesară de tanin emanată de doagele de stejar, benefică pentru prețiosul conținut, butoa-iele de regulă nu se foloseau mai mult de 11-12 ori și erau arse pe dinăuntru pentru eliberarea taninului. Interesant de știut că fiecare butoi imprima romului un colorit special, cu nu-anțe diferite de la un butoi la altul, pentru uniformizare fiind utilizat procedeul "caramelo", folosindu-se un ingredient de uniformizare a culorii, această operație făcând parte din "el toque final", "aranjamentul fi-nal" suferit de rom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
stejar, benefică pentru prețiosul conținut, butoa-iele de regulă nu se foloseau mai mult de 11-12 ori și erau arse pe dinăuntru pentru eliberarea taninului. Interesant de știut că fiecare butoi imprima romului un colorit special, cu nu-anțe diferite de la un butoi la altul, pentru uniformizare fiind utilizat procedeul "caramelo", folosindu-se un ingredient de uniformizare a culorii, această operație făcând parte din "el toque final", "aranjamentul fi-nal" suferit de rom înainte de îmbuteliere. La jumătatea secolului al XIX-lea aveau să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Club Internacional''. Au fost extinse și modernizate instalațiile, distileria Santa Cruz, răspândită pe o suprafață de 140.000 metri pătrați, cu o capacitate de 30 milioane litri anual, o rețea de conducte de 11 kilometri și depozite de 300.000 butoaie, devenind cea mai mare din lume. În prezent, romul cubanez este exportat în 125 de țări, specialitatea "Havana Club", având ca emblemă figura "Giraldillei'' (Girueta), protectoarea Havanei, ocupând locul 9 într-o listă cu cele mai vândute 100 băuturi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și cu chibrituri, sare si... hârtie higienică! (în cele 10 zile petrecute în Cuba aveam să-mi dau seama că nu numai cele trei articole "de bază" lipsesc, ci și altele). Se spune că Diogene ar fi fost fericit în butoiul lui și că umbla ziua în amiaza mare cu o lumânare în mână spunând: "Caut un om". Dacă ar fi trecut Istrul mai în zilele noastre ar fi dat de mine! M-am simțit mereu bine în pielea mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
familie și le împărțeam la toți. Nu s-au găsit, parcă sărbători nu mai trebuiau să fie. Vrăjmașul însă, drept cadou de Anul Nou, începu mai întâi rechizițiile cu zahărul și urmă cu automobilele, benzina, petrolul, țițeiul, spirtul, sticle goale, butoaie și o listă lungă de alimente. Apoi 20 000 cămăși, izmene, flanele, brâuri, ciorapi, plăpumi, perne, saltele și 1 000 blănuri. Ce blesteme s au ridicat din inimile și gurile celor care au rămas dezveliți în casele înghețate, fără lemne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era aferentă, sau alocată pentru tabără, băutură pe care tot Vintilă o administra, ținută bineînțeles tot la el în cameră. Noi primeam cu țârâita câte o sticlă de vin, iar el, când vroia, se servea ca la el acasă din butoiul instalat la el în cameră. Îmi aduc aminte din acea tabără faptul că îi plăcea foarte mult să joace șah, și uneori mă mai provoca la câte o partidă. Nu câștigam tot timpul, trebuie să recunosc asta, dar vroiam să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fi căutat de bună voie să desfacă un fapt politic la realizarea căruia el însuși conlucrase. La prima ciocnire însă a procesiunei cu forța publică, Mitropolitul a dispărut și n-a fost găsit decât sara târziu, ascuns în dosul unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că represiunea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ochilor mei, nu puteam distinge nimic. Mi-am luat deci îndrăzneala, deși nu-i cunoșteam, să-i întreb ce văd pe mare. Atunci unul dintre ei îmi răspunse foarte politicos: Vedem ceva, dar noi singuri nu știm ce. Vreun butoi, vreo sfărămătură de barcă sau vrun cadavru. În tot cazul, e ceva care se apropie de mal. La cuvântul cadavru, care mi-a amintit nenorocirea de dimineață, mărturisesc că mi s-au tăiat picioarele. După câteva minute în adevăr am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
complexitate derutantă. Fiind o regiune geografică locuită de șapte naționalități majore vorbind limbi diferite, ea a intrat în general în conflict cu conștiința occidentală doar atunci cînd a devenit scena războaielor sau a actelor de violență. Caracterizată mult timp drept "butoiul de pulbere al Europei", peninsula a făcut realmente cinste renumelui ei. Războiul Crimeei, principalul conflict european al secolului de după 1815, își are originea aici; asasinarea lui Franz Ferdinand la Sarajevo în 1914 a constituit cauza imediată a izbucnirii primului război
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vorbe mestecă. Eram într-o fază când îmi pierise iar auzul. Nu știu cum să vă explic mai bine boala mea, dar e suficient să știți atât, că periodic îmi dispare auzul. Urechea se înfunda și supraviețuia doar un zgomot insalubru de butoi hodorogit. Și, decât să nu-l mai aud, n-am mai trecut deloc pe la seminarul ăla. După aceea, la un moment dat, i-am dat niște texte ale mele și, mă rog, după asta au urmat lungile zile petrecute pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lucrurile nu stăteau tocmai pe roze. Maică-mea nu a vrut să-mi spună din prima despre ce era vorba, dar trebuia să fii un nătărău irecuperabil să nu-ți dai seama că totuși ceva plutea în aer. Era un butoi de pulbere. Sau ceva asemănător liniștii dinaintea furtunii. Sigur că astea sunt niște metafore depășite, dar asta era situația. Și, mă rog, cum am ajuns, evenimentele s-au precipitat. Ar trebui rezumate. O densitate destul de mare de fapte. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
taică-meu, la Hipodrom, prin șosele cu praful de o palmă și În care țigănușii se dădeau roată În mâini, după golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini, ungureni cu cornuri, chifle și franzele și oltenași cu „țârii noi de la butoi“, cei atât de afrodiziaci; și am dat gologanul meu ultimilor flaș netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu numele său dat unei străzi. Dumnezeu să-i ușureze păcatele! BACĂUL DIN 1916-1917 L-AM TRĂIT PE STRADA LECA, GHEtoul cu case mărunte, cu școli de rugăciune, cu ovreicuțe tempera mentale care mieunau ca pisicile când le sărutam pe după butoaiele cu murături din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și cum a rămas toată viața), urât la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute de aici mai la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scos din geantă o merdenea. Funcționarele din jur, care mă vedeau a patra oară și se resemnaseră de-acum cu gândul că aveam să mai vin, au exclamat într-un glas: „Oh!“. Poate pentru că merdeneaua mirosea exagerat a brânză de butoi sau poate pentru că așa era protocolul, ca fetele din birou să strige „Oh!“ la merdenele, „Au!“ la plăcinte cu stafide și „Vai!“ la cârnăciori oltenești. De uimire, domnișoara V. m-a întrebat din nou ce poftesc și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnului Iuliu Brutus Comănescu devenise dintr-odată una de ungur vechi, cu toate trăsăturile cuceritorului de pustă marcate pe chip. Ceea ce era de neacceptat. Nici un nas ridicat trufaș în sus nu-l prindea. Arăta ca un slav cu mai multe butoaie de vodcă pe conștiință. La orice variantă îi prezenta medicul, Comănescu strâmba din nasul său acvilin și zicea: „Da’ unul mai așa, mai de pe la noi, n-aveți?“. Singurul model care l-a mulțumit a fost un nas de boxer, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
participe la această operațiune. Primarul și milițienii erau în plină efervescență monitoare. A sosit și tovarășul director al gostatului într-o mașină de teren de fabricație sovietică numită "Gaz", urmat de un tractor și o remorcă. În remorcă erau un butoi cu motorină, și o mulțime de prăștini de lungimi variabile, între doi și cinci metri. La capătul fiecărei prăștine se lega un folmoștoc de bumbac, strâns bine cu sârmă, peste care se turna motorină, formându-se o torță. Am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Danilov ne găsise cocioaba asta afurisită. Eram mulți copii; nu ne primea nimeni în gazdă; parcă eram ciumați. Copiii sunt florile pământului? Mai degrabă blestemul pământului! Așa că ne-am pregătit de război. În curte era o fântână, iar alături un butoi de tablă ceva mai groasă căruia proprietarul i-a scos unul dintre funduri, fiind folosit doar la stropitul viței de vie. Tata l-a așezat lângă fântână, lăsându-ne nouă în sarcină umplerea lui. Asta am și făcut. Mai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îngrozit patronul elvețian al terasei-restaurant unde lucrez pe post de chelner. Vremea blândă aduce valuri de clienți, toate mesele sunt ocupate de oameni cu chipuri fericite, care aspiră cu nesaț miresmele de tei din noapte. Cobor în subsol, să schimb butoiul (barrique, îmi place cuvântul acesta franțuzesc pentru butoi) de bere. Până aici nimic deosebit, numai că pivnița se găsește într-un subsol de Evul Mediu, clădirea este din secolul XV (m-am documentat!), umbrele sunt lungi pe pereți, iar ora
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
post de chelner. Vremea blândă aduce valuri de clienți, toate mesele sunt ocupate de oameni cu chipuri fericite, care aspiră cu nesaț miresmele de tei din noapte. Cobor în subsol, să schimb butoiul (barrique, îmi place cuvântul acesta franțuzesc pentru butoi) de bere. Până aici nimic deosebit, numai că pivnița se găsește într-un subsol de Evul Mediu, clădirea este din secolul XV (m-am documentat!), umbrele sunt lungi pe pereți, iar ora târzie în noapte. Nu mi-e frică de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]