KorAP: Find »[drukola/base=buzunar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...551 >

13,753 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

V lung. Pe creasta valului, ceva se ivea din spumă - un semnificant curbat și crescător, o idee-înotătoare perfect evoluată. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am riscat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dacă nu era cumva o întrebare prostească și, neajungând la nici o concluzie, am pus-o totuși - Vreau să spun, de ce? — De ce ce? — De ce ce? De ce totul. De ce ești aici? De unde ai știut? Cum ai aflat de mine? Duse mâna la buzunarul hainei sale și scoate un cartonaș mic și alb, întinzându-mi-l pentru a-l vedea. Era una dintre cărțile de vizită pe care le făcusem eu. În cele din urmă, un beculeț mi se aprinse în cap. — Faci parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de pe marginea patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele, cu dispozitivele de blocare? Cum rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
al librăriei mă făcuse să transpir pe sub haina groasă, dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare, elementar și real, și anunța kilometri întregi de locuri cu totul și cu totul pustii. Am dat să scot lanterna din buzunarul lateral al rucsacului, dar am descoperit că îmi încetinesc mișcările, distrat. M-am întors și m-am așezat, privind fix în întuneric. — Te simți bine? întrebă Scout, lăsându-se pe vine lângă mine. — Am sentimentul că dacă intru acolo, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o jucărie anume. De fapt, era mai mult un joc științific... — Un joc științific? — Las-o moartă, Sanderson. Încă o mișcare cu bățul în foc. — În orice caz, pusesem totul la cale și, dacă reușeam să strâng toți banii de buzunar vreme de șase săptămâni, puteam să mi-l cumpăr. Dar când ești copil și vrei cu tărie ceva, îl vrei mai mult ca orice pe lume și nu poți să dormi și nici să mănânci ca lumea, șase săptămâni sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spre pasaj. Se întoarse să-mi arate degetul mijlociu și dispăru în întuneric. Am mai băut o gură de apă, apoi am pus sticla deoparte, m-am ridicat în picioare și mi-am pus rucsacul în spate. Tocmai îmi verificam buzunarele ca să mă asigur că am tot ce-mi trebuie, când am observat carnețelul roșu al lui Scout pe podea, lângă perete. M-am aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
intri; o să-ți trebuiască la citirea hărții. Dacă simți nevoia să te oprești, strigă-mă - dar nu prea tare - și-o să ne oprim. Bine? — Bine. Atunci, ai de gând să-mi dai harta aia? — Da. Scout scotoci într-unul dintre buzunarele pantalonilor ei de camuflaj și scoase vreo șase bucățele de hârtie. — Dacă suntem în fața tumulului potrivit, și cred că suntem, atunci o să ne-o trebuiască... asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era cam de mărimea unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o concluzie. Încuviință din cap spre doctor, apoi se întoarse spre mine și își strecură mâna pe după mijlocul meu. Din nou întunecimea din ea. Ești bine? am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mă făcea să stau liniștit, sub observație. Trebuia să-mi găsesc motanul. Am întins mâna în spate și am scos la întâmplare o carte din peretele-raft. Când mi-am retras-o, am văzut că țineam între degete o carte de buzunar prăfuită, dar cu aspect modern, intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
reflecta comportamentul unei femei chinuite de griji față de unul dintre clienții ei, nu? De fapt, dacă era destul de detașată emoțional încât să stea și să scrie despre mine într-un... (M-am oprit în fața ușii și am dus mâna la buzunar după chei.) ... într-un fel pur academic, atunci probabil că nu vină trebuia să simt, ci... Ci. Mintea mea reveni brusc la realitatea imediată, grăbindu-se să recupereze cele întâmplate. M-am uitat la cheile din mână, apoi la ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
urmă, cea care deschisese ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aflau de cealaltă parte. — De când nu ai mai dormit? — Nu știu, am răspuns. Mă simt doar cumva amețit. — Hmmm. Ei, mă tem că până dimineață trebuie duse la capăt două lucruri importante. Vorbind, Fidorous ridică o pensulă foarte veche din buzunarul interior. Coada de lemn era înnegrită de uzură și strălucea de cerneală străveche și de ceea ce păreau a fi secole de unsoare de pe degete și mâini. Perii erau negri și ei, dar neîncleiați și perfect drepți. — Ca a lui Tekisui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
calmi, senini și serioși. Da, am aprobat, luându-mă prin surprindere. Am apucat coada antică de lemn cu grijă. Ai spus cumva că am de făcut două lucruri? — Mai trebuie și să bei asta, - scoase un pahar mic dintr-un buzunar al jachetei. Am luat paharul și l-am ridicat la lumină. Era plin de fâșiuțe de hârtie, ca și când o coală A4 ar fi fost trecută prin aparatul de distrus documente și apoi tăiată din nou cu foarfeca pentru a obține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
litere posibile este cea corectă, iar asta făcea ca procesul de decodificare să fie foarte încet și anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e decât vârful aisbergului. Uite. Luă un pix din buzunarul jachetei sale și găsi o pagină goală într-unul dintre carnețele. — Prima literă din tot Fragmentul becului este C de la „Clio, cu masca de scafandru pe față“, corect? — Mda. — Dar înainte să aplici QWERTY pentru a o decodifica, în însemnările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ești sigur că ai scris totul cu ea? Am încuviințat. — Am scris ore în șir. N-am apucat să adorm decât la... Acum cât e ceasul? — Opt. — Am dormit trei ore. — Ei bine, zise doctorul și îndesă pensula într-un buzunar interior. Va trebui să-ți ajungă. Adu paharul cu tine. Va trebui să mai încerci să-l bei pe Orpheus. — Orpheus? — Ambarcațiunea noastră, explică doctorul, ridicându-se în picioare. Du-te la baie și strânge-ți tot ce-ți trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tip. — Bun, da, zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă și-o așeză cu grijă în cutia de ambalaj de lângă laptopul lui Nimeni. — Cred că așa e bine pentru moment. Da, e bine. Corect. Tu rămâi aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Haide, haide. Unde ești? — Hei, ne-ar prinde bine cele ajutor, zise Scout. Ce faci? — Insula. Am mai văzut undeva insula aia. Zgomotele din spatele meu se opriră. — Ce ai făcut? zise Fidorous. Unde ai văzut-o? Mi-am amintit de buzunarul de sus al rucsacului, i-am tras fermoarul și-am scos pachețelul de plastic. — Pe vederea asta. Uitasem complet de ea. Am găsit-o în Sheffield și am pus-o acolo. M-am întors, străduindu-mă să desfac pachețelul. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva în felul în care-mi rosti numele, ceva ce eu eram prea distras ca să aud. — Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să ies și să văd. Trebuie să mă asigur că nu-s nebun. Scout își lăsă mâna să cadă și eu am ieșit din cabină pe punte. Acolo era, uriașă și reală și în mijlocul mării: insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
supracoperta cu mesajul secret pe care o găsisem în camera Primului Eric Sanderson. — Mă tem că chiar nu știu. — Băieți, se auzi vocea lui Scout din cabină. Ar fi bine să veniți și să vedeți asta. Am îndesat vederea în buzunarul de la spate. În cabină, Scout reușise să deschidă trapa și ședea pe margine, cu picioarele atârnând în gaură. — Cum arată? am întrebat. Scout ridică privirea. — Nu prea bine. Nu prea bine, cum ar fi...? — Cum ar fi că e plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]