56,840 matches
-
nu răsuflă. Până n-o să mai răsuflu nici eu", își spuse Cerboaica ascultând foșnetul câmpului în adâncimea zilei, și se ridică. Își șterse sudoarea cu capătul basmalei și, mișcându-și brațele-n sus să se destindă, privi în zare, pe câmp, lumina despuiată, care pâlpâia luându-i vederea. Zări, ca printr-o sticlă topită, un om venind spre ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî mâinile, înălță gâtul, și prin pleoapele întredeschise privi roată-mprejur zarea și-și dădu seama, cu-o înfiorare rece, aproape de spaimă, că erau singure în tot cuprinsul. Câmpul întreg și lumea întreagă se scufundau sub ochii ei de ani de zile în fum și-n moarte. Ce om! Se uită mai bine... Nu era nici un om. Își scoase basmaua. Se șterse pe față și-și făcu vânt să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna să mergem. N-o să rămânem aici. A, da! se scutură ea, amintindu-și povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți pe soacră-mea care a rămas pe câmp, și-l ajuți pe nenorocitul acela, care-o fi, care poate să moară... Despre ce-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o fi, care poate să moară... Despre ce-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n piuă, nici eu nu știu ce urmăresc și ar trebui să-ți vorbesc de ceea ce trebuie să te rog. Ce trebuie să mă rogi? Să-mi găsești un doctor. Un doctor?! Un doctor pe care să-l convingi să meargă pe câmp să salveze rănitul. De asta-i fugit așa! De asta-m alergat cu tot sufletul spre tine cum n-am alergat niciodată spre nimeni, recunoscu Cerboaica. Nici la întâlnirile de la începuturile începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o bancă. Credeam că nu mai ajung. De unde vii? Nu mai pot! Tudore, șopti, și-i apucă strâns mâna. Am nevoie de ajutorul tău. Repede! Doctorul! Unde-l găsim? Pentru ce? Nu ți-am spus? Am întâlnit un rănit pe câmp. A rămas cu bătrâna. Răsuflă tot mai greu. Cine-i? Cum s-a-ntâmplat? Trebuie să-mi spui mai multe. Nu știu, nu mă-ntreba. Hai, repede, că moare. A fost împușcat în burtă. Are hemoragie. Împușcat! Haide... sau du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai multe. Nu știu, nu mă-ntreba. Hai, repede, că moare. A fost împușcat în burtă. Are hemoragie. Împușcat! Haide... sau du-te! Fă ceva. Luna în descreștere răsărea mai târziu. Pe străzi, din pricina camuflajului, domnea aceeași beznă ca pe câmp, un zăduf și mai mare. Și tu? O umbră se dezlipi de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin dreptul geamurilor și dispărând. Știa bine că așa era. Un val de mândrie îi umflă pieptul. N-avea rost să se prefacă. Toate câte le plănuiește și le potrivește viața (dacă n-ar fi fost spaima cu rănitul pe câmp, n-ar fi fost întâlnirea lor de-acuma!) sunt plăcute și bune, lăsându-te în voia înțelesului tainic pe care-l are orice-ți aduce întâmplarea-n cale. Dacă te pricepi să alegi partea bună din toate și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui surprinse un strigăt depărtat. O chemare. Un glas. Apoi mai multe. De undeva din... Aruncându-se cu burta la pământ să nu-l descopere reflectorul care mătura retezând liniile, se silea să asculte toate zgomotele și mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se convingă. Și dacă. Dacă ce? Liniștea nu-i spunea nimic. Foșnetul se apropia, creștea, se-ndepărta, dar cât dura, dumnezeule! Nu se mai termina! Zgomotul locomotivei se împrăștia pe câmp, nu se mai auzea nimic, slab, îndepărtat, părelnic bubuiturile în pereții vagonului ca o capcană, ca o amenințare. Taca-taca, taca-taca, taca-taca, taca-taca, îi suna-n urechi: te duc-te-aduc, te duc-te-aduc, te duc, îi duc, îi duc, îi duc, îi duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toată neagră pe față. N-am spus la nimeni și n-a văzut nimeni, dar eu eram toată neagră. Toată ziua aceea am umblat neagră. Am ieșit în oraș cu Cerboaica, ne-am dus la Crucea Roșie, pe urmă pe câmp, și eu eram neagră, neagră. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc de ce-am visat. Tot, tot, tot. Tot ce-avea să se întâmple. Cum mergeam cu Cerboaica spre câmp și, când mă uit, nu mai era ea, erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ne-am dus la Crucea Roșie, pe urmă pe câmp, și eu eram neagră, neagră. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc de ce-am visat. Tot, tot, tot. Tot ce-avea să se întâmple. Cum mergeam cu Cerboaica spre câmp și, când mă uit, nu mai era ea, erai tu, da asta n-a fost nimic. Mergeam, ne grăbeam să trecem liniile ferate pe la rambleu și-ncă-ți spuneam: "Măi băiete, fii atent!" Când, apare un marfar din față, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ăsta l-am avut, cu cele trei afurisite de muieri care m-au luat la bătaie și m-a dovedit și m-a pus jos cea îmbrăcată-n negru, și din asta am plecat a doua zi cu Cerboaica pe câmp, neagră de supărare. Ea nu m-a-ntrebat nimic. N-a văzut nimic și nu i-am spus nimic. Pe tine te-am lăsat dormind acasă, da mă gândeam ce-i mai păți și eram neagră toată, abia mă mai țineam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca de albine care-l luară pe sus și-l destrămară în bâzâitul monoton, din ce în ce mai stins și-ndepărtat. Adormi cu pumnul strâns. E frig, simțea răceala nopții, muchia ascuțită, zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o nălucire se trezi pe câmp, în același loc. Nu mai era maică-sa, era poate Alexandru trântit în miriște, îmbrăcat într-o bucată de pătură, mânjit de funingine și cărbune, numai pielea și oasele pe el. Era când trupul lui moș Țurcanu, când Alexandru, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care bătrâna o-mpingea s-o ia razna, de plăcerea, aproape de bucuria aceea cinică și răzbunătoare, apoi vrăjitoria înrădăcinată trebuia smulsă cu brutalitate, fără nici o prefăcătorie, și strivită. Trădare! Dacă asta se putea numi trădare ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să recunoască dintr-o singură vorbă totul și să alerge cu brațele ridicate spre bucuria vieții ei descoperită atât de târziu. Să alerge fără remușcare, înlăturând toate piedicile și toate îngrădirile, cum aleargă vântul serii spre oceanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Carl Clemen, Die Anwendung der Psychoanalyse auf Mythologie und Religionsgeschichte (1928). Dintre toate instanțele de împrumut pe care le dă Marta Petreu pentru acest capitol, una singură se verifică. E vorba de exemplele ce ilustrează că extazul mistic sau îngustarea câmpului conștiinței pot fi obținute prin mijloace fizice, mecanice: mantrele misticilor indieni și cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
acțiunea apei asupra rocilor solubile, precum calcarele, dolomitele, gipsul și sarea. Cele mai extinse sunt rocile calcaroase, care ocupă o suprafață de 2% din teritoriul României. Relieful prezintă o varietate de forme pitorești, etalate atât la suprafață (exocarstul) unde întâlnim câmpuri de lapiezuri, doline, relief ruiniform (cu piramide, turnuri și polițe), văi în chei (înguste și adânci), cascade, izbucuri cât și în masa de calcar (endocarstul) unde se dezvoltă alte forme spectaculoase ale reliefului carstic: avenele și peșterile. Dintre acestea, peșterile
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
sălbatice din Piatra Cloșani și Culmea Domogled, dar și în Cheile Motrului (Motru Sec, Coșuștea), ale Cernei (Corcoaiei, Ciucevelor) și în Peștera Cloșani. Carpații Occidentali se remarcăm, mai ales, prin prezența carstului de interfluviu, unde s-au dezvoltat platouri cu câmpuri de lapiezuri, doline, avene, polii, chei și peșteri. Varietatea și originalitatea reliefului carstic sunt rezultatul extinderii și grosimii mari a rocilor carstice corelate cu precipitațiile bogate (1000 - 1400 mm/an). În Munții Banatului, relieful carstic este întâlnit cu deosebire în
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
esențial al infrastructurii turistice tot așa cum agrementul constituie un element fundamental pentru reușita actului turistic. Principalele amenajări recreative și pentru agrement sunt: 1. amenajările sportive întâlnite, mai ales, în stațiunile montane și pe litoral, în vederea practicării unor sporturi (tenis de câmp, înot, volei, baschet), schi nautic, vele, scufundări, iahting, alpinism, planorism și a schiului în timpul iernii; 2. instituțiile culturale - săli de spectacol, teatre, muzee și grădini de vară, destinate pentru susținerea unor reprezentații sau pentru expoziții; 3. amenajările pentru agrementul de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
din Iași - 49 biserici și mănăstiri și 52 altare până în 1989). Pentru că vorbim de Sfânta Parascheva, mai trebuie să vă transmit o informație, primită de la dl.Parfene G. cu mulți ani în urmă: în timpul anului, moaștele Sfintei Parascheva au un câmp energetic obișnuit pentru un sfânt, deci mai larg, oricum, decât al unui om obișnuit. Dar în zilele în care începe să vină lumea din țară pentru hramul Sfintei și până pleacă toți, câmpul energetic crește cam de 9 ori, în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în timpul anului, moaștele Sfintei Parascheva au un câmp energetic obișnuit pentru un sfânt, deci mai larg, oricum, decât al unui om obișnuit. Dar în zilele în care începe să vină lumea din țară pentru hramul Sfintei și până pleacă toți, câmpul energetic crește cam de 9 ori, în așa fel încât să-i cuprindă pe toți cei care vin la Sfântă. Cei care sunt specializați în măsurarea câmpurilor energetice pot folosi informația și este de dorit chiar să o facă cunoscută
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
începe să vină lumea din țară pentru hramul Sfintei și până pleacă toți, câmpul energetic crește cam de 9 ori, în așa fel încât să-i cuprindă pe toți cei care vin la Sfântă. Cei care sunt specializați în măsurarea câmpurilor energetice pot folosi informația și este de dorit chiar să o facă cunoscută tuturor. și nu numai asta: și centrul energetic „Trei Ierarhi” și poate și altele din Iași trebuie făcute publice, pentru ca oamenii să știe de unde pot căpăta putere
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]