7,416 matches
-
glasul, dar oamenii nu-l luau în seamă când era vorba de o treabă așa de însemnată. El și Trifon erau buni la sfadă, unde trebuie numai gură și obrăznicie. Acum trebuiau oameni așezați, gospodari și cuminți, care știu să cântărească și să judece înțelept. Dacă popa Nicodim ar fi fost mai tânăr și mai sprinten, el ar fi fost chemat să facă dreptate, sau și mai bun învățătorul Dragoș, dacă nu I-ar fi închis boierii. ― Văd că nici Petrică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unul. Unul câte unul, primiră arma pe care le-o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și jumătate lungime, avea o formă vagă de pușcă, cu o aparatură compactă pe crosă. Dallas îl luă pe al său și-l cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se apărea în orice moment de fiara aceea și de inimaginabilele ei forme de apărare. Era ceva irațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prima dată când recunoașteți, zise Ripley. Parker îi aruncă o privire otrăvită. ― Monstrul ăsta împuțit n-o să aibă de suferit, numai dacă n-o avea un sistem nervos mai sensibil decât al nostru, explică Brett. Dar pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să-l zgândâre, atâta tot, zise el. Firește, n-o să plâng dacă l-om electrocuta pe scumpul de el! ― Poate că o să meargă, totuși, recunoscu Lambert. Iată deci o posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bloca o cale de trecere evidentă cum ar fi un coridor. A demonstrat-o deja, preferând să se deplaseze prin canalele de aerisire decât pe culoare. ― Pe de altă parte, anumite specii ne-evoluate, ca rechinii, detectează câmpurile electrice. Am cântărit bine. Nu e o idee bună, zise Dallas. ― Creatura este poate capabilă să detecteze și câmpurile electrice generate de corpurile noastre, supralicita Ripley. Așa s-ar putea să ne depisteze. Parker se strâmbă. ― În orice caz. pun pariu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
domnul Owen binedispus ni s-a adresat nouă, adică fiicei sale și mie, ce ar fi dacă neam căsători. Și eu și Helen am rămas surprinși de propunere. Se vede că în cei opt ani de când lucram la el mă cântărise bine. Nunta s-a făcut fără probleme, pentru că și ei erau catolici ca și mine. Și, astfel am devenit ginerele lui și soțul frumoasei Helen. Eu, Ionuț Ciobanu, devenisem John Shaban în engleză. Soția mi-a dăruit doi copii, un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu a mai încercat să omologheze o pască... Oricum, după îndelungi deliberări, aceasta a avut tradiționala formă rotundă și a fost binecuvîntată și ea în prima zi de Paști, cu spijinul aceluiași neobosit Flutur. * Cea mai mare colivă din lume, cîntărind 2,5 t, a fost pregătită la Orăștie pentru pome nirea regelui dac Decebal, de la a cărui moarte tocmai ce s-au împlinit 1.900 de ani. * Nu putea să lipsească nici cea mai mare pîine „dintr-o singură bucată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lung cîrnat afumat din lume, măsurînd 392 m, a fost omologat în București sub înaltul patronaj al primarului general, domnul Oprescu. * Tot în București a fost omologat și cel mai greu tort cu frișcă și fructe din lume, care a cîntărit 281 kg și a fost preparat din 100 kg de frișcă, 1.000 de ouă și 40 kg de zahăr. * în 2009, la Campionatul Internațional de Gătit din Capitală, a fost realizată și cea mai mare omletă țărănească din lume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
roșie. * Tot la TurdaFest, conaționalii noștri au realizat cel mai mare kürtös kalács din lume, măsurînd aproximativ 10 m. * Oșenii nu s-au lăsat nici ei mai prejos și au înscris în cartea recordurilor cel mai mare balmoș din lume, cîntărind 510 kg (mă întreb însă ce altă națiune s-o mai fi înscris în această competiție). * După ce a realizat cea mai mare ciorbă de burtă, cel mai mare borș de pește și cel mai lung mușchi de porc împletit în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în orice context să-ți duci o idee pînă la capăt, iar de judecăți ceva mai complexe și dubitative nici nu poate fi vorba. Nimeni nu mai are răbdare să termine - sau să asculte - un gînd pînă la capăt, să cîntărească și apoi să judece, într-un fel sau altul, nu contează, dar să judece ! Pe vremuri, am fi pus probabil totul pe seama unei inflații de semidocți și parveniți. Este mult prea puțin, este altceva. Multe dintre aceste persoane sînt departe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unei femei era de abia de un metru și jumătate și deseori greutatea nu depășea 45 de kg. Media înălțimii unui bărbat era de un metru și 60 de cm, iar greutatea 60 de kg. Pietrele folosite la sigilarea mormântului cântăreau sute de kilograme. Chiar pietrele rotunde, concepute astfel pentru a se rostogoli, erau foarte greu de mișcat. În plus, evanghelistul Marcu notează că piatra era foarte mare (Mc 16,4b). Ca atare, femeile se întrebau cine le va ajuta. Două
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în zeamă albăstruie pești palizi, cu ochi bulbucați: peștele-balon, peștele-arici, peștele-lună, rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vată, scoți un ou mare, ca de struț, cu coaja zgrunțuroasă, îngălbenită. Becul așază pe el o umbră albastră. Într-o parte, oul are o pată roșie, difuză. Probabil locul unde a fost steluța, îl iau în palme și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva ar dormi înăuntru. ÎI pui pe masă și-l lași acolo, pe șervetul vărgat, pe care se văd firimituri de pâine, fiecare aruncând o mică umbră colorată. Stingi iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mii de lumini verzi, roșii și albastre, în locul unde fusese altădată bordul mașinii. Se aprindeau și se stingeau ritmic, exercitând asupra saxofonistului un efect hipnotic. Se apropie și privi înăuntru. Acolo se afla arhitectul. Corpul său, care trebuie să fi cântărit cel puțin patru sute de kilograme, ajunsese să umple literalmente, cum umple melcul o cochilie, diform, gol și alburiu, căci hainele plesniseră de mult pe el, toată partea din spate a mașinii, revărsîndu-se puțin și prin ferestre. Capul i se sudase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degetele i se încleștară pe un bulgăre de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și zâmbi. - E pentru dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ochii de Lixandru von Balthasar zâmbi. - Moartea este oriunde frumoasă și fără înțeles, spuse, iar dacă ai norocul să mori în fața bisericii... Lixandru îl mai privi o dată, cu asprime, apoi plecă spr casă. Își pusese târnăcopul pe umăr și cântărea centironul în mâna dreaptă. Von Balthasar îl urmări mult timp cu privirile. Își scoase casca, o învîrti între degete, apoi căută cu ochii un loc potrivit și o zvârli. Se apropie de mine. - Nu știu dacă așa ți s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anunțase că se logodise. - În felul meu, vorbi cu o neașteptată fermitate, o caut și eu. Deși poate o caut cu discreție exagerată. Dar de câte ori întîlnesc o străină, deschid ochii în patru, stau mult de vorbă cu ea, o descos, cântăresc tot ce-mi spune, și chiar ce nu-mi spune... Așa cum s-a întîmplat cu Melania, îndată ce-am aflat că e străină... - Străină, repetă Generăleasa cu o ușoară tristețe în glas. Manolache, pentru un bărbat, nici o femeie nu e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta mărturie și, dacă ai noroc, lipsind și martorii, oricând poți dezminți ceea ce se spune. Astfel că ei nu te vor avea la mână... Iată cum trebuiește privită problema confesiunilor dacă ai un recunoscut spirit practic. Prudența te îndeamnă să cântărești, în orișice, avantajele și dezavantajele. Așa cum te întrebi acum : nu riști mai mult ducându-te decât neducându-te ? N-ar fi mai bine să faci drumul întors chiar din această clipă ? Și deodată, o boare fierbinte, amestecată cu miros de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult decât oricând, o discreție absolută. Suntem mai sarcastici și mai bănuitori, unii cu alții, decât oricând : cu cei ce cântăresc șansele de izbândă ale fiecărei tabere, gata a intra în cor cu victorioșii, cu cei ce fac paradă în stradă de naționalism numai ca să răstoarne guvernul, cu cei ce se arată gata să mergem alături de imperiile de pradă, cu cei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fac în stradă agitație cu tricolorul ? Nu m-am simțit nicio clipă în stare să provoc, prin glasul meu, dureroasa jertfă a războiului. De aceea, când aud atât de des cum i se reproșează lui Brătianu meschinăria cu care cântărește șansele alianței, când într-o parte, când în cealaltă... Meschinărie ? Vi se pare cuvântul potrivit ? Doamna Mironescu își ascunde căscatul dincolo de evantai. Apoi închide evantaiul, se uită ostentativ la pendulă și tot atât de ostentativ la soțul ei. Potrivindu-și ochelarii pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca infirmieră. Erau multe doamne care făceau oficiul de infirmieră, dar puține își luau ocupația atât de în serios ca Muti ! Muti pleca de la cinci dimineața, pe întuneric, întovărășită de madam Ana, pentru ca să fie în spital la ora când se cântăreau zahărul și rațiile pentru răniți. Știa ea ce mult se fură ! într-o vreme se ducea tocmai la Azilul de bătrâni, unde instalaseră contagioșii de tifos exantematic. Povestea că veniseră bieții soldați cu păduchi și în gene, și în sprâncene
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obiectivelor se realizează prin urmărirea unor indicatori determinați (determinarea acestora se face în funcție de un nivel de referință stabilit, comparativ cu valorile determinate în obiective). Acest proces este cel care permite adaptarea strategiilor atunci când acest fapt devine necesar. Ca urmare, trebuie cântărită cu atenție oportunitatea modificării strategiei în ansamblu, ca răspuns la modificări ale mediului care pot avea un caracter provizoriu. Într-o situație de criză s-ar impune mai curând modificarea politicilor economice, nu crearea unei noi strategii, care trebuie să
Tehnici, metode, instrumente de monitorizare a politicilor macroeconomice pentru determinarea impactului asupra economiei reale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Tudor Ciumara, Dan Ion Gherguţ () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2356]
-
ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă ce i se spune cu o figură flegmatică, superioară - sînt convins că Își bate joc de noi. În cele din urmă, coboară și Începe să se Învîrtă prin fața noastră; ne cîntărește pe fiecare, se mută de pe un picior pe altul, Își mijește ochii, Încearcă să pară absent și prezent În același timp... Interpretează un rol, lungește momentul inutil, toți sîntem cu ochii pe el. Ce dracu’ e În capul lui? Am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
decît vîrful căciulii. RÎd, Vlad mai ia și el cîteva gîturi din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul, acoperit de zăpada care acum e tăioasă, rece și Întunecată, și Vlad trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întuneric. Nu-l văd, Îi aud doar vocea aspră. — Pricepuși, nepoate. O iei p’in față pi la canton și dupe aia țîi drept drumul ș-ajungi În poarta unității. Îmi sar ochii uitîndu-mă după canton, valiza cu ciorapi murdari cîntărește brusc 50 de kilograme, calc În ceva ce pare să fie o serie de bălți, nici urmă de drum drept, de canton nici atît. Iar moșul nu mai e. Doar o beznă În care Îmi aud gîfÎiala, ca și cum, adormind În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]