4,175 matches
-
vechi tradiții se încheagă din mitul întemeierii, din umbra și fapta eroică a voievozilor și a luptătorilor pentru libertate (Gelu, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu și încă mulți alții), din spiritul cărturarilor (Miron Costin, Alecu Russo, Dimitrie Țichindeal, Aaron Florian, Gh. Lazăr, Nicolae Bălcescu), din valori ale artei - Bucureștii în legende și povestiri (1975), Craiova în legende și povestiri (1978), Iașii în legende și povestiri (1979), Aradul în legende și povestiri (1982
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
, Silvestru (14.XI.1818, Mitocu Dragomirnei, j. Suceava - 15.IV.1895, Cernăuți), cărturar și poet. Fiu de preot de țară, a urmat liceul și a făcut studii de teologie la Cernăuți. Tânărul, al cărui nume de botez era Samuil, se preoțește și se stabilește ca paroh în comuna Ceahor. În 1864 episcopul diecezei
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
MOROIANU, George (21.VII.1870, Săcele - 6.II.1945, Brașov), prozator și publicist. Născut într-o familie de mocani înstăriți, ce a dat și câțiva preoți cărturari, M. urmează Liceul Greco-Ortodox din Brașov, după care studiază economia și științele politice la Anvers (1889-1892) și la Paris (1892-1895), doctoratul luându-l la Tübingen (1897). În timpul șederii la Paris activează în cadrul secției locale a Ligii Culturale, îndeosebi informând opinia
MOROIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]
-
această confruntare nu cred că putem vorbi despre modernitate - și cu atât mai puțin despre Evanghelie. Secțiunea intitulată „Areopag” discută exigențele mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regăsesc în matricea „creștinismului cosmic”: pelerinajul la „locurile sfinte” apare ca o simplă conversie a transhumanței, riturile liturgice sunt o imagine a călătoriei într-un cosmos spiritual, iar cimitirul, troițele sau biserica sunt tot atâtea mărci ale permanenței sacrului. Unii cărturari se ocupă metodic de zestrea locului sau a pământului, în timp ce alții „pierd vremea” consemnând profilul alterității, descoperind instrumentele comparației și învățând regulile de negoț cu reprezentanții unor lumi necunoscute (cum a fost cazul cu descoperirea culturală a Asiei). Uneori, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ambele dispoziții își fac loc în aceeași personalitate. La fel, unele reviste discută „specificul” românesc, altele sunt obsedate de „integrare” și „universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, demnitatea sacerdoțiului în satele românești a rămas neschimbată doar fiindcă preotul întrupa virtuțile „omului cu carte”. Biblia, citită în diferite limbi, era abecedarul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au înțeles foarte bine că templul (devenit bibliotecă sau academie) are un renume fals atunci când nu comunică un mesaj străzii. Este bine să reținem acest detaliu: chiar seduse de tentațiile politicului (neștiind dreapta ce poate face stânga!), primele generații de cărturari români aveau nostalgia ctitoriilor. Astfel s-a ajuns ca singurul volum antum semnat de Nae Ionescu să fie o colecție de articole din Cuvântul. Nici „conferințelor radiofonice” ținute de numeroși universitari sau membri ai Academiei Române nu le lipsea audiența. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții de cronicari ortodocși, care dau lupte nocturne cu îngerul călimarei și vor să biruiască tentația mizantropiei. Poți însă număra pe degete simpozioanele sau conferințele care să-i fi adus laolaltă pe cărturarii Bisericii și savanții Universității, la masa unei dezbateri de interes comun (cum ar fi, de pildă, genealogia mariajului între teologie și naționalism în România modernă). În epoca de aur a patristicii sau în febrilul sfârșit de veac XIX al Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar apoi aflat - este Domnul vieții și al morții. Din acea vreme mi-au rămas în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții lui Giovanni Papini despre Viața lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
printre „cei mai mici” ai Domnului. Să ne gândim că sămânța martiriului a fost plantată în solul ortodoxiei, iar Duhul își va strânge la timpul cuvenit fructele rodirii. Să ne gândim la viața plină de sens și adevăr a doi cărturari ortodocși cu conștiință universală. În vremuri de relativă libertate politică, părintele și marele savant rus Pavel Florensky (1882-1937) fusese arestat de poliția rusă2. Florensky se încumetase a critica represiunea sângeroasă (cu mii de morți) a mișcării muncitorești de protest din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu înseamnă că veți pomeni vreodată o discuție serioasă despre originea și terapia acestui coșmar est-european numit colaboraționism. N-o fac rușii, n-o facem nici noi. Procesul comunismului a rămas în seama eshatonului. În loc să recunoască imediat mucenicia unor mari cărturari din închisorile comuniste - cum ar fi exemplul lui Mircea Vulcănescu -, ierharhii pravoslavnici s-au grăbit să canonizeze figuri niciodată cunoscute pentru excesul lor de sfințenie personală. La drept vorbind, nici o conștiință ecleziastică păstrunsă de substanțele narcotice ale ipocriziei n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un timp care, cu cei grăbiți, n-are niciodată răbdare, am dansat în carnavalul lecturilor aleatorii, fără să acceptăm în prealabil asceza ierarhiilor invizibile, predată în scriptoriile medievale. Rezultatul? Fără să deosebim centrul de margine, angajați în plin ofsaid epistemologic, cărturarii se comportă adesea ca și cum numai progresul tehnic în lumea autoreferențială a științei de carte contează. Mulți sunt cei care au adoptat, chiar fără să vrea, sloganul poststructuralist: Il n’y a pas de hors-texte. Socotim că toate percepțiile alterității sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât de puțină veșnicie se cuantifică în milioanele de semne stocate în marile biblioteci electronice ale prezentului? Cei mai puțin norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei traiului de tranziție, care este părtășia cărturarilor cu sufletele celor mai simpli? Cui rezistăm, de fapt, atunci când bănuim eșecul în cele mai prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar Vieții „care S-a arătat și pe care am văzut-o”? Nu lepădăm harurile Proniei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade, fructul inteligenței unor cărturari pasionați de barocul nuanțelor nu reprezintă decât chemarea la cumpătare și bună judecată. Astfel ni se înfățișează Teodor Baconsky în volumul subintitulat ușor pretențios: Un portret al creștinismului european. Purificareatc " Purificarea" Privind cuprinsul, cititorul va înțelege rapid că acest „portret
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dificilă ar fi asimilarea deconcertantelor sale monumente de realitate, întâlnirea cu trecutul reprezintă o obligație pentru orice conștiință trează. Înțelegerea configurației polimorfe a experienței sacrului în istoria umanității ar putea solicita acel tip de generozitate hermeneutică pe care nu puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement Alexandrinul (150-211/216) la Serghei Bulgakov (1891-1944), l-au exersat. Într-o epocă a uitării, dominată de prejudecăți și stereotipii, o asemenea confruntare ar putea revela criteriile teologico-politice ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
franceză, actualmente reîntors în țară. Epistolarul nostru electronic discuta „peste mânecă” (adică între Paris și Londra) locul și sensul mărturisirii creștine la începutul de veac XXI. Scrisoarea de față - ușor remaniată - este un răspuns dat unei cordiale provocări, chestionând locul „cărturarilor” în Biserică. După ce am convenit, ulterior, că subiectul dezbaterii noastre poate fi de interes și pentru alți cititori, textul a fost publicat de fostul supliment Litere, Arte & Idei al ziarului Cotidianul. Londra, 16 martie 2004 Dragă A., Îți mulțumesc - cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clar îmi răsună-n minte cuvintele lui Pavel către corinteni: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot Mântuitorul a spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot Mântuitorul a spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine episcopilor, iar cea profetică monahilor, cui vom atribui statutul de învățători? Să recunoaștem că, în vremurile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
veacuri) s-a risipit cu totul. Mai recent, modernitatea a făcut din învățătorii Bisericii niște simpli salariați ai statului secular, așa cum cinul văduvelor se confundă astăzi cu asociația pensionarelor... De ce cred că trebuie să existe un loc pentru „învățători” sau „cărturari” în Biserică? De ce cred că aceștia nu se confundă cu „intelectualii” veleitari ai Academiei? Pentru că mărturisim Crezul într-o Biserică universală, în sânul căreia am primit credința (abia gângurită la botez) și în care suntem chemați să-L căutăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bici în inima templului? Nu este El Cel care l-a veselit pe Zaheu, care l-a întristat pe tânărul bogat, care i-a smintit pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos”. Fără această charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără cărturarii lui Hristos - oameni duhovnicești, prin definiție - inelele tradiției ruginesc. Sarea pământului se topește, bucatele se strică, foametea pustiește ogoarele. Nu este vorba aici de a renaște o mișcare romantică în slujba unui crez religios. Care învățător al Bisericii ar dori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el” (Ioan 7, 18). Câtă vreme mai există, Biserica - compusă într-o covârșitoare majoritate de laici - nu poate fi nici victima fobiilor clericale, nici a inerției „maselor populare”. Cărturarii ar putea fi ambasadorii Bisericii în lume, călătorind mereu între tărâmul eclezial și hotarele culturii înstrăinate de Dumnezeu. În miezul veștii lor bune se ascunde nu o ideologie, ci invitația la bachetul Cuvântului veșnic, adică la viața în Hristos. Mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ambasadorii Bisericii în lume, călătorind mereu între tărâmul eclezial și hotarele culturii înstrăinate de Dumnezeu. În miezul veștii lor bune se ascunde nu o ideologie, ci invitația la bachetul Cuvântului veșnic, adică la viața în Hristos. Mărturisirea apostolilor, profeților și cărturarilor rămâne astfel conformă cu exigențele simple ale trăirii în legea Domnului. Firește, toate acestea se realizează în trepte, cu măsuri ajustate și priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de vineri, alături de liturghia duminicii, pomana morților, cinstea în muncă și dedicațiunea în treburile de familie să nu le fie doar virtuți necesare, ci chiar suficiente pentru mântuire. Sunt niște oameni norocoși. Pentru a fi altfel, ceilalți, veniți din tagma cărturarilor, n-au nici merite, dar nici vină. Căutându-L pe totus Christus, văzând în Iisus veșnicul pantokrator, ei rămân fascinați de limbajul totalității implicat de filozofie sau științe, de faptul politic sau istoric, adâncite tainic într-o dinamică eshatologică. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]