KorAP: Find »[drukola/base=căsătorie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...1462 >

36,539 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
2.2. Modelul contractualisttc "2.2. Modelul contractualist" Un alt model de familie este cel contractualist (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 124). Aici, punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
124). Aici, punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea contractelor. Susținătorii ordinii contractuale asupra vieții de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea contractelor. Susținătorii ordinii contractuale asupra vieții de familie argumentează că aceasta este modalitatea prin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
fost în primul rând o relație între doi oameni, ci posibilitatea perpetuării generațiilor. Rolurile și îndatoririle familiale sunt privite ca o sarcină de ordin politic; apar probleme legate de formularea opțiunilor și de valorile pe care acestea le implică. Problema căsătoriilor între parteneri de același sex nu poate fi lăsată doar pe seama părților implicate, ci aparține domeniului decizional comunitar, în baza tradițiilor și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
să se țină cont de inegalitățile și dependențele existente în rândul membrilor familiei. Drepturi specifice relațiilor de familie (dreptul la divorț, drepturile maternale și paternale, drepturile la custodie, vizite și întreținerea oferită copiilor) se circumscriu dimensiunilor normative ale relațiilor familiale. Căsătoria produce mai multe efecte patrimoniale asupra persoanei decât orice altă relație familială (C.M. Crăciunescu, 2000, p. 3)13. Există două poziții mai importante privind drepturile: prima concepe familia ca pe o entitate unitară, îndreptățită la a fi ocrotită de amestec

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
o astfel de constatare, decurge ca firească cerința feminismului liberal privind egalitatea deplină în drepturi a femeilor și bărbaților, extinderea exercitării acestor drepturi în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri despre căsătorie și divorț 22, una dintre puținele abordări liberale clasice privind viața în sfera privată. Drepturile omului nu trebuie înțelese într-un mod abstract. Trebuie privite în corelație cu utilitatea lor, în măsura în care vor duce la consecințele așteptate. Datoria morală este aceea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
patriarhal. Interesant ar fi de urmărit răspunsurile la o întrebare privind statutul bărbaților care au inițiat o sarcină fără a fi căsătoriți legal cu femeia care devine mamă și care, mai mult, nici nu intenționează să se căsătorească cu aceasta... Căsătoria legalizată este un mijloc de conferire de status mai ales pentru femei: o femeie cu un copil, dar care a fost căsătorită, este mai bine privită față de o mamă care nu a fost căsătorită. Fetele mame sunt în situația cea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru femei: o femeie cu un copil, dar care a fost căsătorită, este mai bine privită față de o mamă care nu a fost căsătorită. Fetele mame sunt în situația cea mai defavorabilă, ca și cum gradul de adecvare față de mecanismul social al căsătoriei determină gradul de acceptare socială. Percepția comună, conform căreia susținerea copiilor în familia completă este mai adecvată decât într-o familie monoparentală, este întemeiată și prin modul în care sunt dezvoltate practicile instituționale 57. Acestea exercită o presiune de conformitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Aici va avea loc marea confruntare cu patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat de demersul teoretic al feminismului radical. Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală a legăturilor de familie instituie dreptul de dominație, chiar de exploatare a soției de către soț. Pentru femei, căsătoria este adesea receptată ca o stare de siguranță; se câștigă stabilitate și o presupusă exclusivitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală a legăturilor de familie instituie dreptul de dominație, chiar de exploatare a soției de către soț. Pentru femei, căsătoria este adesea receptată ca o stare de siguranță; se câștigă stabilitate și o presupusă exclusivitate privind raporturile între sexe. Pentru bărbați, există probabil un tip de percepție asupra femeilor care le sunt soții, analoagă celei asupra proprietății private, de care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
2001, p. 57): • economic, în care o anumită persoană depinde de altă persoană/alte persoane sau de altă instituție pentru asigurarea existenței; • sociolegal, sintagma numind lipsa unei identități individuale legale sau publice, ca în cazul femeii măritate, statut dobândit prin căsătorie (în multe culturi, femeile iau numele bărbaților care sunt considerați capii de familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau un grup social de rezidenți fără cetățenie); • moral-psihologic, când se referă la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pe care unul dintre parteneri le denunță (eliberarea de sub stresul unei relații insatisfăcătoare, de sub un trai dus în insecuritate fizică sau emoțională, devine necesară, mai ales dacă sunt implicați și copiii). Decizia unuia dintre soți de a desface legătura de căsătorie atrage după sine intervenția unor persoane străine (mă refer la toate acele persoane exterioare familiei: avocați, judecători, martori, asistenți sociali etc.), care evaluează starea de fapt, trag și impun concluzii, uneori extrem de importante pentru traiectoria viitoare a vieților celor implicați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Vladimir Pasti (2003, p. 118) arată în acest sens că: Diferența dintre bărbații necăsătoriți și femeile necăsătorite este mult mai mare decât surplusul de populație feminină; rezultă, simplu și oarecum șocant, că în societatea românească bărbații tind spre poligamie, prin căsătorii succesive, în vreme ce femeile sunt împinse spre monogamie prin fixarea într-o singură căsătorie. Aceasta se explică, în principal, prin faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu standard (ei nu sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
necăsătoriți și femeile necăsătorite este mult mai mare decât surplusul de populație feminină; rezultă, simplu și oarecum șocant, că în societatea românească bărbații tind spre poligamie, prin căsătorii succesive, în vreme ce femeile sunt împinse spre monogamie prin fixarea într-o singură căsătorie. Aceasta se explică, în principal, prin faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu standard (ei nu sunt la fel de incriminați pentru relații extraconjugale ca femeile, pot fi simultan tați onorabili de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
monoparentală din comunitatea romă tradițională, remarc posibilitatea ca mama singură să se afle în situația respectivă pentru că tatăl este dispărut, plecat de lângă familie, aflat în detenție sau decedat. Divorțul este o modalitate improprie de destrămare a cuplului. Lipsa actelor de căsătorie (a actelor în general), apelul cu dificultate la autorități, reținerile privind reglementarea conflictelor în afara etniei sunt argumente împotriva recurgerii la divorț. În cazul unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă este separarea membrilor acestuia. Familiile monoparentale în comunitățile rome

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
simplu. Ele nu impun obligații și drepturi, așa cum este cazul cu cele contractuale. Legătura de sânge trebuie recunoscută și abia apoi funcționează în plan social. Mai mult, există consecințe legate de intersecția anumitor tipuri de contracte. De pildă, contractul de căsătorie este recunoscut de societate ca fiind dominant față de cel de parentitate. Se fac, astfel, distincții între cuplurile căsătorite legal și cele care nu și-au legalizat relația, între copiii legitimi și cei nelegitimi. Un copil recunoscut drept legitim preia numele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
binelui la care se raportează, o comunitate le impune indivizilor din cadrul său diferite constrângeri. În anumite cazuri, acestea nu sunt vizibile decât după ce faptul de viață s-a consumat. De exemplu, o familie monoparentală, în conformitate cu abordarea contractualistă, poate avea experiența căsătoriei și a divorțului, a tutelei privind copiii. Conform cu aceste contracte, nu încetează însă dreptul persoanelor implicate la viața de familie. El este reglementat implicit prin faptul că persoanele în cauză rămân în aceeași comunitate. Excluderea unei persoane din familie nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
familiei, filiația copiilor și situația lor juridică. Codul Familiei (Legea nr. 4/1956; Legea nr. 23/1999 pentru modificarea și completarea dispozițiilor Codului Familiei) stabilește filiația față de mamă (cap. 2), filiația față de tată (cap. 3). Art. 53: Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Art. 97: Ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori. Codul Muncii, cap. 7 (munca femeilor și tinerilor) prevede, în art. 152: Femeile gravide și cele care alăptează nu pot fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Art. 5 vizează dezvoltarea și promovarea serviciilor la nivelul comunității, publice sau private. Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (adoptată în 1981, ratificată de România în 1982) Art. 11: Pentru a preveni discriminarea față de femei, bazată pe căsătorie sau maternitate, și pentru a garanta efectiv dreptul la muncă, prevede interzicerea concedierilor din cauza gravidității sau a concediului de maternitate, acordarea concediului de maternitate plătit și garantarea locului de muncă; încurajarea creării de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite părinților să-și combine obligațiile familiale cu responsabilitățile profesionale și cu participarea la viața publică: asigurarea unei protecții sociale pentru femeile însărcinate. Convenția Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (adoptată în 1975; România aderă în 1992) Art. 2 stabilește filiația maternă prin simplul fapt al nașterii copilului. Art. 3: Filiația paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoașterea voluntară sau prin decizie juridică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru femeile însărcinate. Convenția Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (adoptată în 1975; România aderă în 1992) Art. 2 stabilește filiația maternă prin simplul fapt al nașterii copilului. Art. 3: Filiația paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoașterea voluntară sau prin decizie juridică. Art. 6: Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca și cea care există față de copilul născut în cadrul căsătoriei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
stabilește filiația maternă prin simplul fapt al nașterii copilului. Art. 3: Filiația paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoașterea voluntară sau prin decizie juridică. Art. 6: Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca și cea care există față de copilul născut în cadrul căsătoriei. Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată. Hotărârea de Guvern nr. 591/1993, republicată, privind măsurile pentru aplicarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoașterea voluntară sau prin decizie juridică. Art. 6: Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca și cea care există față de copilul născut în cadrul căsătoriei. Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată. Hotărârea de Guvern nr. 591/1993, republicată, privind măsurile pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea și plata alocației de stat pentru copii. Hotărârea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185

avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes compensau neajunsurile. În primul rând, a-l avea cumnat al vlăstarului său pe monarhul națiunii care pe atunci continua să fie cea mai puternică din lume nu era puțin lucru. În plus, acea căsătorie, dorită de Curtea engleză, dar privită cu destulă răceală de contele de Olivares și de consilierii ultracatolici ai regelui Spaniei, ar fi Însemnat sfârșitul vechii dușmănii dintre cele două națiuni. Domniile voastre să nu uite că abia trecuseră treizeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]