2,578 matches
-
și Govar. Văzu văpăi care se apropiau de ținta sa. Corvium îl ciopârți din două mișcări pe locotenent și trecu lama neagră prin trădător chiar atunci când era pe cale să tragă și ultimul cartuș. Se simțea ciudat de împlinit. Govar își căscă ochii a surpriză și uimire. Nu-i venea să creadă că avea înfiptă în el o bucată de metal rece și că în curând avea să moară. Gura i se lăsă în jos, dar nici un cuvânt nu reuși să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă. — Cum? — Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut loc un accident. — Ce accident? Ce-ai făcut? — Colivia era curățată, în bucătărie, iar fereastra era deschisă. A zburat afară. — Nu se poate. Avea aripile tăiate. — Știu asta, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut loc un accident. — Ce accident? Ce-ai făcut? — Colivia era curățată, în bucătărie, iar fereastra era deschisă. A zburat afară. — Nu se poate. Avea aripile tăiate. — Știu asta, zise Richard, căscând din nou. — N-are cum să zboare. Tot ce știu e că am auzit-o pe Nadejda țipând, iar când m-am dus în bucătărie, ea arăta spre fereastră. M-am uitat și am văzut pasărea planând spre sol. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
câteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles ce vrei să spui. Dar nu Înțeleg deloc care e problema. I-ai spus unui tip din avion secretele tale... — Iar acum tipul ăsta a apărut la mine la serviciu. — Poftim ? Lissy cască niște ochi cât cepele. Vorbești serios ? Și cine e tipul ? — E... Tocmai sunt pe cale să-i rostesc numele lui Jack Harper, când Îmi amintesc de promisiunea pe care am făcut-o. E doar... un tip care a venit În inspecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cât străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă la covorul bej. N-o să casc ochii la vedete. N-o să mă holbez. N-o să... — Uită-te pe unde mergi ! Ups. Am fost atât de preocupată să merg cu ochii În pământ, că am dat drept peste Lissy. — Scuze, șoptesc. Unde să ne așezăm ? Nu-ndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem la birou ! — Și ce dacă ? Suntem tineri, ne iubim... Îmi cobor mâna un pic mai jos, iar Connor cască ochii mari. — Termină ! se rățoiește la mine. În clipa asta ! Emma, ce-i cu tine, ai băut sau ce ? — Nu vreau decât să facem sex ! E chiar așa de mult ce-ți cer ? — E chiar așa de mult dacă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A fost un vis, OK ? Îngaim disperată, În clipa În care toți cască ochii la mine. Nu o fantezie. E cu totul altceva ! Îmi vine să mă arunc asupra televizorului. Să-l acopăr cu brațele. Să-l opresc să mai vorbească. Dar n-ar avea nici un rost, nu-i așa ? Un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
A. Am Înțeles. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Lissy se uită atent la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim ? Casc ochii mari la ea. — În vis. Mă privește fix, și obrajii i se colorează instantaneu. Mă descurcam ? — Lissy... zic, făcând o față agonizată. — Eram groaznică, așa-i ? Eram groaznică ! Știam eu ! — Nu, firește că nu erai groaznică ! exclam. Erai... erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămâne perplex. Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sunt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nota 10! Pe culoar s-a răspândit zvonul: „De necrezut,colegul lor l-a mituit pe profesor!”. „Fumez ca și un coș,citesc romane, Mă plimb pe uliți leneș și blazat, Spun doamnelor cuvinte dulci și vane Și toată ziua casc neîncetat”.(D.Iacobescu) „O singură greșeală săvârșește frumusețea, Iubirea și credința,când își arată vrăjmășia”. (Hafez) Răpirea Terorismul este o plagă.Calea tratativelor a eșuat.Petrolul a distrus lumea arabă.Nu mai există încredere.Nu există continuitate.Grupările extremiste trăiesc
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
verifica informația privitoarela o deplasare a obiectivului În provincie, se va trimite o notă telefonică la Departamentul Regional Craiova prin care se va solicita Încadrarea lui operativă. — Dă-mi să semnez planul de măsuri și pune la secretariat ștampila! Și cască ochii la aeroport! Chiar dacă ai oamenii În teren, e cazul să te afli, incognito, acolo! Cu teoria stai bine, dar pe noi practica ne omoară! Și, dacă ai dat-o În bară, știi ce te așteaptă! Capitolul 12tc " Capitolul 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
eu m-am gândit, În nici un caz ei, care Încă se mai chinuiau să-l identifice. Dar care dintre ei spui că e? — Uite-l, tu, cu costum sport, geantă de umăr, geacă. N-arată rău pentru vârsta lui! Hei, cască ochii mai bine! Unde te uiți, că nu-i ăla! Ăla e Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11 era lângă știi tu cine... — Nu pot să nu mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
arătând că a scăpat de grijă. O neliniște surdă - care nu putea fi încă definită ca teamă - puse din nou stăpânire pe Chavel. O simțea ca pe o încătușare. Când cel de-al șaselea om trase un bilețel alb, Chavel căscă, iar când trase cel de al zecelea prizonier - cel pe care ei îl numeau Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul bilețel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trebuit să mergi mai departe și să câștigi bătălia, cât atmosfera mai era încărcată de emoție, datorită mie. N-aș vrea să știu că-ți datorez ceva. —Și de ce nu? N-ai nimic cu mine. Uiți că nu sunt Chavel. Căscă și se întinse, apoi se așeză comod lângă perete. — Mă rog, nu contează. Stinge lumina, așa, bravo! zise el și adormi imediat. Charlot se așeză pe scaunul tare de bucătărie, singurul loc pe care se putea sta. În jurul lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pat. Mersi că te-ai trezit. ― Pentru puțin, dragă. Sunt încântată să aud că totul îți merge bine. Să-mi dai un telefon în câteva zile, să-mi spui ce se mai întâmplă. ― Bine. Ai grijă de tine. ― Da. Geraldine cască din nou. Și tu. Închid telefonul și-mi trag ridic valiza pe pat. E amuzant, dar mă simt mult mai în siguranță, acum că am vorbit cu Geraldine, că am aprobarea ei. Brad închide cu mare grijă telefonul în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de zvonurile care circulă prin televiziune, el nu face nici un comentariu. La fiecare aproximativ douăzeci de minute sau așa ceva, unul dintre ei se ridică, se duce la bar și mai ia un rând pentru toți. La zece, cameramanul începe să caște. ― Al naibii decalaj orar, spune el, frecându-se la ochi. Eu am plecat. ― Cum a rămas? îl întreabă Simon pe Ben. Mai vrei să mergi în localul ăla al lui Schwarzenegger? ― Nu prea cred, spune Ben, care s-a molipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu vă îmbătați sau să plecați cine știe pe unde. Ne-am înțeles? - a ordonat locotenentul, căscând. ― Am înțeles - a răspuns Dumitru. Până la vagonul patru au fost nevoiți să înoate prin troienele așezate de-a curmezișul. Din vagoane se auzea vorbă puțină, semn că abia începeau să sosească cei chemați în concentrare. Chiar în timp ce urcau pe scara
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văzusem pe Shake, și pantalonii lui erau rupți exact în același loc. Interesant, ne-am spus noi, foarte interesant. Când i-am văzut două zile mai târziu la Lively Bullock, pantalonii lui Joey aveau o ruptură identică. Rămase cu gurile căscate din cauza minunii la care eram martore, Brigit și cu mine am decis să ne abținem să tragem vreo concluzie înainte de a vedea dacă și al patrulea membru al găștii pățește același lucru. îEi, hai, puțină încredere...) N-a trecut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu copiii? Nu, niciodată. A dispărut vreodată mai multe zile la rând? Nu. — Te-a lăsat vreodată fără bani? Nu. — A ridicat vreodată tonul la tine? — Nu. — Te-a lovit vreodată? Nu! — Te-a înșelat vreodată? — Nu. Am început să casc, arătându-mi fățiș plictiseala față de cuvintele lui Emer, însă, mi-am amintit imediat că Josephine era și ea de față, așa că mi-am luat seama. Josephine a început din nou să vorbească. Uneori trebuie să fi făcut ceva rău. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a rânjit Celine. Ai fost la prelegerea de astă seară? — Nu, am spus eu acră. Am decis să chiulesc și m-am dus în sat să beau câteva beri. Celine a căscat ochii. Nu era deloc mulțumită. Sigur c-am fost la prelegere! Unde altundeva să fiu? —De ce nu privești mersul la dentist ca pe primul gest de om matur din viața ta, mi-a sugerat ea. Ca pe primul lucru înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Rachel în pat, trăgând o linie de cocaină. Luase cocaina din rezerva lui Joey“ ... Deci o furase? s-a întrerupt Josephine ridicând ochii de pe foaia de hârtie ca să-l întrebe pe Luke. Da, o furase. îmi doream să se caște pământul și să mă înghită cu totul. Eram roșie ca focul de rușine. Detestam să greșesc. Și, și mai tare, detestam să știu că oamenii au aflat de greșeala mea. Luke nu prea vorbise cu mine în dimineața aia. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de CPI, tu cum ai făcut față momentului? am întrebat-o cu ochii căscați. — Am făcut spume, mi-a răspuns ea căscând. Apoi Josephine mi-a spus că-mi folosesc mânia ca să evit să-mi asum responsabilitatea pentru situația în care mă găseam. Și acum, te rog, pot să mă culc la loc? Știusem că a doua zi, în timpul ședinței, Josephine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]