2,267 matches
-
cupru nu au fost folosite în această perioadă, iar Scandinavia nu avea depozite de cositor, astfel încât toate metalele trebuiau importate. Odată adus, metalul era prelucrat conform tradiției locale. Epoca Bronzului din Nord a fost în întregime pre-urbană, oamenii locuind în cătune și pe ferme cu niște case lungi de lemn, cu un singur etaj. Nefiind ocupată vreodată de romani, Epoca de Fier în Suedia a durat până în preajma anului 1100, când au fost introduse clădiri de piatră și ordine monahale. Majoritatea
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
lui Nour", un boier refuză să facă pace cu Dumnezeu până când moartea fiului său va fi răzbunată. Alte fragmente se ocupă doar cu existența izolată a țăranilor: de exemplu, în "Într-un sat odată", un bărbat misterios moare într-un cătun din Moldova, iar localnicii, în imposibilitatea de a-i descoperi identitatea, îi vând calul. În "Năluca", acțiunea se desfășoară în jurul conflictului dintre doi bătrâni care încearcă să-și ascundă trecutul rușinos. George Călinescu observă că, în special în "Năluca", Sadoveanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Dobrogei cuprindea o majoritate relativă de musulmani (turci, tătari și cerchezi). Dar la Congresul de la Berlin, emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria să pornească de la Dunăre imediat în aval de orașul Silistra pentru a ajunge la mare între cătunele de pescari Ofidaki (azi Vama-Veche) și Limanaki (azi Durankulak în Bulgaria) ca să cuprindă populația compact românească din satele dunărene situate între Silistra și Rasova, și din jurul portului Mangalia. Dobrogea de Sud, (Cadrilaterul), locuit de asemenea în majoritate de turci și
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
județul Slam Râmnic.( p 278) Județul Brăila se reînființează ca entitate administrativă distinctă a Țării Românești după pacea de la Adrianopol din 1829, când raiaua Brăilei se desființează. Nou creatul județ ocupa teritoriul fostei raiale și avea 49 de sate și cătune, fiind cel ami mic județ al Țării Românești.(, p 88) În 1831 localitățile județului erau grupate grupate în două plăși: Plasa Vădeni cu 21 de sate și Plasa Bălții cu 18 de sate.( p 278) Localitățile existente , conform unei hărți
Județul Brăila () [Corola-website/Science/296652_a_297981]
-
județului în epoca neolitică și cea a bronzului. Cercetările arheologice sistematice efectuate de instituții specializate, între care și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, au dus la descoperirea complexului de fortificații romane de la Bumbești-Jiu, a castrelor cu val de pământ de la Cătunele, Pinoasa-Vârt, precum și a așezărilor civile romane de la Săcelu, Ciocadia, Târgu Jiu, Slobozia - Bârsești, care atesta o viață romană intensă, fapt ce va duce la o simbioză daco-romană, etapă importantă în formarea poporului și limbii române. Teritoriul județului Gorj a fost
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă "Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva idei despre predarea geografiei la copii". 1832: La începutul lui martie apare partea a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului" se tipărește articolul lui Gogol, "Planul de predare a istoriei universale". La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii "Banduristul sângeros", prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
unui funcționar" (titlul schimbat de cenzură în "Dimineața unui om ocupat"), articolul "Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835" și câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1842: La 9 decembrie are loc premiera comediei "Căsătoria" la Petersburg . În această perioadă, deși gloria sa atinge apogeul , starea dispoziției psihice și fizice îi este din ce în ce mai precară. 1843: are loc premiera moscovită a comediilor "Căsătoria și Jucătorii
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
filmul artistic "Falansterul", cu Adrian Pintea și Liviu Ciulei, regizat de Savel Stiopul. În 1898, pe actualul teritoriu al orașului existau încă două comune separate, Boldești și Scăeni, aparținătoare plasei Podgoria din Județul Prahova. Comuna Boldești era formată din 4 cătune: Boldești (denumit în trecut "Boldești-Vechi"), Lipănești, Seciu și Șipotu, având în total 1882 de locuitori. În satele care alcătuiesc astăzi orașul, existau două biserici, una în Boldești construită de Gheorghe Boldescu la 1812 și una în Seciu, construită de localnici
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la care învățau copiii din comună se afla în cătunul Șipotu (astăzi, în comuna Lipănești). Comuna Scăeni era formată din cătunele Scăeni și Balaca (fost "Valea Căpușeștilor"), având 657 de locuitori în total (389 în Scăeni și 268 în Balaca), o școală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la care învățau copiii din comună se afla în cătunul Șipotu (astăzi, în comuna Lipănești). Comuna Scăeni era formată din cătunele Scăeni și Balaca (fost "Valea Căpușeștilor"), având 657 de locuitori în total (389 în Scăeni și 268 în Balaca), o școală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie de paie și două biserici: una în Scăeni, construită în 1850-1855
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
de case și 12 bordeie. În comuna Aprozi-Negoești existau o moară cu aburi, o școală mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Budești din același județ și având în compunere satul Budești și cătunul Negoești-Poșta, având în total 1749 de locuitori. Comuna Aprozi-Negoești, denumită acum "Aprozi" făcea și ea parte din plasa Budești, având în compunere satele Aprozi, Negoești și Șoldanu. În 1931, comuna Aprozi a rămas doar cu satul Aprozi, celelalte sate separându
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Muntele a aceluiași județ, având 2550 de locuitori în satele Ața, Bicaz, Capșa, Cârnu, Chișirig-Neagra, Ciungi, Hămzoaia, Izvoru Muntelui, Poiana Cârnului, Secu, Tașca, Ticoș, Floarea și în cătunul Mărceni. În 1931, câteva sate din comună au fost desprinse pentru a forma comuna Tașca, comuna Bicaz rămânând cu satele Bicaz, Capșa, Cârnu, Ciungi, Izvoru Muntelui, Mărăcini și Poiana Cârnului. În 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
puțini locuitori au mai rămas. Satul a devenit parte a comunei Însurăței și, la începutul secolului al XXI-lea, în el mai rămăseseră foarte puțini locuitori. Acele așezări formează astăzi satul Valea Călmățuiului, împreună cu cartierul Dropia, aflat pe DN21 în dreptul cătunului Rubla. În 1968, comuna Însurăței, în actuala componență, a redevenit parte din județul Brăila, reînființat. În 1989, a devenit oraș. Patru obiective din orașul Însurăței sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local. Unul
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
țărani care erau deja proprietari, dar satul lor a devenit în curând unul dintre cele mai prospere din județ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pogoanele era o comună rurală arondată plășii Câmpul din județul Buzău, fiind formată doar din cătunul de reședință, cu o populație de 4200 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, o școală mixtă cu 260 de elevi și 4 învățători (în 1899) și două biserici. În acea perioadă, satul Căldărăști forma o comună de
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
locuitori în satele Boanca, Crângu, Fundulele și Gostilele. În 1931, comuna a luat numele de "Fundulea", fiind formată din satele Boanca, Crângu, Fundulea, Fundulea-Mardaloescu, Fundulea-General-Popescu, Fundulea-Mihăilescu, Fundulea-Gh. Razorea, Fundulea-Stația Fundulea și Principele Nicolae. După al Doilea Război Mondial, toate acele cătune denumite "Fundulea" au fost regrupate într-un singur sat, iar satul Principele Nicolae a primit în 1948 denumirea de "Alexandru Ioan Cuza". În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Lehliu din regiunea București. Satul
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
neagricol și 1362 hectare teren agricol. Suprafața agricolă totală a orașului Făurei este de 1362 hectare, din care arabil 626 hectare, vii 29 hectare, pășuni și fânețe 565 hectare, păduri aflate în administrarea Romsilva 142 hectare. Inițial a fost un cătun al comunei Surdila-Greci, care în 1900 avea 218 locuitori și o biserică datând din 1843. Satul a crescut după realizarea căii ferate București-Galați, pe care a avut o stație, dar mai ales după ce a devenit nod feroviar, el fiind aflat
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
Țara este împărțită în , fiecare regiune avand propriul Comitet Regional, servind ca intermediar între nivelul administrației locale și cel al guvernării naționale. Regiunile sunt împărțite în , din care există în prezent 68 (54 în Malta și 14 în Gozo). Șaisprezece „cătune”, care fac parte din consiliile locale, au propriul lor Comitet Administrativ. Cele (cinci pe insula principală) servesc în primul rând unor scopuri statistice. Fiecare consiliu este alcătuit dintr-un număr de consilieri de la 5 la 13, în funcție de și relativ la populația
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
au primit 250 ha de pământ. În prima jumătate a sec. XX localitatea începe să se dezvolte rapid și în anul 1940 devine centru raional al raionului cu același nume. În anul 1954, stația căii ferate s-a contopit cu cătunul ce se afla la o depărtare de 1,5 km de sud-estul stației cu un nume identic, formând astfel o unică localitate de tip orășenesc - Drochia. Localitatea devine centru industrial odată cu construcția unei fabrici mari de zahăr, începută în 1954
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
tinerii căsătoriți s-au instalat într-un apartament modest, închiriat în casele „Holbrich”. Familia Take Ionescu a locuit cu chirie până în anul 1897, când a achiziționat prin licitație publică, pentru suma de 83.000 de lei, casa Porumbaru din strada Cătun, pe care o vor extinde și i-au refăcut fațada, baza planurilor arhitectului elvețian Louis Blanc. Între timp, în anul 1893, Take Ionescu cumpără o locuință modestă în Sinaia, pe care o renovează în anii 1894-1895. Locuința, botezată „Vila Negoiu
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Raional Strășeni (33 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Strășeni este un toponim de origine polisemantică, putând proveni fie din deformarea cuvîntului „străjeni”, fie de la cuvîntul „strașnic”. Ecoul evenimentelor din trecut se regăsește și în denumirea unui cătun de codru: haiducii, acești păunași ai Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile spre Chișinău (sec.XIX), deci locurile erau strașnice, dar tocmai din această cauză, trebuiau să fie străjuite. O alta origine posibilă a toponimului ar fi
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
fost denumită așa după călătoria spătarului în Palestina și în peninsula Sinai. La începutul secolului al XIX-lea, întreaga vale a Prahovei era organizată că o singură comună, denumită "Podul Neagului", cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. În 1864, cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic. La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic. La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de "Sinaia", o comună cu reședința la Bușteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la "Sinaia", care și-a primit astfel numele în acel
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
Sinaia", care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul sau de la cel al Muntelui Sinai). La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnică și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnică și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comună Predeal, în vreme ce comună Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnică. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comună Predeal, în vreme ce comună Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnică. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea o populație de 2210 locuitori, o școală mixtă frecventata în
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]