2,850 matches
-
rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră să fluiere sau să ovaționeze. Oamenii care stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întîmplase familiei lui Alec sau casei lor. — Ce-i? Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită! repetă Alec. Nu mai vorbi așa! Ce vrei să zici? Ce-i cu tine? Alec se contractă, de parcă s-ar fi forțat să se calmeze. — Mi-au sosit hîrtiile, spuse el În cele din urmă. Duncan se sperie, dar În cu totul alt mod. — Nu se poate! zise el. — Ei, bine, la naiba, au sosit! Nu mă duc, Duncan. N-o să mă facă ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică: — Cucoană, ultima dată când am verificat, tot ilegal era să calci oamenii cu mașina. Închid ochii și Încerc să mă calmez. O să mă simt mult mai stăpână pe situație dacă folosesc timpul ăsta În mod util: o să-i sun pe cei de la KwikToy („Distracție 24 din 24!“) de pe mobil să fac reclamație În legătură cu lipsa cadourilor de Crăciun comandate. — Vă mulțumim că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la Pavarotti. (Nessun dorma Înseamnă „Nimeni nu va dormi“, nu-i așa?) În carte scrie să lași bebelușul să plângă, dar Ben nu a citit cartea. Nu știe că după aproximativ patruzeci de minute de plâns Încontinuu, bebelușul se va calma. În carte scrie că Ben ar putea avea probleme afective: eu cred că tocmai și-a dat seama că mami, care nu e lângă el ziua, e disponibilă pentru giugiuleli nocturne. Creierul e dispus să se dea jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos, reverberează În plexul meu solar și, pentru o clipă doar, mă calmează. Traficul e atât de greoi Încât am tot timpul să mă gândesc la tortura care mă așteaptă: Întâlnirea cu Abelhammer. Când am vorbit cu Rod aseară, mi-a spus: —Jack pare entuziasmat să te Întâlnească, Kate. Probabil pentru că Greenspan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o bluză albă de voal pe care am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela Anderson la Oscaruri. 11.37: Stau În toaleta femeilor, cu obrazul lipit de peretele cabinei ca să-mi calmez roșeața intensă. Îmbrăcat În plăci de marmură neagră pline de stele albe, peretele arată ca o hartă a universului: mă simt ca și cum aș fi absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo. Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de mizerie medievală. Cer prea mult dacă vreau să fac O BAIE? Rich Întinde un braț spre mine, dar Îl resping. Lacrimile mele sunt Îngrijorător de fierbinți - temperatura apei În care nu mă voi spăla. Trebuie să Încerc să mă calmez. Soțul meu pare foarte agitat. De ce nu s-a bărbierit? Chiar În momentul ăsta, se aude o voce de sus, de deasupra noastră, tânguindu-se: „Roo, Roo“. 32tc "32" M-am Întors prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am găsit niște haine În care să doarmă și am culcat-o În patul pentru oaspeți. Cu tricoul meu Gap măsura XXXL, cu un șoricar imprimat pe piept, fluturându-i pe lângă trup, arată ca o fetiță de 8 ani. Mai calmă acum, reușește să-mi spună Întreaga poveste. Se pare că a țipat cât au ținut-o coardele vocale când a văzut pozele de pe ecran și a Întrebat cine a făcut asta. Bunce, desigur, a fost cel căruia i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fie, dacă tot e aici, poate dorește să ne arate ce știe să facă, băieți? Au râs cu toții, dar când a Început să plângă, au șters-o repede din birou. Numai Julian a rămas și a Încercat s-o calmeze. A țipat la el până i-a spus că Bunce luase pozele cu Momo de pe site-ul EMF - cele pe care firma le folosea În broșură ca să-și ilustreze angajamentul În direcția diversității - și le-a lipit peste corpurile altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de masă și-și șterse lacrimile cu blana de nurcă, ceea ce mi s-a părut un gest de prințesă răsfățată, dar perfect potrivit cu personalitatea ei, așa că, probabil, n-ar trebui să mă șocheze prea mult. După câteva minute s-a calmat și s-a înseninat brusc. Julie trece de la o stare la alta cu o repeziciune care mă face să mă întreb dacă nu cumva e schizofrenică. — Mi-a venit o idee. Hai să căutăm împreună și ciorapi-plasă, și logodnici! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tot timpul, nu-i așa? Mă duc la toaletă. Mi-a părut bine. Eram total dată peste cap. De îndată ce m-am îndepărtat de hărmălaia petrecerii, am sunat-o pe Julie de pe mobil. Voiam să-mi omor timpul cumva în timp ce mă calmam. —Bună, Julie, frumușica mea. Mă distrez de minune. —De-aia plângi ca o poșetă Balenciaga care și-a pierdut catarama? mă întrebă ea. Ce s-a-ntâmplat? I-am explicat că n-am fost în viața mea mai fericită, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din centru, îmi zise. M-am îngrozit pe loc: Pastis e unul din cele mai populare locuri din New York. Dacă ne întâlnim cu persoane care ar putea mirosi că logodna mea s-a dus pe apa sâmbetei? — Stai liniștită, mă calmă Julie, văzându-mi expresia îngrijorată. N-o să ne ciocnim de nimeni cunoscut acolo. În West Village nimeni nu se scoală înainte de ora douăsprezece. În drum spre centru, am început să mă simt mai relaxată. Era minunat să mă scol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fată ca mine n-avea nici o șansă. O clipă m-am imaginat pe un vas pe cale să se scufunde, înconjurată de bărbați flămânzi și neserioși, dar am reușit să alung imaginea asta. Julie era cea care avea nevoie să fie calmată. I-am spus că tocmai ies pe ușă și-o să ajung la ea în treizeci de minute. Ν De câte diamante ai nevoie ca să citești o carte? m-am întrebat uitându-mă la invitatele lui Julie din seara aceea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
l-am sunat pe Charlie la Mercer. —Charlie, l-am luat tare când mi-a răspuns, de ce m-ai mințit? De ce mi-ai spus că te-ai despărțit de Julie, când nu-i așa? Cum ai putut?! am strigat. —Hei, calmează-te. Chiar m-am despărțit de ea, râse el. De ce oare i se părea, în permanență, totul amuzant? Era dezgustător. —Ce tot îndrugi? Julie susține că nu v-ați despărțit, am strigat. Eram furioasă pe Charlie și încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am spus administratorului de la biroul de Închirieri, care privea fix la vehiculele oprite, cu seninătatea unui om pe cale de a Închiria ultima lui mașină Înainte de-a ieși la pensie. Blocajul ăsta de trafic pare c-o să dureze o veșnicie. — Calmați-vă, domnule Prentice. Se poate rezolva În orice clipă, cînd ăștia din Guardia o să-și dea seama cît sînt de plictisiți. Toate reglementările astea... (Am dat din cap spre contractul de Închiriere.) Becuri de rezervă, trusă de prim ajutor, extinctoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Poate de-aia am venit aici... Fixă suprafața mesei cu o privire mohorîtă, deprimat de toate acele amintiri. Fără să-l iau În seamă pe polițist, m-am Întins peste masă și l-am apucat de umeri, Încercînd să-i calmez tremurul pe care i-l simțeam În clavicule. El mă privit În ochi, bucuros că eram acolo, și zîmbi fără pic de ironie. — Frank...? — E-n regulă. (Se ridică, Înseninîndu-se.) Apropo, ce mai face Esther? Ar fi trebuit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de unde am privit În jos la o arie nesfîrșită de ferestre panoramice, curți interioare și bazine miniaturale. Împreună aveau un straniu efect calmant, de parcă parcelele acestea rezidențiale - britanice, daneze și germane - ar fi fost o serie de țarcuri psihologice care calmau și domesticeau populația de imigranți. Simțeam că, asemenea zonelor locuite de pensionari de pe coastele Floridei, din Caraibe și din Hawaii, nici Costa del Sol n-avea nimic de-a face cu călătoriile și recreerea, ci constituia un soi aparte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Împuțina. Oare așa ar arăta un viitor axat pe odihnă? Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat de zgomotele Îndepărtate ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare viteză, care nu după mult timp Înconjură o plajă de culoarea limonitului și dezvălui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele mîini ca pe o rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
provocată de o nouă problemă. Mișca din mîini de parcă ar fi orbecăit după o ieșire din cazul acesta tot mai confuz. — Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați, dar a intervenit o mică problemă... Am Încercat să-l calmez. — Señor Danvila...? CÎnd pot să mă văd cu Frank? — Avem o problemă. Își căută servietele, care nu erau acolo, nerăbdător să le mute iar dintr-o mînă În cealaltă. Îmi vine greu să vă spun asta. Fratele dumneavoastră nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
m-am uitat la taurul negru semeț care-și pleca amenințător coarnele În fața oricui se dorea fumător. Ani În șir Încercasem să mă reapuc de fumat, Însă fără succes. La douăzeci de ani, o țigară avea Întotdeauna darul de-a calma nervii sau de-a umple o pauză În conversație, dar renunțasem la fumat după un acces de pneumonie, iar tabuurile sociale erau acum atît de puternice, Încît nu mai puteam ajunge nici măcar să-mi pun Între buze o țigară neaprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șemineu. Flăcările țîșnesc din chibritul sau bricheta lui. Apoi se Întoarce În cămară. În timp ce focul se dezlănțuie În casa scării, el pornește sistemul de aer condiționat... Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o pe Paula să mă apuce de braț ca să-și calmeze tremurul și clănțănitul Paula, cît pe-aci să pice din picioare, clănțănind din dinți, mă apucă de braț. Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o să se calmeze. — E Îngrozitor să-ți imaginezi așa ceva. În cîteva clipe, amestecul de benzină e Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o pe Paula să mă apuce de braț ca să-și calmeze tremurul și clănțănitul Paula, cît pe-aci să pice din picioare, clănțănind din dinți, mă apucă de braț. Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o să se calmeze. — E Îngrozitor să-ți imaginezi așa ceva. În cîteva clipe, amestecul de benzină e Împins prin conductele de ventilație. Aprinse de flăcările de pe casa scării, camerele de la etaj se transformă Într-un infern. Nimeni nu scapă, deși există o scară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o plasează și pe ea În topitură. Poate s-a simțit jignită de aventura lui cu Bibi. Oamenii sînt În stare de cele mai bizare gesturi pentru cele mai mărunte motive. Poate... — Prea mulți de „poate“. Paula Încercă să mă calmeze, așezîndu-se lîngă mine pe fotoliul de piele și punîndu-mi o perniță sub ceafă. — Ai grijă, Charles. Data viitoare cînd o să te mai atace cineva s-ar putea să iasă mult mai urît. — M-am gîndit la asta. De ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford Își aruncă espadrilele din picioare și sări În apă lîngă ea. O ajută să se odihnească, ținînd-o de talie și lăsînd-o să se sprijine de pieptul lui. CÎnd văzu că și-a revenit, o poziționă cu brațele Înainte și calmă valurile din jur, ca ea să-și poată relua bătaia. Porni odată cu ea, Înotînd alături și zîmbind cînd șoldurile ei rotunjite Își recăpătară siguranța mișcării șerpuitoare. Nu m-am putut abține să comentez: — Impresionant. De fapt cine-i omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]