11,767 matches
-
privitor la boala fostului concepist aulic, la îmbunătățirea stării lui de sănătate și la situația lui actuală, declarându-se pentru reintegrarea lui în serviciul public 89. Această recomandare a contat în luarea unei decizii, atât de împărat, cât și de Cancelaria Aulică, care, discutând în ședința din 12 mai 1791 toate memoriile înaintate de Vasile Balș, a stabilit ca acesta să fie reprimit în serviciu și să i se acorde titlul de secretar pe lângă Guberniul Galiției 90. După ce un prim referat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acorde titlul de secretar pe lângă Guberniul Galiției 90. După ce un prim referat în această privință, al consilierului aulic Hahn, a fost zădărnicit prin intrigile și influența contelui Odonel 91, în urma intervenției profesorului Watteroth, împăratul Leopold al II-lea încuviința referatul Cancelariei Aulice de rechemare în serviciul statului a fostului concepist aulic și hotăra, pe 20 mai 1791, să-i confere titlul de secretar gubernial în Lemberg, cu scutirea de toate taxele aferente. În cursul aceluiași an, în urma petițiilor adresate de boierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
raporta că acesta fusese, la fel ca și Watteroth, membru în două loji masonice din Viena și că făcea parte chiar și din Ordinul Iluminaților de Bavaria (Illuminatenorden)99. Deși fusese numit încă din luna mai 1791, din concepist al Cancelariei Aulice, în funcția de secretar al Guberniului Galiției, Balș nu s-a grăbit să-și preia postul din Lemberg, ci așa după cum rezultă din raportul șefului administrației Galițiene, baronul Margelik, din 16 septembrie, acesta și-a luat concediu prelungit 100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și asociatul secret din Lemberg, secretarul gubernial Rupprecht, l-au recomandat călduros pe Balș împăratului, pentru a fi numit în fruntea Administrației Bucovinei. Recomandările aveau în vedere atât activitatea anterioară desfășurată în Bucovina și la Consiliul Aulic de Război și Cancelaria Aulică din Viena, cât și faptul că era un "naționalist", ce cunoștea locuitorii provinciei, constituția și situația acesteia și ar fi putut face acolo servicii foarte avantajoase statului și împăratului, îndepărtând impresiile ostile, pe care fosta administrație militară le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
districtului Bucovina (Bukowinaer Kreishauptmann)103. Prin această numire se urmărea să se facă o reparație la adresa acestuia, pentru nedreptățile suferite în ultimii ani de domnie ai lui Iosif al II-lea și să se dea o oarecare satisfacție stărilor bucovinene. Cancelaria Aulică Boemiano-Austriacă notifica pe 5 iulie 1792, Cămării Aulice și Guberniului Galiției, numirea secretarului gubernial Balș în funcția de căpitan al districtului Bucovina, cu un salariu de 1.500 florini. Hotărârea urma să intre în vigoare din ziua depunerii jurământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Guberniului Galiției, numirea secretarului gubernial Balș în funcția de căpitan al districtului Bucovina, cu un salariu de 1.500 florini. Hotărârea urma să intre în vigoare din ziua depunerii jurământului la intrarea în serviciu de către cel numit. Totodată, la propunerea Cancelariei Aulice, împăratul Leopold al II-lea încuviința în cele din urmă acordarea unei despăgubiri de 300 de ducați pentru Balș, în contul cheltuielilor de spitalizare și de tratament suportate 104. După ce și-a pus la punct și și-a reglementat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în condițiile suspendării sale din funcție, în anul 1800. Abia câțiva ani mai târziu, în urma rapoartelor înaintate de administratorul cameral, Ferdinand Dans136, și de consilierul aulic Reichmann 137, referitoare la situația precară a vieții moral-religioase și a învățământului, prin decretul Cancelariei Aulice din 10 ianuarie 1808, încuviințat de împăratul Franz I al Austriei, s-a hotărât înființarea Gimnaziului din Cernăuți, prima instituție de învățământ de nivel mediu din Bucovina 138, ce urma să fie întreținută, la fel ca și în restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a unui Institut central ortodox de teologie 159. În același timp se hotăra păstrarea școlilor clericale de rang inferior existente, precum cea din Bucovina și chiar înființarea de astfel de școli în fiecare eparhie 160. Ca urmare, în mai 1791, Cancelaria Aulică Boemiano-Austriacă din Viena notifica Cancelariei Illirice că s-a luat hotărârea ca, atunci când se va deschide Seminarul general din Carloviț pentru clerul greco-neunit, să fie trimiși acolo și cei din Bucovina, pentru a dobândi cunoștințele și pregătirea teologică necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
teologie 159. În același timp se hotăra păstrarea școlilor clericale de rang inferior existente, precum cea din Bucovina și chiar înființarea de astfel de școli în fiecare eparhie 160. Ca urmare, în mai 1791, Cancelaria Aulică Boemiano-Austriacă din Viena notifica Cancelariei Illirice că s-a luat hotărârea ca, atunci când se va deschide Seminarul general din Carloviț pentru clerul greco-neunit, să fie trimiși acolo și cei din Bucovina, pentru a dobândi cunoștințele și pregătirea teologică necesară 161. Pe baza hotărârii Curții din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al II-lea, după introducerea administrației civile și alipirea la Galiția, în anul 1786. Unele modificări în această structură instituțională au apărut după hotărârea din anul 1790 a împăratului Leopold al II-lea, de despărțire formală a Bucovinei de Galiția. Cancelaria aulică din Viena, având în vedere dorința nobilimii din Bucovina de a avea un Forum nobilium și o Carte funduară (Landtafel), cu sediul în provincie, comunica acum celui mai înalt for juridic din imperiu, Oberste Justizstelle că, în funcție de hotărârea dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Forum nobilium sau Landrecht-ul din Stanislav. În același timp era hotărâtă înființarea unor cărți funduare pe lângă judecătoriile districtuale existente, urmând a fi transferat aici o parte a personalului Cărții funduare din Lemberg și Stanislav 187. Această ultimă decizie a Cancelariei Aulice din Viena nu a fost transpusă imediat în practică, fiind modificată la începutul anului următor. În acest sens, cancelaria vieneză notifica la 22 ianuarie 1791 către Oberste Justizstelle că s-a hotărât concentrarea celor trei instituții de carte funduară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
urmând a fi transferat aici o parte a personalului Cărții funduare din Lemberg și Stanislav 187. Această ultimă decizie a Cancelariei Aulice din Viena nu a fost transpusă imediat în practică, fiind modificată la începutul anului următor. În acest sens, cancelaria vieneză notifica la 22 ianuarie 1791 către Oberste Justizstelle că s-a hotărât concentrarea celor trei instituții de carte funduară din Cernăuți, Siret și Suceava, într-una singură, la Cernăuți, unde urma să fie numit și un funcționar de la Cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la Constantinopol, Aubert Dubayet, un plan de acțiune contra Austriei. Respectivul plan prevedea ca trupele poloneze să treacă din Moldova, prin Bucovina, spre Galiția habsburgică, provincie în care urma să izbucnească o revoltă a conaționalilor lor199. Încă din martie 1797, Cancelaria Secretă a Curții din Viena și Consiliul Aulic de Război erau informate despre posibilitatea unei acțiuni în forță a patrioților polonezi, staționați în Moldova și Raiaua Hotinului, a căror număr sporea dintr-o zi în alta, ce urma să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
celui mai cumplit flagel, cel al ciumei, care a înspăimântat secole în șir individul și societatea, autoritățile habsburgice au luat cele mai drastice măsuri, ori de câte ori această teribilă epidemie se apropia de granițele estice ale monarhiei. Împotriva răspândirii ciumei în Bucovina, Cancelaria Aulică din Viena cerea, atât Consiliului Aulic de Război, cât și Administrației guberniale și provinciale, să instituie o astfel de supraveghere, încât nici un străin să nu găsească adăpost în sate sau în casele locuitorilor, fără știrea autorităților 211. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a cerceta situația și de a intercepta orice corespondență suspectă 269. În urma analizei întreprinse asupra situației moșiilor din Moldova, pe baza rapoartelor și a situațiilor statistice primite de la Ferdinand Dans, în nota din 22 martie 1802, înaintată de arhiducele Carol, Cancelariei Secrete Aulice și de Stat din Viena, acesta ajungea la concluzia că, deși aceste moșii reprezentau o suprafață de 118.433 de fălci de teren, din care peste 17.000 fălci de pădure de foioase și conifere, evaluate la 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
bisericilor din imperiu, de sub orice fel de dependență străină spirituală sau materială. Drept mulțumită pentru maniera în care a reușit să rezolve, în cele din urmă, spinoasa problemă a vânzării moșiilor din Moldova, prin nota din 22 februarie 1811 adresată Cancelariei Aulice Unite de împăratul Franz I, se încuviința acordarea unei diete zilnice de 13 guldeni (echivalentul valoric al diurnei pentru un consilier aulic), consilierului gubernial, baron von Balș, drept cheltuieli de călătorie pentru perioadele cât s-a aflat în străinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acestuia. Din păcate, testamentul nu s-a păstrat la Tribunalul provincial al Austriei de Jos și nu putem cunoaște averea pe care a lăsat-o fostul căpitan al Bucovinei și nici pe toți beneficiarii prevederilor testamentare. Informațiile sporadice din protocoalele Cancelariei de Stat din Viena, evidențiază între beneficiari pe nepoții săi Gheorghe Balș, Constantin Balș și Constantin Cantacuzino, domiciliați în Moldova, cărora le-a revenit câte 1.000 de ducați în parte. Acest legat testamentar a putut fi dus la îndeplinire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Schmeidl, prin intermediul Agenției consulare austriece din Iași, abia în anul 1834, după purtarea unor îndelungi tratative diplomatice și după plata taxelor succesorale de cei îndreptățiți 296. Pe de altă parte, la câțiva ani după moartea șambelanului Vasile baron von Balș, Cancelaria Aulică Unită Austriaco-Boemiană notifica în anul 1836 Guberniului Galiției că, deoarece acesta nu a avut descendenți direcți în linie masculină, care să poată fi înălțați la rangul de baroni, demnitatea aceasta urma a fost ștearsă pentru această familie nobilă bucovineană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
tuturor secțiunilor, aprobat în întregime și deja pus în funcțiune, ar trebui să-i servească petiționarului drept dovadă legală că și-a îndeplinit mereu obligațiile cu plăcere, bună știință, căldură și devotament. Domnul consilier aulic von Pastori, referent la cezaro-crăiasca Cancelarie Ungară, a fost familiarizat cu acest plan, a fost consultat de Consiliul Aulic de Război în legătură cu acesta și a susținut aplicabilitatea ideii de preoțime ilirică sub toate aspectele ei, considerând-o a fi favorabilă clericilor și totodată Preaînaltului Serviciu. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fost chemat chiar și la reuniunea ținută de Înalta Curte de Justiție. Decretul de recomandare care i-a fost dat cu ocazia acestei schimbări de la cezaro-crăiescul Consiliul Aulic de Război, precum și noul decret de numire în funcție la cezaro-crăiasca Cancelarie Aulică Reunită, care nu ignoră cunoștințele sale politice, îi vor servi mereu la viitoarele împuterniciri și le alătură în copie acestui memoriu. G. Cu ocazia mai sus amintitei uniri a Bucovinei cu Galiția, el s-a dus la Maiestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
drepturile dumitale să fie recunoscute în aceste țări, aș accepta [în locul dumitale] o funcție cu prestigiu și deosebite avantaje, de care însă nu voi face uz împotriva nimănui și m-aș strădui să vin din Consiliul Aulic de Război în Cancelaria Aulică politică". Subsemnatul a mulțumit cu plecăciune și a revenit apoi la Maiestatea Sa pentru transferarea sa în Cancelaria Aulică poitică, unde a și ajuns, așa cum era prevăzut. H. Nu mai există nimeni care să cunoască cu atâta rigoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de care însă nu voi face uz împotriva nimănui și m-aș strădui să vin din Consiliul Aulic de Război în Cancelaria Aulică politică". Subsemnatul a mulțumit cu plecăciune și a revenit apoi la Maiestatea Sa pentru transferarea sa în Cancelaria Aulică poitică, unde a și ajuns, așa cum era prevăzut. H. Nu mai există nimeni care să cunoască cu atâta rigoare și exactitate relațiile interne și externe ale Bucovinei, Moldovei și Țării Românești cu toate țările care le împrejmuiesc, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
răul extrem și a-și blestema ființa. Aceasta era situația sa de atunci, tristă și fără seamăn. Binevoiți, Maiestatea Voastră, învăluit în filantropia și simțul dreptății ce vă caracterizează, să ascultați acum totul. L. În timpul îndeplinirii îndatoririlor sale oficiale în Cancelaria Aulică Unită, în anul 1788, a fost deodată bănuit de ipohondrie de domnul referent, contele von Odonel. Câteva semne de îndreptățită suspiciune și teamă au fost luate drept simptome, iar drept cauză extenuarea. Pripită a fost bănuiala, însă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dintâi care putea și avea a spune ceva despre aceasta, a confirmat adevărul celor afirmate, înaltele virtuți ale persoanei și calitatea de excepție a zelului său instruit și a serviciilor aduse. În acest context, Consiliul a trimis el însuși Promemoria Cancelariei politice a Curții, de care, așa cum am amintit mai sus, petiționarul aparținea de la unirea Bucovinei cu Galiția, în anul 1786, după care contractul n-a fost dus la îndeplinire! Însă aceasta nu s-a întâmplat pe calea normală a factorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aparținea de la unirea Bucovinei cu Galiția, în anul 1786, după care contractul n-a fost dus la îndeplinire! Însă aceasta nu s-a întâmplat pe calea normală a factorilor de drept, adică nici măcar pe motive ce ar fi ținut de Cancelarie, ci pe motivele individuale ale unui referent, iar acel referent era tocmai contele Odonel. Cu suspine doritoare de dreptate și cu lacrimi de nefericire, petiționarul s-a apropiat de tronul binefăcător, iar prin intermediul memoriului din 24 februarie anul curent a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]