222,545 matches
-
de-l tăia cu cuțitul. O tutungerie simandicoasă - unde puteai găsi nu doar produsele tabacului, ci și ziare, reviste de tot felul -, despărțea zona alimentară de cea industrială, cu acel îmbietor magazin universal "5000 de articole", ce te îmbrăca din cap până-n picioare, pentru toate anotimpurile, pentru toate vârstele și sexele, de la șpilhozen la rochii de mireasă, de la salopetă la smoking, de la scutece la giulgiu. De-ar fi fost doar acestea... Fără a face concurență marilor comercianți, o seamă de mici
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
soluție rămânea ca Spilka să se lapede de diavol, mergând de bunăvoie la felcer să scape de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la tălpi, atrofiindu-i încetul
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la tălpi, atrofiindu-i încetul cu încetul picioarele până la brâu, de ajunsese omul să se ridice de pe cearșaf doar dacă trăgea de niște frânghii legate strâns la capul patului. Rugăciunile nu-l ajutaseră cum ar fi vrut, așa că s-a hotărât să-l accepte pe doctorul Benglas, ținut până atunci dincolo de prag. Era medicul mahalalei. Rar să se fi dus careva la cabinetul său din blocul de lângă cinematograful
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
acum observă că, la înghesuială, cucoana nu rătăcise doar un pantof, ci și podoaba de chilot, plecat în lume fără să se-ntoarcă. Oare să nu poarte vara? Mâniat de ce-l poate aștepta a doua zi, îi trase rochia peste cap, fără împotrivire - dar și fără băgare de seamă -, păstrând doar combinezonul, perdea între naștere și moarte. Frumusețea femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-o gălăgie infernală: - Dormi, lighioană, dormi, Cristoșii și sfeștania mă-tii de muscal. Ce caut eu goală în maghernița asta?... Pantofi să te faci, bolșevicule! (Fragment de roman
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
curmezișul uneia din coloanele alongate din material plastic care astupau șirurile de rufe întinse la uscat? Sau într-o crăpătură de zid în plin soare, la o înălțime, în principiu, inaccesibilă pisicilor? Nu, nu numai că nu-mi dăduse prin cap, dar îl încredințasem fără nici o altă recomandare concretă femeii, care, după cum a reieșit a doua zi cînd am refăcut drumul împreună - eu, roasă deja de păreri de rău, ea, senină și imperturbabilă, - îl pusese pe jos vizavi de fațada blocului
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
spuma primitoare a văzduhului poalele rochiei de piatră galbenă care îi acoperă gleznele și pulpele ea stă în miezul acestei pietre galbene și mă roagă să nu care cumva de drag de ea să mă dau de trei ori peste cap și să devin chiar piatra galbenă în care ea este pînă dincolo de ochi scufundată * singurătate foarte singură sînt atît cît cu ochiul din orbită și deopotrivă atît cît cu ochiul minții se poate limpede zări singurătea cea mai singură cu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
cuvintele de carne și de sînge ale poemului fără egal dar eu am această ureche lipită direct pe inimă care aude viața vieților de dincolo de viață dar eu am acest genunchi tare ca oțelul care sparge în cioburi perfect egale capul altminteri indestructibil al diavolului dar eu am acestă femeie pe care o mănînc și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc cu iscusință viziunile dar eu am acest cocoș roșu și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
iubitei mele * eu nu mai am poftă nici să trăiesc nici să mor eu nu mai am poftă să fiu avionul cu motor curajos al planetei din ce în ce mai degenerate eu nu mai am poftă să împușc acest elefant dizgrațios în moalele capului cu elicele argintii ori aurii ale imaginației eu nu mai am poftă să mă sui pe iubita mea și să o împuiez cu puii mei și ai ei mîine poimîine cu certitudine morocănoși indiferenți și nerecunoscători eu nu mai am
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face vreo halviță: dar În rime doar există virgulă și de la cap ca un limax balerin ce-a-nghițit un handicap printre tufele de crin preoții nu pot ierta gândul care Îl Încurcă și-n licori de curara și curka...rămâne curka. STRUȚUL DIN PONTUS cu creionul acesta bont voi urni din loc planeta
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
au avut asupra mea efecte benefice și stimulatoare de a nu precupeți nici o clipă pe fleacuri cotidiene perene. Și câți dintre scriitori de azi Își mai Încep mesajele cu semnificația sacra a zilei respective, asemenea unui Îndemn de plecare a capului și de deschidere a inimii spre cei ce au cunoscut Îmbunătățirea?? Fiind unul dintre cei mai moraliști scriitori moderni, Artur Silveștri va dăinui printre pământeni, fiindcă scriitura să vă fi totdeauna un univers de cunoaștere și de inițiere pentru generațiile
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
Și-au strâns rămașii lor, pe cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
minute, să bei o cafea . Și atât. De multe ori ne urcăm mai mulți În același tren, dar unii coboară mai devreme, unii sunt dați jos, alții, cel mai rău, sunt aruncați din tren. Dar cei mai mulți coboară În gara de la cap de linie și schimbă trenul. Alți colegi de călătorie, altă destinație, alt Început și mereu aceeași Întrebare “Oare ăsta e trenul În care trebuia să urc? Trebuia să mai aștept? Trebuia să plec mai devreme?”. Răspunsul Îl afli mult mai
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
Iancu din marile arendășii ale județului. De atunci e un câștigător, folosind când intriga, când duplicitatea pentru a parveni - dar loviturile îi reușesc mai ales datorită unei inteligente tactici: aceea de a se lăsa mereu subestimat. * "24 ianuarie. Întâlnesc în capul Podului pe Brederode; fanfaronul e în ținută, dar miroase ca o damă ieftină. Mă îmbrățișează afabil, însă îl cunosc bine, e un parșiv. Zice că vrea să combinăm din nou împreună, îl ascult, dar sunt convins: il me met dans
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
un șal care atârnă până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt scurte, groase - parcă și-a alcătuit singur ființa în bătaia de joc a spiritului său ludic." Așadar, aruncat pe meleagurile Sileziei natale, stilatul senior de Hoditz se pornește cu metodă să transforme un întreg ținut păduros într-o grădină
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
de iască și catifea... INIMĂ PE EȘAFOD Coastele sufletului meu sunt bolnave. La doctor, de mult n-am mai fost! Privindu-te, Înalto, ca pe un munte de azimă și chihlimbar vaporos, mă supun poruncii divine: În cele din urmă, capul aplec! Te iubesc numai din disperare... ULTIMA PEDEAPSĂ Ultima factură, cea cuprinzând absintul nebăut, cea doveditoare că n-am fost haiduc de mioare, cea grăitoare În alfabetul poftelor Împlinite, să o achite Damian! Numai el a savurat de la distanța inimii
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
ne-am culcat de-a latul patului, Înghesuiți unul În altul. Deși epuizată, la un moment dat, am simțit totuși ceva că m-a gâdilat la tălpile picioarelor. M-am frecat instinctiv și, pe moment, mi-a trecut. Am pus capul cu fața În jos, spre saltea, și mi-am acoperit cu mânuțele urechile. Cineva de lângă mine mi-a șoptit că, În fiecare noapte, peste noi, mișunau șoareci și șobolani. Atunci am Înțeles de ce câțiva copii aveau urechile roase. Mai mult
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
am gândit fulgerător la Iba. Îmi era teamă că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat, nemișcați, a trebuit să ascultăm mai Întâi imnul național, apoi un discurs al lui. V-aliniați! a țipat supraveghetorul, pe un ton aspru, În timp ce Își aprindea țigară de la țigară. Începem programul zilnic! ...Înviorarea, apoi bem ceaiul, și... Și vom
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
cei de acolo, s-au trântit cu burta de pământ, apoi s-au Înșirat, unul după altul, spre scările ce dădeau spre curte. Mi-am dat seama că știau lecția. M-am Înregimentat și eu. După ce m-am târât cu capul În jos pe primele trepte, fără să vreau, m-am Împiedicat și m-am rostogolit pe lângă ceilalți, până În zidul de la intrare. După lovitură, am simțit o umflătură În frunte, apoi ceva cald, care se prelingea de deasupra sprâncenei, mi s-
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
spre noi, a mai luat câteva Înghițituri din sticla cu băutură, apoi s-a tolănit de-a lungul unui pat pe care nu avea voie nimeni dintre noi să se așeze. Era În așa fel plasat, Încât doar dacă Întorceam capetele Îl puteam vedea. El Însă putea să ne urmărească. Chestiunea asta ne dădea fiori. Nu Îndrăznea nici măcar unul să miște, pentru că pedepsele erau Îngrozitoare. Am Început să cântăm. Un fel de lălăială, fiecare după urechea și felul său de a
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
să ne schimbe hăinuțele și să șteargă, cât de cât, scările murdare. M-am repezit la una din ele. “Fac pipi!“ abia am apucat zice, În timp ce am simțit că mă Învăluie un soi de friguri, din vârful picioarelor până În creștetul capului. Femeia m-a dus la WC, apoi m-a schimbat. “Mă fată, mă, pe tine cine te-o fi trimis aici?“ m-a Întrebat ea ...Că ești o mână de om! Of, Doamne! Pe ăștia or să-i mănânce viermii
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
acestea. Speram să-l văd pe Iba. Dezamăgire! Totul, un fel de viermuială! Parcă eram deasupra unui furnicar! Într-un anume fel, pentru o clipă, m-am speriat. Vedeam prima dată lumea de dincolo de a mea. Nimeni nu Își Întorcea capul spre noi. Am lăcrimat. “De aici nu mai scap!“ mi-am zis, În gând, În timp ce am simțit În ceafă răsuflarea caldă a unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el să
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
a zis Albăstrel, privind parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el, mângâindu-mi obrajii. M-am rușinat. Puțin mai târziu, la sfârșitul pauzei, mă copleșeau când valuri de căldură, când frisoane puternice. Capul Începuse să-mi vâjâie. În plus, aveam senzația că nu mai aud cu o ureche. Albăstrel a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi, domnule, Alexandra! Care ești, fă, aia? Ia să te văd! Am Întors capul spre el. Stropi reci de transpirație i-am simțit pe după gât. Îngrijitorul s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe creștetul capului, apoi a strigat către femeia de serviciu care mă schimbase: Nicolițo! Ia vezi, fă, du-o
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]