4,072 matches
-
Trebuie să iau niște date de la Serviciul dezvoltare și să fac un calcul pentru cantitatea de gaz ce-o pot băga în rezervoarele instalației. Bine, ne întîlnim la clădirea instalației, spune directorul general încuviințînd plecarea mea. Îmi iau sacoșa cu casca de protecție în ea, salut, apoi ies. Scot casca, mi-o pun pe cap, iar punga de plastic și ziarul le arunc în scrumiera mare, cu picior, de pe sală. Intru în camera dispecerului, spun un "sărut mîinile" tehnicienei de la pupitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să fac un calcul pentru cantitatea de gaz ce-o pot băga în rezervoarele instalației. Bine, ne întîlnim la clădirea instalației, spune directorul general încuviințînd plecarea mea. Îmi iau sacoșa cu casca de protecție în ea, salut, apoi ies. Scot casca, mi-o pun pe cap, iar punga de plastic și ziarul le arunc în scrumiera mare, cu picior, de pe sală. Intru în camera dispecerului, spun un "sărut mîinile" tehnicienei de la pupitru și-i cer permisiunea să dau un telefon. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dimineață, la zece. Cu cine pilotezi? Cu Vlad. Ești odihnit? Al dracului de odihnit! înjur eu printre dinți, adunînd toate hîrtiile cu calcule, băgîndu-le în dosarul cu documentația tehnică. Vă mulțumesc pentru ajutor! le spun și-mi duc mîna la cască, retrăgîndu-mă spre ușă. Atențiune, atențiune! se aude în difuzor. Aici stația de radioficare a combinatului. Din dispoziția tovarășului director general starea de necesitate de pe teritoriul combinatului se suspendă. Personalul tehnico-administrativ poate pleca acasă... Anunțul mai este repetat de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văzîndu-mi de drum. Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer, gata! Calea spre cer e liberă... Dă-ți cu palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pregătesc un cazan cu gudron, să torn peste carton cînd punem grinzile la loc. Mai durează pînă e gata. Lăsați, că nici gudronul ăla nu-l fac bătînd din palme. Păcat că n-a venit Televiziunea!... Succes! îmi zice, săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iasă din orbite. Măi, rîde Vlad, ai nevoie de ajutor? Vin urgent! zice și coboară în fugă scara. Iată-mă-s! Cine te bate, că nu văd decît o fată frumoasă și mîndră. Sărut mîinile! se înclină în fața fetei, scoțîndu-și casca. Bună seara! îi răspunde fata. Surioară dragă, începe Vlad curtenitor, cu ochii aruncînd scîntei albastre, și eu sînt implicat în toată povestea. Se poate să-mi faci tu mie una ca asta?! Tocmai voiam să merg săptămîna viitoare să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe lîngă umerii lui se mai văd cîțiva, care întind gîtul. Dom' inginer, gata? mă întreabă Valeriu. Aproape, îi strig. Ura! se bucură Valeriu, dînd cu coatele în cei de la spatele său, care îi răspund cu cîte un pumn în casca de protecție. Valeriule, macaraua mai este aici? îl întreb. Este! Totul, în poziție de lucru: macaraua, mașinile pompierilor... Spune pompierilor să plece. Tu poți începe să pui grinzile la loc. Ai cu cine? Am. Au rămas cîțiva mecanici, arată el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-și schimbe hainele. Macaragiul coboară din cabină, o încuie și-mi spune că lasă macaraua pînă mîine dimineață aici; acum, noaptea, e periculos s-o ducă pînă la zona de extindere. Îi mulțumesc, el se înclină ducîndu-și mîna la cască, mototolește în mîini bumbacul cu care se șterge de motorină și pleacă. Maistrul Cornea a intrat în clădirea separatorului, își rotește privirea să vadă cum au fost puse la loc grinzile, dă din cap că e mulțumit, apoi se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîna și pleacă. Închid ușa în urma lui, agățînd-o cu un capăt de sîrmă, apoi urc la pupitru, strîng documentația tehnică, îmi iau agenda, mi le pun în față și mă așez pe scaun. Mi-e groaznic de somn. Îmi împing casca pe ceafă, las fruntea pe brațele puse unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de zîmbet pe fața murdară de negru de fum. Le spun că instalația se va extinde cu o linie de fabricație pentru filamentele de douăzeci, aflate acum în studiu, și operatorii dau din cap mulțumiți. Îi salut, ducîndu-mi mîna la cască și plec. Urc încet spre birou, ținîndu-mă de balustrada scării. Sînt atît de obosit, că, dacă n-ar fi Livia, care mă așteaptă, m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine dimineață. Strănut mereu, iar mușchii spatelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu bănuiește nimic? — Absolut nimic, zic, exact în clipa în care Robyn intră în cameră. Bună, Robyn! Suze, vorbim mai târziu, OK? Pun telefonul jos și îi zâmbesc lui Robyn, care e îmbrăcată într-un taior roz aprins și are cască și walkie-talkie. — OK, Becky, zice, pe un ton serios și profi. Platoul numărul unu e gata. La Platoul doi încă se mai lucrează. Dar avem o problemă. — Pe bune? Înghit în sec. Ce anume? — N-a ajuns încă nimeni din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încercând să țin minte fiecare mic detaliu. N-am văzut în viața mea așa ceva și ceva îmi spune că nici n-am să mai văd vreodată. Deodată, o văd pe Robyn intrând în sală din direcția opusă și vorbind în cască. Ochii îi scanează încăperea, și mă fac mică sub glugă. Înainte ca ea să apuce să mă vadă, ies repede din Terrace Room și intru în liftul care duce la Grand Ballroom. Exact în momentul în care ușile sunt gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
păr o diademă care lucește de-ți ia ochii. Sunt mireasă. În timp ce Robyn mă conduce pe coridoarele tăcute și pustii ale Hotelului Plaza, mă simt ca președintele SUA într-un film de la Hollywood. — Frumoasa a pornit spre voi, murmură în cască în timp ce pășim pe covorul roșu de pluș. Frumoasa se apropie. Dăm colțul și îmi zăresc reflexia într-o oglindă veche uriașă, și îmi stă inima de șoc. Evident, știu foarte bine cum arăt. Pentru numele lui Dumnezeu, m-am holbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țintă la rochia mea. Habar n-am cum le cheamă. Sunt fetele unor prieteni de-ai lui Elinor. După ziua de azi, probabil că n-am să le mai văd niciodată. — Filarmonica. Fiți pe recepție, ne apropiem, spune Robyn în cască. — Becky! Ridic privirea și, slavă Cerului, îl văd pe Danny, îmbrăcat în frac de brocart și pantaloni de piele. În mână are un Program al Ceremoniei, tipărit în culoarea bronzului și bej. Arăți senzațional. — Pe bune? Sunt OK? Ești un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am planificat și ieșirea, nu-ți amintești? Petalele de trandafir! Muzica! — A... Nu-i nimic, poate uităm de ieșire... — Să uităm de ieșire? Robyn se uită la mine de parcă aș fi înjurat-o de mamă. Glumești? Orchestra! spune repede în cască. Băgați Some Day! Mă auziți? Some Day. Ridică walkie-talkie-ul. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de trandafiri. — Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
auziți? Some Day. Ridică walkie-talkie-ul. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de trandafiri. — Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea tonul fanfara, murmură în cască. Echipa de la lumini, pregătiți reflectorul pentru ieșire. În secunda imediat următoare încep să cânte trompetele, iar invitații care dansează tresar. Lumina se schimbă, de la spoturi disco la un ton roz aprins, iar formația începe să cânte „Some Day my Prince
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pământ este să salvăm suflete din întunericul păcatului. Așa a adus Domnul încercări peste noi ca să ne călească în lupta grea pe care s-o ducem pe acest pământ. Interesant este că în aceea noapte, la ora 12, expira asigurarea CASCO a mașinii. Însă Dumnezeu a lucrat în așa mod încât în anul acela am fost binecuvântați și am reușit să ne cumpărăm altă mașină. Încă o dată am constatat că Satana rămâne întotdeauna de rușine în fața lui Dumnezeu! Au mai fost
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
corp la corp, pentru țelul final. Din fața mea sare un caporal cu o mustață aurie. Folosește un vechi șanț de comunicații. E adăpostit până la piept și se crede în deplină siguranță, dar aproape imediat cade lovit de un glonț în cască. Sar și eu într-un salt impetuos, ca un arc prea comprimat și în câteva secunde mă prăbușesc la pământ, în timp ce pistolul mitralieră din mâna dreaptă îmi zboară razant 2-3 metri în fața mea. Momentan am falsa impresie că m-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
generală (PSAG). M. M.: Da, și se scria pe dos, cu mâna, țintele se mai ștergeau... Cui îi povestești nu crede, fiindcă acuma totu-i electronic, stă militarul ca boierul în fața pupitrului. Atunci totul se făcea manual. S. B.: Cu căștile pe urechi stăteam ore întregi la anumite exerciții. Și trebuia să scrii invers, să vadă comandantul corect în partea din față, de la pupitru, ca să poată lua decizia. M. M.: Nu era nimic automatizat, absolut totul se făcea manual. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
chemau să ajut la planșetă. De acolo, am și amintiri oarecum comice cu răposatul Blanariu. Am fost chemat să punem pe planșetă, tot așa, o situație, să-l ajut pe camaradul meu care nu mai făcea față. Mergeam cu două căști și puneam pe planșetă. În perioada aceea foarte intensă, în PC era nevoie de planșetiști. De multe ori mă chema Jorj Juverdeanu să-l ajut. El a stat în PC toată perioada. Pe mine m-au folosit în Baterie și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
multe ori îmi era greu să ajung în PC să-l ajut la pus situații pe planșetă. Se plângea, săracul: "Băi, am câte 60 de ținte deodată! Sunt înnebunit! Mă dor ochii, mă doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la bateriile din poziții erau înnebuniți și ei, că le veneau tot felul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
bătut cu niște fantome, cu sentimentul că suntem în război. Când am intrat în PC, în una din seri, era și comandantul Blanariu acolo, pe podiumul acela de la direcționale, în fața planșetei. Era în izmene, cu cămașă de corp și cu casca pe cap. Era fricos. Acum, poate sunt nedrept, dar eu, în unitatea mea, am avut respect, să spun, doar pentru două persoane: pentru Șeful de Stat major, căpitanul Ioan Ardeleanu... M. M.: Da, bun copil! S. B.: Îmi amintesc un
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
gripă rebelă" și-a făcut apariția surâzător și sănătos, spre plăcuta surpriză a participanților. A urmat turneul teatrului "Constantin Tănase", cu trupa sa de "celebrități" Stela și Arșinel, Bibanu, Puiu Călinescu, Corina Chiriac... A avut succes, textele traducându-se la cască și spectatorii savurând "șarjele" cu adresă la realitățile din țară. După câteva luni ne-a vizitat Teatrul "Bulandra", cu "D'ale Carnavalului", în regia lui Lucian Pintilie, avându-i în distribuție pe Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Mariana Mihuț... Când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a ridicat cortina și a apărut în fața "spițeriei" Bănică, în izmenele "naționale" și cu picioarele cufundate într-un lighean, toată sala a izbucnit în râs și aplauze și a dus-o așa până la final. Și aici replicile se traduceau la cască, iar programul de sală prezenta un rezumat al piesei. De reținut că "nenea Iancu" era la Berlin într-un fel la el acasă, petrecându-și ultimii ani de viață în capitala Germaniei și având în Pankow, cartierul ambasadei, o bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în urmă cărțile lui Saint Exupéry "Curierul de Sud" și "Zborul de noapte", despre deschiderea liniei aeriene peste ocean spre America Latină și mă gândeam că acum făceam aproape același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, ,"tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]