25,038 matches
-
pentru că mintea noastră e oglinda minții lui Dumnezeu, care este unul. - Și dacă nu ar exista un Dumnezeu? Îi replică Arrigo calm. - Hulești, Arrigo! Îl amenință Dante cu degetul, pe un ton glumeț. Nu credea că un om care ținea catedra la Facultatea de Teologie putea nutri acea Îndoială. Dar celălalt nu se alătură veseliei sale. - Vreau să spun: dacă nu ar exista un singur Dumnezeu. Dacă, așa cum se Întâmplă cu lumina și cu Întunericul, principiul divin ar fi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În sfârșit, la Veneția. Acolo am studiat alcătuirea cerurilor pe hărțile anticilor și ale lui Ptolemeu, mai cu seamă. Uneori reparându-le acele imperfecțiuni pe care acești oameni mari le-au neglijat. Și am căutat să răspândesc această cunoaștere de la catedră, Însă fără succes. Drept dovadă, iată că numele meu vă spune nimic! Omul Își Încheiase spusele cu un zâmbet vag și amar. Cicatricea Îi apăru și mai evidentă. „Un astronom”, se gândi Dante, surprins de coincidență. Pesemne căpătase un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrebare. - Aș mai vrea, În plus, să Încercați să explicați În ce fel Dumnezeu a creat lumina În prima zi, iar stelele și celelalte astre abia În a patra, zise el pe un ton potolit. Dante se apropie de baza catedrei, Încrucișându-se cu elevii care se Îndreptau spre ieșire. Arrigo Închisese codicele. Își ridică privirea, recunoscându-l de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo... Mă bucur că v-ați găsit timp să asistați la umila mea disertație. Dar veniți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele una câte una cântând foarte tare Marseieza. Apoi, gol ca Adam, sărise și înșfăcase drapelul, îl aruncase pe jos, urinase pe el, înainte de a-ncerca să-i dea foc. În acel moment tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vrei tu să le numeri, m-am însurat, îți ziceam, ca să trec peste o tragedie ce mi s-a întâmplat în primul an de actorie, de-abia terminasem facultatea în orașul meu moldovenesc și m-au oprit acolo, asistent la Catedra de Actorie, apoi am venit în București, prin concurs, Proful de Actorie, îmi ziceau studentele în primul an de profesorat, aveam un succes imens la gagici, însă eu eram prieten cu o fată, Ani-Anita, am fost cu ea din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Păi, sigur c-a avut dreptate, așa e... (Pauză lungă.) Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-o trag cu oricine... sau aproape cu oricine, nici nu mai contează... Te sperii?, eu? De ce să te sperii? Vrea șeful de Catedră să aibă o femeie frumoasă, uite-o aici. Vrea chelnerul? Sunt aici. Mi-a spus medicul meu că nu-mi trece decât dacă fac sex, ia-ți un bilet și fă o Croazieră, pleacă la mare, la munte, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac orice. (Râde îngrozitor, cinic, începe muzica „Don’t cry, baby”, Janis Joplin, azvârle cureaua fetei.) La facultate, studenții mă divinizează, colegii de Catedră la fel, mi-am schimbat firma la care lucrez, proiectele vin, am bani, sunt elegantă, dacă m-ai vedea, dacă mi-ai vedea colecția de pantofi, am schimbat shoppingul cu mâncatul, toată ziua ronțăi câte ceva..., nu, nu mă îngraș, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așa văzuse el prin filmele indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine o aducea într-o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam în pace, că putea să mă trăsnească urgent, și dacă te lovește el... Cică a chemat-o și pe la Catedră, unde pe birou tronează fotografia mea, eu râzând ca o ghidușie, așa-mi zicea Maestrul meu la început: râzi, ghidușie, ce-ai mai făcut? Nu-ți mai spun că ar fi atât de ușor să facă și el câte ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai liniștită ca liniștea de acolo - nu-i plăceau oamenii, mai bine zis, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puteam s-o văd, nu mă mai descurcam, părea inocentă, îți băga câte un „Cum? Nu înțeleg...”, de ziceai că e o fetiță, inocența întruchipată, o și ajuta vocea, vocea era splendidă, pula mea! Când au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două ore, i-a și cronometrat, când au ieșit, el râdea, îi sclipeau ochii ăia demonici și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ordinea, opunând-o haosului, risipei. În sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la catedră și a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat victorienilor, domnule, a spus sec. Profesorul a luat curios foaia, În timp ce Amory a ieșit grăbit pe ușă. Iată ce scrisese: „Cântece În vremuri de ordine Ne-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să nu fii supărată, copiii au luptat și au pierdut ca niște premianți. A fost una din cele mai cumplite repetiții pe care le-am făcut, Zoe urla continuu, era nemulțumită, Moni n-avea treabă, se culcase cu picioarele pe catedră, imun la tot ce se întâmpla în jurul lui. La un moment dat, Elena Albu nu știu ce face, Zoe se apucă de pandalii și începe să arunce cu scaune peste capul lui Moni, care se ridică într-un târziu și spune senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
toată această perioadă dorința se coace, așa că, în momentul când fetele au ajuns în clasa a X-a, le reunim într-un colectiv școlar cu băieții din clasa a XII-a. Interesant este că toți părinții au înțeles ideea. La catedră stătea un robot-profesor, urmărind preocupat dârele lucioase pe care le lăsa pe suprafața cristalină un melc. La vederea pedagogului, profesorul-robot sări în picioare și strigă „Drepți”. Elevele țâșniră în poziția sus-amintită. Roboții noștri observară că elevele nu stăteau în bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
reparat computerul. În general se prefera prima soluție, pentru că a doua era mai costisitoare: o simplă schimbare de circuit costa cât leafa anuală a cinci profesori eminenți. Se adaugă la aceasta și faptul că există o concurență acerbă pentru o catedră, iar conducerea își întregea bugetul și din amenzile substanțiale aplicate slujitorilor Almei Mater. După aceste explicații, pedagogul îi conduse spre o clădire imensă, cu aspect de fortăreață, plasată în centrul întregului așezământ. Pe drum, el le spuse: Dotarea ultraperfecționată, sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
profesor îi corespunde un inspector. Când analizăm activitatea unuia, automat o analizăm și pe a celuilalt, realizând așadar un model analitic nou, ceea ce noi numim dublet analitic. Inspectorul îl preia pe profesor din momentul când acestuia i se încredințează o catedră și-i urmărește activitatea până când și-o pierde sau ajunge la rândul său inspector. Inspectorul trebuie să știe totul despre subiectul său: ce boli, ce preferințe, ce hobby-uri are, ce citește, ce nu prea citește, structura familială, necazurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
14 iunie, se căsătorește, la Giurgiu, cu Gerda Hossenfelder, venită ceva mai înainte după el, la chemarea lui. Începe să își câștige existența ca profesor suplinitor de matema tică la liceul din Giurgiu. 1926 Primește un post de asistent la catedra de geometrie analitică a profesorului G. Țițeica, la Facultatea de științe din București. 1927 Toamna, se mută la București, unde sfârșește totodată prin a suplini ore de matematică, mai întîi la liceul "Spiru Haret" și ceva mai târziu la "Cantemir
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Își publică volumul de versuri Joc secund, care este comentat ca un eveniment literar de Al. A. Philippide, Șerban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu. 1932 În urma unui concurs, pe bază de lucrări, ajunge la facultate conferențiar la catedra de matematici elementare și geometrie descriptivă. Începe să iasă de sub tutela profesorului G. Țițeica și să capete "o conștiință mai clară a limitelor proprii", datorîndu-și "re- găsirea" de sine, după cum singur ține s-o spună într-un rând, "cufundării în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ține prelegeri la universitățile din Münster-Westfalia și Vie-na. Ia parte la un congres internațional de matematică la Baden-Baden. Cu acest prilej, profită să se deplaseze și în alte orașe din Germania și să viziteze Olanda. 1942 Este numit profesor la catedra de algebră de la facultate, urmând să nu se mai ocupe cu precădere, ca până atunci, de fundarea axiomatică sau grupal-teoretică a geometriei, ci să se dedice în exclusivitate problemelor de algebră, pentru ca abia în ultimii ani de viață, din 1958
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În sfârșit. Fumuriu și zvelt, ca un arab, apare Banciu. Suie cu capul nițel plecat spre catedră, fără să ne arunce o privire. - Dumitrescu Victor, absenții. - Barbilian, Gavrilescu, Marinescu Eliad, Predescu Iulian. - Iar lipsesc ăștia? - Sunt bolnavi. Punerea absențelor s-a terminat. Ca la ruletă, inimile încep să ne bată. Ce va cădea? - "Scoateți caietele de extemporal
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un poet și un filozof"! (n.a.) D.V. Ionescu, profesorul de astăzi de la Universitatea din Cluj) la București. În conversația care am avut-o îmi propune să-mi dau doctoratul la București și, între timp, să primesc locul de asistent pe lângă catedra de geometrie analitică. A trebuit să acccept o ofertă care, venind de la G. Țițeica, era mișcătoare prin spontaneitatea ei. Din acel moment încep, paralel cu activitatea literară, o destul de înceată și dureroasă readaptare matematică. Dezgrop din materialul meu matematic din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al urbei pe munți, în apus. O față românească, dar străveche (daco-romană) încoronată de o calviție venerabilă, semnul climatului special ai ideii. Smerenia și pacea luminoasă a acestei figuri (ceva din ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
va căuta, prin aducerea lui Minkowsky și a lui Runge, să facă un mediu de concentrare matematică. Chiar în anii inflației, când se trăia așa de greu în Germania, el refuză să meargă la Berna unde i se pregătea o catedră. Acestea sunt evenimentele exterioare, destul de plate, ale unei vieți de cărturar și universitar. Să mai adăogăm căsătoria sa din 1892 cu Käthe Jerosch, fata unui negustor din Königsberg. Biograful lui Hilbert, Otto Blumenthal, căruia împrumutăm toate aceste date, face un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poate că descendența lui Gauss mai stăruie complect deznaționalizată, în America de Nord. Wilhelmina se mărită în 1830, cu orientalistul Erwald, pe care-l urmează la Tübingen, în Suabia, la vestita și străvechea Facultate de teologie de acolo, unde Erwald capătă o catedră. Moare de consumpțiune, ca și mama sa vitregă, în 1840 și e înmormîntată la Tübingen. Theresa rămâne, până la urmă, în casa lui Gauss. Va fi sprijinul și bucuria bătrâneților lui. * În privința carierei lui Gauss, n-avem multe de spus. După
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]