4,822 matches
-
privirea. Avu dintr-odată o expresie de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru zburară. Nu văzu plicul cu pecete de ceară și fragmentele unei foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi fu atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spațiu totuși suficient pentru ca Marie să se strecoare În locul gol și să tragă plicul cu vîrful degetelor. Atingerea hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwenaëlle Le Bihan? - Păi... Nimic. A dispărut, răspunse tînărul jandarm făcînd eforturi lăudabile de a pretinde că nu vede patul răvășit. Mașina ei a fost găsită În apropierea castelului. Plicul era pus la vedere pe scaunul șoferului. Gol. Pecetea de ceară ruptă În două arăta trei liniuțe verticale și paralele avînd deasupra un oval. O meduză. O formă vag omenească pe o plajă... Nisipuri mișcătoare... Meduze... Un telefon mobil Împrumutat... - Capcana de la Argoz era iarăși un mod de a te lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu un gest, reluîndu-și istorisirea. - M-am dus pe faleză și am Înțeles imediat cînd am văzut farul stins și felinarele copiilor aruncate pe jos... Pe plajă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreme am fost foarte ocupată cu serviciul, a fost curată demență. Beți 8 pahare de apă pe zi ? Da Une Nu. Îmi las jos creionul și înghit în sec. În colțul opus al camerei, Maya ridică ochii de la crăticioarele cu ceară și sticluțele cu ojă. Maya e cosmeticiana care se ocupă de mine azi. Are părul lung și negru prins în coadă împletită traversată de o șuviță albă, și un inel micuț de argint în nas. — Vreo problemă cu chestionarul ? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lor. Și bănuiesc și că toată povestea asta a fost un relativ coșmar pentru ei. Hilary s-a purtat foarte drăguț cu mine de când a ajuns aici, dar ceva îmi spune că pe biroul ei se află o păpușică de ceară plină de piuneze. — Dorim doar să ne asigurăm că nu faci vreo afirmație nefericită. Îmi zâmbește ușor dement. — N-o să fac. O să mă țin de scenariu. — Și după aceea, echipa de la News Team te va însoți la Londra. Își consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămînem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mînă din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. SÎnt lividă de furie. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ne dăm mîna. Nimic mai mult. Dar... nu se știe niciodată ce se mai poate Întîmpla. Și reluăm atunci de unde am rămas. O, Doamne. O, Doamne. SÎmbătă dimineață mă trezesc În zori, mă exfoliez pe tot corpul, mă epilez cu ceară rece la subraț, mă dau cu cea mai scumpă cremă de corp pe care o am și Îmi dau cu ojă unghiile de la picioare. Fiindcă e bine să fii mereu cît se poate de Îngrijită. Fără nici un alt motiv. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de milă. ARTUR: Nu cred s-o fac. GUFI: Îl așteaptă chinuri groaznice. Am de gând să-l ard cu ceară. ARTUR: O să iasă un miros... GUFI: Așa e. Vreau să-l înăbuș în propriul lui miros. ARTUR (Îl bate pe obraz pe Grubi.): Îmi pare rău de tine, Grubi... GUFI: Nu vă lăsați târât de sentimente... ARTUR: Nu. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca să se gândească mai bine, și dă de oțetarul din curtea muzeului. Ah cât m-am săturat să mă uit la pomi și să răscolesc printre lucruri moarte, se supără cercetătoarea. Unde ești, Adame? Băiatul amestecase puțină glicerină în niște ceară de parchet. Soră-sa, cu aerul inocent al fetițelor, obținuse accesul în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tribunal, buluc televiziunile pe ele. Toate trei, asta o știau și copii din sat, trăiseră cu Chiru din Baltă și după ce fusese inundarea cu barajul rămăseseră fete nemăritate, fără căpătâi. Se mai duceau în noaptea de Sânziene în Baltă, topeau ceară în niște căiuțe și o aruncau în apă. Din locul unde cădea ceara se zice că ieșeau bărbați ucigător de frumoși, cu priviri de îngeri speriați și zâmbete vinovate, care bântuiau, peste an, visele femeilor văduve. Se mai pomenește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sat, trăiseră cu Chiru din Baltă și după ce fusese inundarea cu barajul rămăseseră fete nemăritate, fără căpătâi. Se mai duceau în noaptea de Sânziene în Baltă, topeau ceară în niște căiuțe și o aruncau în apă. Din locul unde cădea ceara se zice că ieșeau bărbați ucigător de frumoși, cu priviri de îngeri speriați și zâmbete vinovate, care bântuiau, peste an, visele femeilor văduve. Se mai pomenește că una dintre văduve, Sița veterinara, ar fi mers la oraș, la Andromanda Brandarbulenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Din câte am mirosit eu, dar asta e părere personală, nu e ceva garantat oficial, a ieșit cu ceartă mare. Se desparte acuși-acuși organizațiile. Oricum, dânsul nu vine nici la închidere.“ Desfăcu plicul, sigilat ca odinioară, cu un strop de ceară roșie, o lacrimă lățită, cu monograma de pe ghiulul lui Georges K. Iachimovici la mijloc. „Am primit azi noapte lista. Chiar din mâna lui Goncea, prin Burtăncureanu. Vroia să o dea la ziare, dar l-am convins că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la nimereală. Trebuie s-o facem cu tot dicihisul. O facem la marea însforare. Șnuruită și pecetluită, cum e documentele alea care le are are la arhivele lui Pomponică. Cum e și dosarele noastre. Cartonate, numerotate, însforate și sigilate cu ceară roșie, pă ultima filă. De-asta am făcut noi și revoluția, cum a fost la Județeană. Să nu se zică că nu s-a făcut predarea cum trebuie. Numai sângele și morții convinge poporul că predarea etapei s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea până la 4 dimineața, când încetează emisia. Stă cu borcanul de cărăbuși într-o mână și cu telecomanda în cealaltă, sprijinit în cot (dar nu ar muta canalul nici să-l pici cu ceară), și examinează. La cât e de atent nici nu mai cred că se excită. Cred că nu-l interesează sexul, el urmărește un lucru anume, are o temă în cap, se uită la proporții, la culoarea părului, a pielii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Maică-mea a insistat că fermentația strugurilor nu-i face bine lui Platon, așa că, în cele din urmă, toate lucrurile au ieșit din boxă. Practic, boxa lui taică-meu a devenit casa lui Platon, și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin jenat de damigene și borcane. Aici era puțin și mâna bunică-mii, care ținea partea mamei. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
semănând cu o grămadă de gheață. Dincolo de ea se afla cinematograful Scala, o fostă glorie, acum închis. Auzisem că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway, acum un multiplex, cu tot felul de amintiri din nopți târzii revărsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
camerei și care atrăsese jumătate din resturile din jur. —P’asta cui i-o dăm? —Lui Bez, zisei eu. Așa se învață minte că a făcut mișto de primul nostru breloc. Împachetasem cadourile în hârtie maro și le sigilasem cu ceară. Eram foarte încântată de rezultat. Cel puțin era ceva diferit. Ia uite, zisei eu, scoțând la iveală o sticlă de șampanie pe care o țineam la spate și fluturând-o prin aer. Adu niște căni și hai să bem. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Kano, care arătă spre o sarbacană sprijinită de trunchiul copacului. — Place la om? întrebă el. Întinse brațul și apucă sarbacana. Era ușoară și puternică, dreaptă și tare, lucrată în lemn de chonta și acoperită cu un strat negru de ceară întărită. O studie îndelung și îi cercetă canalul țevii. Părea la fel de neted ca și țeava unei puști de vânătoare și muștiucul se potrivea pe dinți. Era o armă fabricată conștiincios, cea pe care și-a dorit-o de când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în ciorapi negri, a scos la iveală un pachet de țigări și și-a aprins una. Să dea naiba, dar să știi că te invidiez, i-a spus ea Amandei. Fergus n-ar face ceva pentru Django nici picat cu ceară. —Django? a repetat Hugo. —Ce nume minunat; ești foarte isteață, a exclamat Amanda. Oricât de straniu ar suna, ăsta a fost unul dintre numele pe care le-am avut în vedere pentru Theo. Hugo s-a holbat la ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o săptămână în urmă în Utah. —Dar toți ceilalți trebuie puși în capul listei - evident, Theo în primul rând. Și, numai după asta, la coada cozilor, mai apare și biata de mine. Femeia și-a examinat subsuorile fine, epilate cu ceară. Oamenii îmi spun tot timpul că nu înțeleg cum reușesc eu, a continuat ea zâmbind obosită. Și știi ceva, Laura? — Da, de fapt, chiar știu, a spus Laura repede. Ceva ce ar trebui să știi și t... —Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]