23,403 matches
-
ci i-a amplificat și renumele, fostă studentă și confidentă a lui Freud, continuatoare apoi a psihanalizei acestuia, autoare a peste 20 de volume - romane, eseuri , filozofie, psihologie, critică de artă ( la care se adaugă și biografiile celor trei bărbați celebri de care și-a legat viața), Lou Andreas Salomé nu este unica muză "polivalentă" în galeria secolului 20, dar este una dintre puținele care și-a asigurat "nemurirea" printr-un fel de inversare a rolurilor. Celebritățile masculine cărora frumoasa, inteligenta
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
unele naive, altele desuete, multe bune de pus la muzeu); pentru un studiu al mentalităților însă, nu este lipsit de interes detaliul că multe dintre numele scriitoarelor antologate capătă rezonanță prin asocierea (ca fiice, soții, amante) cu personalitatea unor bărbați celebri (scriitori, savanți, publiciști, oameni de știință). De la această condiție de satelit până la aceea de victimă nu este decât un pas. O demonstrează unul din textele antologiei, cel mai vechi se pare, extras din memoriile Elenei Hartulari. Episodul, cutremurător, în fond
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
produsul artistic. O altă chestiune discutabilă fiind aceea că tocmai privatizarea culturii are efecte depolitizante și conformiste. După ce s-a constatat că nici măcar cele mai extremiste forme de antiartă nu au reușit să submineze consumul de artă, teoreticienii au formulat celebrul paradox al legitimării pe care Babias îl ignoră cu bună știință deși se folosește de efectele lui: cu cât experimentele reușesc să diminueze mai mult autonomia artei, cu atât aceasta devine proprietate exclusivă a puterii de expunere. Dincolo de inexactități (Rammstein
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină, și a compus Fidelio. E liniște. Nu pot să dorm. Îmi vin în cap pasaje pe care le știu, încă, pe dinafară din romanul lui Goethe
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
propriile proiecții și trasee, totul are încărcătură emoțională. Pe străzi, în cafenele, pe scene. Spectacole paralele se derulează în jur, în mine. Anii, secolele merg înainte și-napoi, ca într-o proiecție pe care o controlez dezinvolt. Pași, ferestre, chipuri celebre, respirații, case, cafenele, hoteluri, străduțe, palate, somptuoase, voluptoase. N-am timp de nimic, de fapt, în goana mea vieneză. Decît de Werther. Cortina a doua, ca o schiță de lucru în alb și negru la un spectacol vechi cu Antigona
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
nu doar ca pe o dulcegărie ieftină, ci ca pe o poveste de iubire eliberată neinspirat de filonul filosofic, metafizic. Muzica lui Jules Massenet amplifică cumva siropul. Sigur că poți sta liniștit în fotoliu, acasă, și asculta opera în interpretări celebre. Spectacolul propus de Andrei Șerban este viu, acut dramatic, este proaspăt, provocator, dulcegăriile dispar, din atitudini, din interpretările soliștilor, își modifică dozele chiar și în abordarea dirijorului, care merge pe aceeași mînă cu regizorul. Povestea diluată a libretului capătă tensiuni
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
se întoarcă (din Italia, n.r.), a aplaudat epurările staliniste, a încurajat ura față de biserica ortodoxă, care se afla la limita pieirii totale, i-a îndemnat pe tineri să ia exemplu de viață de la președintele G.P.U. (Felix Dzerjinski, n.n.). în celebra poezie din anul 1929, " De vorbă cu tovarășul Lenin", pe care multe generații de școlari sovietici au fost obligați s-o învețe pe de rost, Maiakovski îndemna, în esență, la dezlănțuirea terorii sistematice totale. Suferea, se întrista, se chircea de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
contemporanii lui, inclusiv Ahmatova, Pasternak, }vetaeva, cu toate divergențele politice ulterioare, l-au considerat un talent înnăscut, unic. Și-a început cariera literară ca poet inovator și răzvrătit, ca futurist, preluând ideile lui Hlebnikov, dușman al culturii burgheze. îmbrăcat cu celebra lui bluză galbenă, apărea pe scenă, - el a pus bazele tradiției poeziei ruse de estradă - într-un dureros proces de transformare a verbului în faimă. în poemul eclectic și foarte confuz în idei " Norul cu pantaloni", la 22 de ani
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
fi Femeia visurilor, are toate șansele să devină un răsunător eșec dacă nu este bine garnisit cu scene de sex dintre cele mai îndrăznețe. Romanul lui Răsvan Popescu datorează mult experienței acumulate de autor în ultimii ani în anturajul unor celebri regizori de cinema. El este important nu atît prin faptul că aduce în literatura noastră o temă nouă (aceea a evenimentelor care se petrec în jurul realizării unui film), ci pentru că utilizează metode noi - specifice cinematografiei - de organizare a materialului epic
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
numai retrogradus, lucru deloc ușor!) face din cei doi autori, Alexandrina Chelu și Florian Chelu Madeva, o pereche paternal-filială exemplară, demnă de admirație. Cunoscându-le strădania însumată întru crearea sonetelor muzicale pe textele unor poeți români (dar și ale unor celebri creatori din afară), mă entuziasmează dăruirea coautorilor - orădeni de elită - în suișul către împliniri artistice superioare. Ei se înscriu, de altfel, în mișcarea de înnoire a poeziei cu formă fixă sonoră într-un context modern, contemporan, care-și arată deja
LANSAREA VOLUMULUI „SONET – NUMAI RETROGRADUS” de FLORIAN CHELU MADEVA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382680_a_384009]
-
suferință Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare. (Iov 5, 7) Citind (și recitind), recent, romanul Punctul interior (Editura Excelsior Art, Timișoara, 2010), semnat de doamna Mirela-Ioana Borchin, mi s-a reactivat în memorie un citat celebru (l-am auzit, prima oară, din gura medicului de la Liceul "Frații Buzești", unde studiam pe atunci), extras din La Nuit d’Octobre a lui Alfred de Musset: "L’homme est un apprenti, la douleur est son maître. Et nul ne
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
Eu mi-am dorit să studiez prelucrarea pe imagini și asta fac acum, explică bărbatul. Când erai foarte mică, cum de ai învățat atât de multe? întrebă Răzvan. Camelia se gândi. Într-adevăr, colectivul în care lucra era asemeni cercetătorilor celebrii despre care citise, atunci când avea cinci ani. Toți erau atât de pasionați de munca lor, de computere, încât stăteau toată ziua la Universitate, de dimineață până seara, fără să fie obligați. Chiar în zilele libere lucrau. Munceau din plăcere. Pentru că
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
narațiunii filmului - modelată de o generică voce din off, cît și pe cel al confesiunilor de creație ale regizoarei și scenaristei Sofia Coppola. În această tentativă recuperatorie, calamburul "Being Sofia Coppola" n-ar fi tocmai gratuit dat fiind că fiica celebrului Francis Ford are drept partener de viață pe tînărul Spike Jones, devenit faimos cu filmul Being John Malkovich, dominat de o similară nostalgie incertă după o identitate ideală, niciodată atinsă. Sentimentul elegiac al ocaziilor de comunicare ratate este de fapt
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
răsfrîngerilor înmulțite la nesfîrșit", nu putea să facă economie tocmai în materie de oglinzi. Către sfîrșitul secolului, două treimi din casele din Paris posedă oglindă (aceasta este nelipsită - după cum aflăm - din alcătuirea măsuței de toaletă, iar Lazare Duvaux, un negustor celebru a l'epoque, se specializează în furnizarea meselor de toaletă prețioase și garnisite cu oglinzi unei clientele aristocratice, inclusiv doamnei de Pompadour ale cărei comenzi sînt cu adevărat somptuoase, cu toată garnitura de perii, sticluțe, pudriere și oglinzi cizelate). În
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
ancestrale, în basme, în scrierile Antichității și pînă la "utopiile S.F." din zilele noastre. Trebuie să remarcăm faptul că erudiția de care dă dovadă autorul este aproape ostentativă (sînt aduse în discuție nume și titluri mai mult sau mai puțin celebre, de la Lucian din Samosata la danezul Ludwig Holberg, trecînd prin Morus, Sidney, Rousseau, Rabelais, Montesquieu, de la Wells, Huxley și Orwell, la Theodor Hertzka, Zamiatin și Hesse, pentru a-i menționa doar pe cîțiva). S-ar putea obiecta că Mircea Opriță
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
încă o dată, pentru libertatea gîndirii și decorsetarea receptării. Soluția pentru monologul lui Hamlet este superbă, în cel mai profund spirit teatral. Prințul pare unul dintre actorii trupei sosite la castel. Ei repetă o piesă, dar cînd protagonistul trebuie să rostească celebra replică, amuțește, o uită (teama viscerală a actorilor). Ceilalți îi suflă parcă, aproape șoptit, textul, ca un cor antic, închegat ad-hoc. Groapa Ofeliei, de exemplu, este asimilată vizual unui cimitir "desenat" la vedere de cei doi gropari. Crucile răsar pe
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
anumită relaxare stilistică). Studiul Marianei Neț încearcă deci să descrie fenomenul complex al creării unei atmosfere urmărindu-l în multe texte literare, dar și în alte manifestări culturale și artistice (spectacole de teatru, scenografie, fotografie, muzică, amenajarea unor spații istorice celebre, a unor muzee etc.) și chiar în experiența cotidiană. Un capitol al cărții se ocupă de Piața Universității - ca fenomen real și ca proces de ficționalizare asumat chiar de participanți. Metoda dominantă nefiind analiza lingvistică sau stilistică, ci abordarea semiotică
Despre atmosferă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16052_a_17377]
-
care traducerile lucrărilor clasice ale antropologiei sunt puține, despre studiile lui Arnold van Gennep apărute în română se poate spune că dețin un record: după Riturile de trecere și Formarea legendelor, Editura Polirom a publicat o a treia carte a celebrului antropolog - Totemismul, subintitulată Starea actuală a problemei totemice. în ciuda subtitlului, pe care ediția română îl menține, oarecum derutant, abordarea problemei nu mai e actuală. Data pătrunderii cuvântului totem în limbile europene poate fi stabilită cu precizie: 1791, an în care
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
dacă se pot juca toate cele 37 de piese considerate ca aparținând lui Shakespeare într-un singur spectacol este: nu, nu se pot juca! Se poate face lista lor, se poate trăncăni despre ele, se poate încerca parodierea unor scene celebre, contând pe faptul că nu există pe lumea asta spectator să nu știe despre ce e vorba în Romeo și Julieta, pot fi ironizați savanții, criticii, teoreticienii care au scris despre Shakespeare. Și actorilor și regizorului demersul le este familiar
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
a purta cu sine și identitatea mortului. Însă această anagnorisis n-ar fi fost posibilă, dacă nu ar fi intermediat două portrete (gemene și ele) ale unei moarte, confruntate într-o cameră-mausoleu. 5. Alți dioscuri dumasieni sînt cu mult mai celebri. Dar la fel de puțin cunoscuți. Ceea ce, din păcate, nici măcar nu e un paradox. În Vicontele de Bragelonne, aflăm că Ludovic al XIV-lea avea un frate geamăn. Pe cel ce va purta Masca de Fier, desigur. El se numește Philippe și
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
este Amnesty International. Meritele acestei organizații sunt incontestabile și, dacă nu mă înșel, ele au fost răsplătite chiar cu un Nobel pentru pace. Semnalarea abuzurilor politice, a persecutării nevinovaților, apărarea dreptului la liberă exprimare și circulație și-au avut în celebra instituție un veritabil campion. Activitatea din clipa de față, centrată mai ales pe țările cu deficit democratic, continuă să fie esențială pentru păstrarea demnității ființei umane. Nenumărați dizidenți din U.R.S.S., dar și din întreg lagărul comunist (y compris China
Amnesty National by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16077_a_17402]
-
într-un loc avea ghetele la cîrpit ("la perfecție"), în altă parte un tablou la încadrat și în altă parte reparația tocului rezervor. În casa lui - mergeam deseori, căci voia cu orice chip să vorbească franțuzește - avea copii după tablourile celebre și statuia nelipsitei Venus din Milo. Într-un colț, albumele cu fotografii din muzeele pe care le vizitase, și pe o etajeră (cu ce ocazie?) partituri după opere italienești, Lucia de Lamermoor sau Traviata. Mai avea colecționate manuale școlare și
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
nu pentru a scandaliza, ci pentru a invita la meditație. S-ar putea ca în homosexualitate să fi constat forța acestui clan legendar care a dăinuit doar 7 ani. Așa cum cineastul a dorit să-l aibă în distribuție pe astăzi celebrul Takeshi "Beat" Kitano (sergentul din Furyo), tot astfel a ținut să uzeze de procedeul variantelor posibile ca-n Roshomon și să înglobeze un citat din Povestirile lunii palide. Secvențe memorabile care-l reconfirmă pe Oshima ca fiind în mare formă
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
într-o tradiție recentă a criticii noastre? Aceea de a stabili premizele mișcării literare optzeciste: premizele postmoderne. Sînt deja evidente după eforturile autorilor înșiși (care au făcut ceva timp postmodernism, fără să aibă clar conceptul - nici în '86, cu numărul celebru al Caietelor critice apele nu erau prea limpezi) și după eforturile observatorilor acestui fenomen literar. Oțoiu vine prea tîrziu cu o demonstrație completă a postmodernismului în care ne situăm de ceva timp (este vorba despre postmodernismul literar, bineînțeles). Nu interesează
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
unei secvențe din Frumoasa fără corp de Gheorghe Crăciun în care un personaj își realizează "corporalitatea" cînd îl apucă durerea de măsele. Nu cred că primul lucru care te "lovește" este corporalitatea, ci, mai curînd, intertextualitatea: să ne gîndim la celebra Casă Buddenbrook în care un personaj descoperă la un moment dat ce înseamnă durerea de măsele... Abundă demonstrațiile care, după mine, își aveau rostul acum vreo zece ani: nu e clar că metalepsele din Diderot nu sînt identice cu cele
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]