11,436 matches
-
are mai mult sodiu, clor, bicarbonat și calciu. Diferențele foarte marcate de concentrație ale sodiului și potasiului sunt consecințele activității ATP azelor membranare ale tuturor celulelor vii. Concentrația scăzută de clor și bicarbonat se datorează potențialului electric negativ al interiorului celular, care produce un eflux de ioni negativi, iar calciul intracelular este sechestrat în organite, și concentrația lui citosolică este foarte mică, 10-7 M. In condiții obișnuite, lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
calciul intracelular este sechestrat în organite, și concentrația lui citosolică este foarte mică, 10-7 M. In condiții obișnuite, lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică de o parte și de alta a membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică de o parte și de alta a membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă unul dintre compartimente își modifică presiunea osmotică, apa se mișcă în sau din celălalt compartiment pentru a restabili
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
tubilor colectori, va elimina excesul de potasiu iar o scădere a potasiului va produce efecte inverse. 26.3.3. Reglarea renală a calciului Concentrația extracelulară a calciului este păstrată constantă, deoarece acest ion este implicat într-o multitudine de funcții celulare de importanță vitală și orice variații importante ale concentrației sale plasmatice ar fi cauzatoare de tulburări majore. O scădere importantă a concentrației extracelulare de calciu produce creșterea excitabilității neuromusculare, producând spasme ale musculaturii scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cuplat cu tirozin-kinaza, și activează pe calea JAK2 mai multe căi intracelulare, printre care kinaza Ras/MAP kinase, IP3-kinaza și factorii transcripționali din familia STAT. Acest receptor poate fi de asemeni găsit și pe un mare număr de alte tipuri celulare, ce includ celule medulare, limfocite, neuroni periferici și centrali. Eritropoetina ajută la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
comparate, Psihologia gustului și istoria teoriilor estetice, Viața sălbaticilor. IV. Cursuri cuprinzând cunoștințe despre baza morfologică și fiziologică a funcționării psihicului uman: Cursul asupra neurologiei creierului; Cursuri de fiziologie, histologie, morfologie animală; Natura sistemului nervos; Optică și acustică psihologică; Biologie celulară; Psihologie fiziologică; Introducere în Psihologie fiziologică aprofundată; Psihofizica celor cinci simțuri, a timpului și a spațiului; Anatomia și fiziologia sistemului nervos și a organelor de simț; Psihologie fiziologică; Lecturi și lucrări de laborator asupra anatomiei și fiziologiei sistemului nervos în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
A. d’Arsonval și A. Dastre 154 După 1865, medicina de laborator deschide noi orizonturi pentru toată lumea cercetătorilor. Metoda anatomo-clinică se completează cu cea fiziopatologică și cea etiopatologică, într-o metodologie complexă. Cu ajutorul ei, Rudolf Virchow ajunge la teoria patologiei celulare, ilustrată în modificările patologice din tumori, embolii, tromboze, inflamații, pe baza principiului funcționalității celulare alterate. Tot el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wurzburg și Berlin. Chiar Cl.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
orizonturi pentru toată lumea cercetătorilor. Metoda anatomo-clinică se completează cu cea fiziopatologică și cea etiopatologică, într-o metodologie complexă. Cu ajutorul ei, Rudolf Virchow ajunge la teoria patologiei celulare, ilustrată în modificările patologice din tumori, embolii, tromboze, inflamații, pe baza principiului funcționalității celulare alterate. Tot el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wurzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
progresele din domeniul fizicii și chimiei. După 1865, medicina de laborator deschide noi orizonturi pentru toată lumea cercetătorilor. Metoda anatomo-clinică se completează cu cea fiziopatologică și cea etiopatologică, într-o metodologie complexă. Cu ajutorul ei, Rudolf Virchow (1821-1902) ajunge la teoria patologiei celulare, ilustrată în modificările patologice de tumori, embolii, tromboze, inflamații, pe baza principiului funcționalității celulare alterate. Tot el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wuzburg și Berlin. Chiar Cl.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru toată lumea cercetătorilor. Metoda anatomo-clinică se completează cu cea fiziopatologică și cea etiopatologică, într-o metodologie complexă. Cu ajutorul ei, Rudolf Virchow (1821-1902) ajunge la teoria patologiei celulare, ilustrată în modificările patologice de tumori, embolii, tromboze, inflamații, pe baza principiului funcționalității celulare alterate. Tot el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wuzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (18711878). Tratatul Die Cellularpathologie (1858) îi aduce un strălucit renume. Aprofundând studiul celulei el afirmă diversitatea lor care este de fapt diversitatea țesuturilor. Dezechilibrul celular este dezordinea tisulară, organică. Omne ovum ab ovo (Harvey) devine omne cellula ab cellula. Virchow se ocupă de îmbolnăvirea țesuturilor și cu aceasta, el se sincronizează cu contemporanii săi bacteriologi. Studiul celulei este tot microscopic. Cl. Bernard are însă rezerve
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se ajunge la fiziopatologie. În institutul său de patologie din Spitalul Carității din Berlin, Virchow confruntă teorii, se interesează de epidemia de tifos din Siberia, de holeră, de trichinoză. Scoate o revistă de anatomie patologică și face cunoscută teoria sa celulară. După concepția sa celula este unitatea de bază a vieții, de starea ei depinzând starea organismului. El asigură prestigiul școlii germane de medicină care îi dă pe Recklinghausen, Julius Cohnheim, Paul Ehrlich. Virchow prezintă în numeroase ocazii științifice structuri celulare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
celulară. După concepția sa celula este unitatea de bază a vieții, de starea ei depinzând starea organismului. El asigură prestigiul școlii germane de medicină care îi dă pe Recklinghausen, Julius Cohnheim, Paul Ehrlich. Virchow prezintă în numeroase ocazii științifice structuri celulare afectate. Anatomopatologia modifică și concepția clinică. Dermatologul francez Ernest Besnier (1831 - 1909) face și el prelevări de celule bolnave și lansează biopsia ca practică opusă necropsiei. Fiziopatologia microscopică va lua o amploare nebănuită în sec. XX. Ca politician Virchow recomandă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
suc de lămâie, dar vitamina C este descoperită de biochimistul maghiar, Albert Szent Györgyi, în 1932. Ea este înmagazinată în suprarenale ca acid ascorbic. L. J. Harris codifică dozajul zilnic necesar de vitamină C. Este indispensabilă în toate procesele vieții celulare. Absența ei duce la degenerescență, nervozitate. Consumul trebuie să fie mai mare primăvara. Sinteza acidului ascorbic a fost realizată de Howarth și Reichstein (1933). Tot Szent Györgyi descoperă vitamina P, care asigură permeabilitatea capilară, respirația cutanee. Este constituent al coenzimei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Paulescu, șt. Odobleja toți continuați de I. Baciu, C. Oprescu privind stresul, adaptarea, integrarea componentelor reacției de apărare în hipotalamus. I. Baciu analizează experimental mecanismele nervoase endocrine și humorale în reglarea proceselor de adaptare. Se ajunge metodologic de la fracționarea constituenților celulari prin centrifugare diferențiată, la studiul intracelular și de aici, la saltul fascinant al microscopiei electronice, între protagoniști înscriindu-se și George Emil Palade, care, pentru descoperirile privind organizarea structurală și funcțională a celulei, primește în 1974 Premiul Nobel, împreună cu medicii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
susținere descrise de Schwann. Natura lor reală n-a putut fi stabilită decât cu ajutorul microscopiei electronice. Taxi (1952), Richardson (1957) și alții au precizat că este vorba de mici celule de conexiune, prevăzute cu un nucleu voluminos și 2-5 procese celulare, ce înfășoară punctele nodale ale plexurilor enterice. Pentru natura neurală a acestora pledează faptul că sunt sensibile la colorația vitală cu albastru de metilen și conțin corpusculi Nissl. Cercetările de histofiziologie modernă a celulelor ganglionare de la nivelul plexurilor enterice au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biliare). Neuronii enterici și enterogliile sunt grupate în structuri microganglionare intraparietale care formează plexurile mienteric (Auerbach), situat între stratul longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare și submucos (Meissner) situat între tunica musculară și muscularis mucosae (fig. 19). Bogăția celulară a acestor plexuri este impresionantă și studii cantitative au demonstrat că numai în jejunoileon se găsesc aproximativ 200 milioane de neuroni, număr egal cu cel al măduvei spinării, iar în întregul tub digestiv peste 500 milioane (1). Din punct de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pun în evidență numeroși noi neurotransmițători, sunt descoperiți receptorii membranari și posibilitățile manipulării lor farmacologice și sistemul nervos enteric revine in atenția cercetătorilor. În 1981, Wingate folosește pentru prima dată termenul de neurogastroenterologie (3). I.2.2.2. Dezvoltare. Materialul celular formator al SNE are originea în neuroectoblastul crestelor neurale, structuri tranzitorii care limitează la periferie placa și șanțul neural în săptămânile III-IV ale embriogenezei umane (2, 20-24). Crestele neurale au fost descrise inițial de His senior în 1868 (26), iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminale se distribuie circumferențial și suplează o bandă circulară lată de aproximativ 2-8 mm. Neuronul excitator își distribuie axonul unui segment de 7 mm din musculatura circulară dintre care 5 mm sunt situați oral și 2 mm anal față de corpul celular, în timp ce neuronul inhibitor se distribuie numai anal pe o distanța de 1-6 mm. Datorită grosimii substanțiale a stratului muscular circular la inervația unui inel muscular participă câteva sute de neuroni, iar dispoziția unităților motorii este concentrică (4, 9, 36, 46
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
motori și prezintă receptori specifici pentru neurotransmițătorii acestora. Zonele joncționale realizează joncțiuni de tip „gap” atât între celulele învecinate cât și între celula interstițială și fibra musculară netedă. Prezența acestor joncțiuni constituie dovada morfologică a cuplării electrice dintre aceste tipuri celulare. Înregistrarea intracelulară simultană a fenomenelor electrice în CIC și în fibra musculară netedă a demonstrat generarea potențialului de pacemaker în celula interstițială urmată la o fracțiune de secundă de declanșarea undelor lente de contracție în fragmentul de mușchi neted intestinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de celule Cajal-like interstițiale, cât și identificarea imunohistochimică și microscop electronică a constituenților chimici subcelulari. Se aduc printre altele valoroase contribuții și precizări originale privind identificarea unităților eliberatoare de Ca2+ și relațiile dintre acestea și asocierile caveolo-reticulo-endoplasmatico-mitocondriale ale dilatațiilor proceselor celulare. Pe plan funcțional, cercetările respective deschid noi perspective studiilor fundamentale consacrate participării celulelor Cajal-like interstițiale la producerea mecanismelor complexe ale autoreglării semnalelor intercelulare generatoare de fenomene electrochimice de tip pacemaker și alte manifestări specifice locale (mecanice, secretorii, electrice, imunologice). I.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
același tip de stimuli declanșează atât fenomene motorii cât și secretorii, între cele două activități existând un sincronism funcțional asigurat de SNE (31). I.3. DATE SUMARE PRIVIND GENEZA ȘI CONDUCEREA INFLUXULUI NERVOS Ion HAULICĂ Mecanisme fizico-chimice ale manifestărilor electrice celulare După cum se știe, toate celulele organismului viu prezintă un potențial electric generat de distribuția inegală a principalilor ioni încărcați electric (Na+, K+, Ca2+, Cl-) la nivelul suprafețelor internă și externă a membranelor plasmatice prin procese complexe electrochimice membranare. În condiții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
știe, toate celulele organismului viu prezintă un potențial electric generat de distribuția inegală a principalilor ioni încărcați electric (Na+, K+, Ca2+, Cl-) la nivelul suprafețelor internă și externă a membranelor plasmatice prin procese complexe electrochimice membranare. În condiții de repaus celular, ionii de Na+ predomină în spațiul extracelular, realizând o concentrație de 142 mEq/l și doar de 14 mEq/l în interiorul celulei, în timp ce ionii de K+ au sediu predominent intracelular cu o concentrație de 140 mEq/l pe fața internă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mEq/l la nivelul feței externe membranare (Tabelul I.3.1.). Datorită permeabilității membranare de aproximativ 100 ori mai mare pentru ionii de K+ decât pentru ionii de Na+, aceștia difuzează în sens invers și în măsură inegală prin membrana celulară realizând modificarea gradientului de concentrație a membranei. La baza distribuției ionice inegale stau reacții de transfer transmembranar prin difuziune, permeabilitate selectivă și transport ionic activ contra gradientului de concentrație. Spre deosebire de procesele pasive de difuziune care contribuie majoritar la scurgerea în afara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de concentrație diferite tind să deplaseze K+ în afara celulei și Na+ în interiorul acesteia, fenomen limitat de canalele ionice selective și contrabalansat de ATP-aza (Na+-K+) membranară, în vederea restabilirii potențialului membranar de repaus. Acumularea sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei celulare, dublată de deficitul de sarcini negative interne asigură polaritatea membranară de repaus și existența potențialului electric a membranei, ca principală condiție a excitabilității celulei. Forțele care influențează deplasarea ionilor de Na+ și K+ cu rol de particule încărcate electric, prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]