8,191 matches
-
am sugerat pe un ton dulceag, ar trebui să sosesc la voi alergând cu ea În dinți și dând vesel din coadă? Hawkins Îmi aruncă o privire și spuse: — Sună interesant. Mai ales ultima parte. — Vai, fii serios. Îmi desfăcui centura de siguranță. — Lăsând insinuările deoparte, asta e tot? Nu plănuiserăți vreun interogatoriu subtil pentru când aveam să fiu vulnerabilă? — Nu e de joacă. Cineva a ucis-o pe Linda Fillman, replică el, fără a lua În seamă remarca mea. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ești femeie, Înțelegi? — Dar ce are? Întrebă Tom curios. — Sunt niște ticăloși sexiști, omule, răspunse Pegg pe un ton serios. Au niște niveluri, pricepi? Ca la karate. Ai făcut vreodată karate? — Vrei să zici ca niște dan-i? Culori de centuri și d-astea? am zis eu. — Cam așa, spuse Pegg, Întorcându-se iarăși spre mine. Au șapte, Înțelegi? Niveluri, adică. Iar femeile nu pot trece de Nivelul Trei. E o regulă. Iar cei care nu sunt din clasa muncitoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și-a ocupat niciodată postul, ca și prima femeie din Europa care a deținut un post de ministru (a fost Ministru al Muncii În Republica Irlanda, Între 1919 și 1922). RÎul care curge prin orașul Dublin. Gradele acordate ulterior dobîndirii centuri negre În artele marțiale. Carte de popularizare a științei, scrisă de prof. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen Hawking" \o "Stephen Hawking" Stephen Hawking și publicată pentru prima dată În HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1988" \o "1988" 1988
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Restul pot să ți-l povestesc acum, dacă vrei. Are să-ți treacă timpul mai repede.” În clipa aceea, o stewardesă a început să ne explice cum să ne comportăm în caz de pericol. Pe urmă a trebuit să ne punem centurile și am îndrăznit să respir din nou abia când ne înălțasem în aer. În curând, am început să mă plictisesc. L-am întrebat pe tata: „Cum a fost atunci când ai sosit tu în capitală?” „Când trenul a intrat în gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se petreceau În toate regiunile de frontieră. Alte căruțe și alte catârci au dus alte trupuri neputincioase, false ambulanțe au tot ocolit pe poteci părăsite ca să ajungă la locul unde trebuiau să le descarce, legate pe parcursul drumului, În general cu centurile de siguranță sau, În unele cazuri mai condamnabile, ascunse În portbagaj și acoperite cu o pătură, mașini de toate mărcile, modelele și prețurile transportau spre această nouă ghilotină al cărei tăiș, iertată fie comparația extrem de liberă, era linia foarte subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am pierdut până acum în viață: timpul ce nu va mai reveni, prieteni care au murit sau au dispărut, senzații și idei ce nu se vor mai întoarce niciodată. Motoarele s-au oprit și pasagerii au început să-și desfacă centurile de siguranță și să-și ia bagajele și hainele de sus, timp în care eu mă pierdusem de tot în pajiște. Simțeam mirosul ierbii, adierea vântului, auzeam ciripitul păsărelelor. Se întâmpla în toamna anului 1969 și urma să împlinesc douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niște păsĂri care se agitau deasupra unui banc de ton. Se vedeau cînd săreau din apă - erau doar din Ăia mici, la vreo nouă sute de grame. — Poți să lansezi oricînd ești gata, i-am spus lui Johnson. Și-a pus centura și hamurile și a lansat undița mare, cu o mulinetă Hardy și șase sute de metri de gută de treișase. M-am uitat În spate și am văzut că momeala luneca bine, săltînd ușor pe valuri; muștele se scufundau și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am scos și pistolul Smith & Wesson de treișopt, pe care-l aveam de cînd lucram la poliția din Miami, l-am scos de sub saltea, l-am curățat, l-am uns cu ulei și după aia mi l-am prins de centură. — Ce se-ntîmplă? mă-ntreabă Eddy. — Nimic. Ce dracu-ți trebuie toate armele astea? — Le am mereu cu mine. Trag În păsĂrile care nu-mi lasă momeala-n pace și-n rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
jur. M-am Întors la pupă și-am mai dat cu niște apă. Dar era deja curată. Am mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista vameș În lumea asta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
t, față de meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins. — De unde vii? l-am Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu te-mpuște. Eu mă culc. Chiar atunci au apărut doi bărbați În haine de piele, unul scund și Îndesat, celălalt de o statură potrivită, care purtau berete fărĂ Însemne militare și aveau fețe teșite cu pomeți Înalți; prinse de centură, aveau pistoale Mauser cu pat de lemn. Cel mai Înalt mi se adresă În franceză: — A trecut cumva pe-aici un tovarăș francez? Cu o pătură strînsă pe umeri ca o bandulieră? Un tovarăș la vreo patrușcinci-cincizeci de ani? L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Apoi mă întorceam spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu părul legat la spate și fără vreun suvenir al dezastrului. Dar tot nu-mi puteam imagina urmarea. Înțelegeți ce vreau să spun... Mă aflam pe stradă, singură, într-un moment de mulțumire, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care mă aflu: — Sună ca în reclamele la șampon și balsam: „N-aveți timp de o relație serioasă? Încercați noul tăvălește și pleacă, de la L’Oréal Paris!“ Daisy rânjește. —Ei, de acum n-o să mai fie cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate ploile și tot soarele, chiar și obiectele cu care se Înarmaseră la Întâmplare și pe care le țineau mascate cu niște stegulețe Înfășurate pe pumn apăreau ca niște elemente din vreo recuzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să răzbată un sunet Îndepărtat de trompete, acesta de bună calitate, poate era ceva de Gabrieli, iar efectul sonor era de un gust mai sigur decât cel vizual. La dreapta, o altă figură feminină Îmbrăcată În catifea stacojie, cu o centură albă, iar pe cap o cunună de lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care ne înghesuim cum putem. Pe drum vorbesc un soi de păsărească italiano-franceză cu Sabina, să vedem cât plătim, să nu înțeleagă șoferul. Nu vrem s-o lăsăm pe Maiko să își cheltuie banii. Mașina ne lasă pe șoseaua de centură a Brașovului. Mâncăm sandvișurile făcute de gazda din Sibiu pe marginea drumului, printre plopi. În spatele nostru, un lan de floarea-soarelui se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cosmin se conectă la yahoo messenger. Caseta de la yahoo insider, care ieși dintre cristalele lichide la suprafața monitorului, îl anunța că în Turcia o femeie îmbrăcată în negru pătrunsese într-un hotel de cinci stele și detonase explozibilii montați pe centura pe care o purta pe sub rochie. Bilanțul: 18 morți și 36 de răniți, majoritatea turiști occidentali. Capul zâmbitor al teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în mână de doi veri de-ai lui. Convoiul se agita sălbatic - care dansa, care urla, care bea și mânca din mers. Ciorile se lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele Mercedes alb decapotabil al bulibașei în trupul unui stejar. Ăi din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește-ne! Renunță la banalități. Surprinde-ne și tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist, domnule, trist, trist, trist! Ș-apoi ce, ai probleme de vedere, cumva? insistă Iepurele. Ai glaucom? Noi suntem două capete: un Iepure și un Bursuc. Ce câini și ce șopârle tot îndrugi dumneata? Iar eu, ăsta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cu Poetul, Adrianus și cu Fratele, în salturi, dinapoia sa! Cursa nebunească cu obstacole, se preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la scopcă, cu zombiții, parte-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de părere de rău de pupitrul ei de pe Nostromo. Locul ei și instrumentele de navigație pe pasarela îngustă și austeră îi apăreau acum în minte cu o senzație de paradis. Verifică un rând imprimat pe ecranul aparatului electronic prins la centură. ― Pe acolo. În această direcție, zise arătând cu mâna spre stânci. ― Dumneata ne ghidezi. Dallas trecu înapoi. Urmată de căpitan și Kane, făcu primii pași în furtună. Imediat după ce părăsiră imensa masă protectoare a lui Nostromo, vântul și praful îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de trepte metalice, de ascensor, de scară, sau alt mijloc de coborâre. Nu văd nici fundul. Raza n-ajunge. Pare să fie un puț de acces. Plecă de la gaură, puse jos lampa și detașă tot echipamentul ce-i atârna de centură. La fel făcu și cu rucsacul. Odată scăpat de această povară, se ridică și privi cu mare atenție sala cenușie, vag luminată. ― Ce-o fi acolo jos mai poate aștepta, reluă Dallas. Să aruncăm o privire pe aici. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
exterior. Mult azot, oxigen aproape deloc. Concentrația de vapori de apă e chiar mai mare, îți spun eu. Iau un eșantion, dacă vrei. Ash o să sară în sus de bucurie. ― Deocamdată nu e nevoie. Continuă. Kane mai atinse o clapă. Centura lui analiză cu aproximație compoziția aerului ambiant. Asta-l va face fericit pe Ash, deși nu se compară cu un adevărat eșantion. Respirând încă greu, activă sistemul de coborâre. Singurătatea aici era mult mai copleșitoare, decât căderea în prăpastia fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Trafulică execută misiunea!... În câteva zeci de secunde scara de intervenție fu glisată până la înălțimea de 20 de metri, ajungând sub streașina turnului. Trafulică urcă repede scara, ajunge la capătul ei și se uită tot în sus, spre vârf. Are centura de siguranță legată la brâu, bocancii cu talpă aderentă ca de alpinist, casca de protecție, masca de gaze, adică tot ce-i trebuie unui pompier aflat în misiune. Un singur obiect nu-și luase când a coborât din mașină. Coarda
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coarda de salvare cu cârligul de prindere. Mulțimea de gură-cască privește uimită ca la o scenă de cascadorie. Coarda este lăsată cu precizie până la Trafulică. Acesta, ținând pisica sub vestonul de pompier, prinde cârligul de la coardă și-l leagă de centura sa, iar pilotul, văzându-l agățat, îl ridică din turn, trăgându-l spre elicopter. Mulțimea aplaudă. Trafulică ține ochii închiși și-i tot numai o apă din cauza transpirației provocată de emoțiile prin care trece. Pilotul elicopterului îl lasă ușor în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]