6,424 matches
-
un desen: o floare, un porumbel sau altceva, apoi se decupează. Se aplică șablonul, pe foaia pe care vrem să desenăm și se lipește pe margini cu bandă adezivă. Se poate colora desenul, după cum dorește fiecare. Cu ajutorul buretelui muiat în cerneală, se tamponează ușor, până când se colorează desenul. Se poate colora cu creioane colorate, cu carioca sau cu pensula cu culoare. Se pot orna aceste desene cu vopsea strălucitoare sau cu scipici. 35. Măști de carnaval Pe o bucată de carton
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
al termenului. Metaforele lipsesc aproape cu desăvârșire. Singurul exemplu întâlnit pe parcursul romanului este o reușită metaforă personificatoare care se încadrează cât se poate de firesc în structura discursului narativ: Pe pagina întâi a gazetelor, litere spurcate, magnifice în goliciunea lor, cerneală grasă siluind hârtia.” (p.116). În schimb nu putem trece cu vederea preferința evidentă a lui Eliade, cel puțin în acest roman, pentru epitete, de cele mai multe ori asociate în serii de câte trei adjective care par a fi foarte atent
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
pagină: Vai, deja am spus tot. Ar fi trebuit să o mai lungesc cu "crema anticelulită", să descriu cutiuța rotundă pe capacul căreia se mai putea zări, în diagonală (cutiile rotunde au diagonală?), scrisă cu litere de-o șchioapă, cu cerneală mov, eticheta surorilor Frangin și să încorporez în această cremă metafore și comparații, care fac de fapt deliciul unei limbi [...]. Dominique ar fi ținut-o așa toată seara, ar fi construit un roman. Eu nu am de unde să scot cuvintele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
expresiv al asimilărilor metaforice. Văpaia asfințitului se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și de luntrași, îi cuprinse bucuria. Soarele, un soare puternic de mai, lumina pieziș
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
neam de neamul lor și-au apărat ocina și truda muncii. Am fost martor când un grup de oameni de pe la Galbeni Tecuci au pătruns în Giurgioana și din casă în casă, le luau degetele gospodarilor sau gospodinelor, le ungeau cu cerneală și așa iscăleau „de bunăvoie” intrarea în Gospodăria Agricolă Colectivă. Rezultau degete și mâini rupte, îi nenoroceau în bătaie pe cei mai îndărătnici, îi sechestrau; pătrundeau în poduri și hambare de unde luau și ultimul pumn de făină, se îmbătau, înjurau
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
la o ieșire cât de cât onorabilă din situație. Era, cu adevărat, o situație foarte penibilă, mai penibilă ca oricând, mai ales că începuse să lingă penița de aur a stiloului. - Și apoi, zise, delectându-se cu un pic de cerneală, puteai să fii ceva mai politicos și - trăgând un veritabil sughiț de om care a mâncat la un birt prost - să mă fi tratat cu șpriț, nu cu vin simplu, tontule! Atunci am întins mâna după sifonul de pe masă, practic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
timp răcoros cu niște pantaloni lungi și încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul, o rablă de la un frate mai mare, de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fapt, dar m-am hotărât să-l pândesc mai îndeaproape. Și într-o recreație, când scriam pentru ora de caligrafie, și fără să mă laud, scriam frumos pe atunci, și când Grigorescu a trecut și mi-a vărsat sticluța cu cerneală pe caiet, am sărit din bancă și l-am luat de gât. Din doi pumni l-am pus jos și am început să-i cărăbănesc pumni pe unde nimeream. O jumătate de clasă era pe bănci și striga „Nu te
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tine!”. Grigorescu, Dumnezeu să-l odihnească, e mort de mult timp, îndrăznise să ridice ochii la Olga, ba încercase într-o recreație să-i dea o felie de pâine cu unt. Pentru mine, ce-mi spusese Țuți, plus chestia cu cerneala pe care mi-o vărsase pe caietul de caligrafie, a aprins focul. Vechea ură pentru fiul bogătașului a izbucnit spontan, și dădeam în el orbește, fără milă. Băteam în el cu ură, încât cravata și cămașa lui frumos călcată erau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu este vinovat. Dar ce a scris, măria ta? întrebă Ștefan mirat. — „Poate că mai mult lui Dumnezeu au plăcut decât părinților”, așa se încheie cronicul lui Scarlat și se spune că este adăugit cu alt scris și cu altă cerneală, replică Mavrocordat. — Și cu alt gând, nu cel pe care l-ai citit, înălțimea ta. Părinții neam socotit a fi noi, Io Constantin Voievod, și am scris asta cu părere de rău că nu am avut răgaz să-i arătăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bună și la vârsta lui părea foarte vioi. — Uite cum văd eu situația, am aci scrise câteva lucruri de care trebuie să ținem seama. Mihai trase puțin capul pe spate și privi la prima hârtie din teancul de pe pupitru. Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său mai mare întotdeauna îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strigă și cere să vie cu noi, totuși nu știm ce va ieși. Sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi în toată viața. Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu totul la poruncă.” Domnul luă foaia pe care nu se uscase cerneala, politicos i-o arătă funcționarului turc și traducând direct în turcește îi comunică acestuia conținutul. Mustafa Aga schiță un gest scurt de aprobare. Brâncoveanu puse hârtia pe pupitru și o semnă: Io Constantin Voievod, 1714, Martie în 25. — Așa, Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar putea fi analizate separat. Nu înseamnă că ele "există" independent unele de altele. Singurul material de care dispunem în investigație este textul din fața noastră. Dar chiar și această afirmație nu este formulată corect; cititorii au doar cartea, hîrtia și cerneala, sau petele de vopsea de pe o pînză, lumina dintr-o sală de cinema întunecoasă, și ei trebuie să folosească acest material pentru a stabili structura textului. Faptul că un text poate fi divizat în trei straturi este o supoziție teoretică
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întrebarea: ai venit să scrii; ei, ce-o să scrii? Mi-am făcut foc în sobă, m-am așezat la masă să văd dacă stăteam bine pe scaun și mi-am aranjat pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă atât odaia cât și masa erau gratuite, focul ardea în sobă trosnind și mă simțeam cu desăvârșire singur și fericit de tinerețea mea. Venisem acolo la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
intrau la calandrare și rotativa intra în funcțiune. Formidabilă această rotativă, cum vuia, și din burta ei, după ce primea paginile sub formă de sul de plumb, țâșnea ziarul proaspăt în fiecare secundă Timpul, Timpul, cu titlul roșu, mirosind puternic a cerneală. Toată lumea care îl făcuse se afla adesea acolo și plecam toți cu el în buzunar, după ce îl răsfoiam să nu fi scăpat ceva... Se întîmpla rar de tot, totuși se întîmpla, uneori ne veneau cenzuri întîrziate: se repagina, recalandra, adică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână, cu care se născuse și pe care o remarcasem de la prima noastră întîlnire. Era semnul unui destin? Poate că da, dar el îl privea cu neîncredere, încă mirat, dacă nu chiar sceptic... - Fă și tu cinste aicea, mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
TOT TIMPUL CÂT MARIN EXPUSE ÎN AMĂNUNȚIME PLANUL DE ACȚIUNE. ACEASTĂ PARTE A DISCURSULUI SE TERMINĂ CU CUVINTELE: \ FIECARE DIN VOI VA PRIMI O LISTĂ DE INSTRUCȚIUNI. ÎNCERCAȚI SĂ ȚINEȚI MINTE PE DINAFARĂ CONȚINUTUL LISTELOR, DEOARECE TEXTUL ESTE SCRIS CU CERNEALĂ SIMPATICĂ ȘI VA DISPĂREA PESTE UN TIMP. EXPLICAȚIA ERA FALSĂ. INSTRUCȚIUNILE NU ERAU SCRISE CU CERNEALĂ SIMPATICĂ. ERAU IMPRIMATE ELECTRONIC PE O SUBSTANȚĂ CARE SEMĂNA CU HÂRTIA. MODELUL ELECTRONIC DE PE FIECARE FOAIE ERA DISTRUS PRIN TELECOMANDĂ. APOI UN ALT MESAJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CU CUVINTELE: \ FIECARE DIN VOI VA PRIMI O LISTĂ DE INSTRUCȚIUNI. ÎNCERCAȚI SĂ ȚINEȚI MINTE PE DINAFARĂ CONȚINUTUL LISTELOR, DEOARECE TEXTUL ESTE SCRIS CU CERNEALĂ SIMPATICĂ ȘI VA DISPĂREA PESTE UN TIMP. EXPLICAȚIA ERA FALSĂ. INSTRUCȚIUNILE NU ERAU SCRISE CU CERNEALĂ SIMPATICĂ. ERAU IMPRIMATE ELECTRONIC PE O SUBSTANȚĂ CARE SEMĂNA CU HÂRTIA. MODELUL ELECTRONIC DE PE FIECARE FOAIE ERA DISTRUS PRIN TELECOMANDĂ. APOI UN ALT MESAJ ERA ACTIVAT PENTRU SCURT TIMP, DAR ERA LA RÂNDUL LUI ANULAT DEFINITIV. ORICE ÎNCERCARE ULTERIOARĂ DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o să tăgăduiesc că mi l-ai adus aici. - Ești nedrept cu mine. Știu că vei spune adevărul. Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a surprinde imperceptibilul. — Vinișoarele unei mese de marmoră au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau, în fel și chip, făpturile fantastice să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o soluție fericită și de efect alăturând pe Marte gol și pe Venus goală ? De ce unii îl vor precursor al modernilor și chiar primul lor pictor mitic ? Sugera celor lipsiți de fantezie să privească îndelung norii, igrasia zidurilor, petele de cerneală sau urmele capricioase ale zațului de cafea, în care se deslușesc orașe și lumi fantastice și lupte de cavaleri în peisaje fastuoase. Apropierea portretului Simonettei Vespucci de... un Cap de femeie pictat de Georges Braque în 1942 ? Sia Strihan ceruse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
m-am uitat la preț. Am ales cu atenție și am plătit oricât. De asemeni, hârtie, cartoane de toate felurile. Chiar și pânză. Veți putea, eventual, dacă țineți neapărat, să faceți și gravură. Artă iese și din pete tragice de cerneală, cum se publicau acum aproape o sută de ani prin Germania romantică. Posibil să nu aveți, însă, nevoie să ajungeți până acolo. — Personal, aș prefera grafica. Deși alb-negrul v-ar putea obosi, la un moment dat, ca o asceză prelungită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru a fi mai repede învinși și scoși din luptă, pe care îi ironiza, și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de clipa ultimă, vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprindu-se de fiecare dată la visul urât și căutând să ghicească ce anume o fi visat maică-sa. Când veni plutonierul cu un soldat să ia vesela, Apostol ceru hârtie și cerneală. Peste câteva minute hârtia albă râdea pe masă ca o pată de speranță, dar el nu se mai grăbi să scrie. Alerga de ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile vălmășag... De câte ori zărea hârtia, îi fulgera prin minte cum, totdeauna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]