4,544 matches
-
trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți, așa că n-a trecut mult și am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în seara asta n-aveam chef să fiu iscodit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ea. Văzându-mi manevra, i-a șoptit grăbită ceva prietenei - gest de fetișcană care-i trăda inocența - exact când am apărut în fața ei, roșu la față și strălucind în lumina violacee, îngânând cuvintele cântecului, legănându-mi șoldurile și mângâind corzile chitarei. Riscasem invitând-o aici, dar ea își asuma un risc și mai mare dând curs invitației. I-am făcut discret cu ochiul. După ce Aimee ne-a făcut cunoștință - “Ea e Melissa - o feministă înrăită“, și destul de focoasă -, mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oprit asta? am întrebat „întristat“. - De la ce? întrebă ea mimând șocul, apoi zâmbi lasciv. M-am aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele două linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce se făcea că mă împinge, fără prea multă convingere. La un moment dat mi-a căzut sombreroul de pe cap. - Ești atât de sexy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai aruncat o ultimă privire în oglindă și am ieșit după ea, închizând ușa în urmă. Toți trei pe hol am fost brusc acostați de o pisică înaltă și sexy cu o tavă de nachos. Mi-am aruncat din nou chitara peste piept, aproape lovind-o cu griful, dar ea s-a ferit la timp. Superstition de Stevie Wonder vibra acum în toată casa. - Miau, zise Jay, luând un cips năclăite cu brânză. - Ne vedem mâine, murmură Aimee. Am dat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l pe David Duchovny soților Allen, vecinii noștri, niște tipi tare anoști, iar planul meu devenea tot mai urgent, din moment ce aveam nevoie disperată de o altă linie - garajul, am realizat subit, garajul - când am simțit cum cineva mă trage de chitară. M-am uitat în jos: era Sarah. - Tati? zise ea, cu o față încruntată, îngrijorată. Purta un tricou pe care scria BABE. - Și pe cine avem aici? întrebă Jay dulce, îngenunchind lângă ea. - Tati, zise Sarah din nou, ignorându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va reacționa Jayne la una ca asta. Holurile erau atât de aglomerate, încât Jay și cu mine am fost nevoiți să trecem prin bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am zărit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îndreptam spre întunericul din camera lui Sarah. Primul lucru pe care l-am observat era fereastra deschisă, cu perdelele umflate de vântul cald de seară. Am aprins lumina, am intrat în camera stil faux-français și m-am uitat pe fereastră. Chitara mă împiedica să cuprind priveliștea cum trebuie, așa că am dat-o jos și am pus-o cu grijă pe mocheta din piele de vacă. Dedesubt îi puteam vedea pe cei doi bodygarzi de la intrare discutând cu două fete care încercau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
del Sol mai multe magazine cu suvenire, confecții, restaurante și baruri, precum și un uriaș store pentru melomani, pe care îmi pun în gând să-l vizitez pentru a-mi procura muzică flamenco. (O voi face după-amiază, de dragul unui dublu CD - chitară spaniolă, o antologie Paco de Lucia, absolut superbă.) Piața Colon (Columb) este și ea o intersecție foarte aglomerată. Statuia marelui navigator, cel care, după ce fusese respins, dintr-un puseu meschin, de regele Portugaliei, va aduce coroanei spaniole gloria descoperirii Americii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo 45 de ani, îmbrăcat neglijent, cu plete negre, cârlionțate, revărsate peste umeri -, dornic să-mi pună niște întrebări in privacy, atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poezja („Totul e poezie“), cu un public numeros, peste 500 de oameni, cel mai numeros pe care l-am avut la lecturile noastre de până acum. O scenă pe care e aburcată o orchestră. În prim-plan, un poet-trubadur cu chitară. Un fel de Vîsoțki polonez, bine cunoscut publicului, judecând după reacția lui entuziasmată. Tipul e înalt, îmbrăcat în costum negru, larg, care i se potrivește perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
jumătate de gimnaziu, povestește cu multe amănunte, ce năcazuri și nostimade i s-au petrecut când a dat bacaloriatul. O ghitară care se găsește prin casă, pe care toți ai lui o știu cumpărată de la un țigan, e o veche chitară a familiei, cu care "mama" cânta, întovărășindu-se cu vocea. Cânta versuri vechi. L-a vizitat Brătianu, cu care a vorbit demn și dârz. I s-au întâmplat lucrurile cele mai extraordinare. Știe toate. Știe de Veronica Micle că "a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
revistă ilustrată și găsește imaginile fabulei greerele și furnica. Asta-i furnica? Da? Da. Ș-aista-i greerele? Acela-i greerele. Și furnica are mâncare și casă? Da. Greerele n-are? N-are. Uite săracul cum șade aici singur și cântă din chitară. Și furnicii nici nu-i pasă. Momentul înfricoșat când omul în ora morții trece dela conștient la inconștient. Vedea c-o clipă mai nainte lucruri și ființi pe care le-a iubit. Deodată nu mai vede, nu mai cunoaște. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
19 la intrarea în han trei surori susțin un emoționant și foarte frumos program muzical la care încearcă să-i antreneze pe pelerini. Cred că participă cam o treime dintre cei cazați. O soră susține cântările, variate și antrenante, cu chitara. Are o voce plăcută, frumoasă și te captivează cu surâsul ei și cu ochii vii, strălucitori. Fiecare din cei prezenți este invitat să se prezinte și să spună motivele pentru care este pe camino. Cei mai mulți invocă motive religioase, de autocunoaștere
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și pentru a cunoaște mai bine Spania. O tânără franțuzoaică cântă apoi un Ave Maria demn de o sală de concert. Urmează o mamă cu fetița ei ce împreună cântă tot Ave Maria. Apoi spre marea mea surprindere sora cu chitara mă invită pe mine să cânt ceva specific românesc. M-a luat total pe nepregătite. Mă prezint și spun că o să încerc să cânt cântecul pe care m-a învățat mama mea când am intrat în seminar, „Lăudat să fii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Templarios, 2 august Aseară, la ora 21.30 a avut loc în holul de intrare de la hanul unde am dormit la Carrión de los Condes o întâlnire de rugăciune, condusă tot de cele 3 surori. Simpatica soră care cântă la chitară ne-a explicat că pe camino ne bucurăm de patru daruri: darul întâlnirii cu natura, darul întâlnirii cu atâția pelerini, fiecare diferit și cu propriile lui probleme, darul întâlnirii cu noi înșine, al redescoperirii prin confruntarea cu propriile limite a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cazat, Sf. Maria del Camino. Sunt câteva persoane în vârstă și un copil însoțit de bunicul său, probabil. După Liturghie revin în curtea surorilor și ascult cu plăcere o reprezentație muzicală destul de reușită. Animatorii de la han cântă la vioară și chitară melodii clasice sau moderne iar pelerinii aplaudă după fiecare piesă interpretată. Frumoasă și plăcută această atmosferă de seară. Stau și scriu la o măsuță nu departe de pelerini, admir oleandrii albi și roșii, și în sunetul muzicii mă întreb de ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
după mers că abia au început acest drum. Mă impresionează rucsacele imense ale unora, parcă au fugit cu tot ce au putut din fața frontului. întâlnesc mulți italieni, între care un grup numeros de scoutiști, ce au cu ei și o chitară iar în seara aceasta au cântat aici la han mai multe cântece religioase. îmi atrage atenția pe drum o femeie care se oprește la fiecare jumătate de km pentru a fotografia bornele ce-ți indică distanța până la Santiago. De aici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Maramureș și îmi amintesc de una, pentru care Sânziana Pop și Cornel Nistorescu mă căutaseră acasă și m-au plimbat la filmări pe la Baia Mare au fost cenzurate rău, mi-au dat pe ecran doar mâinile de la cot în jos pe chitară, fără să apar ca prezență, cu fața și restul trupului, într-o emisiune care îmi era dedicată, iar altele nu s-au mai dat deloc. Ei bine, nici măcar acel cântec, care se cânta deja în restaurante și la nunți, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secolului al XIX-lea, aceasta precizând dreptul fiecărui călător "la doar un singur bagaj și cocoșul de lupte sub braț"! În folclorul cubanez tipul de "criollo", localnic din mediu rural, e prezentat călare, îmbrăcat cu o guaiabera, cu sombrero, o chitară atârnată pe umărul stâng și cocoșul de luptă la subțioara dreaptă! Dicționarele de expresii cubaneze au la acest capitol un material bogat, de la "a se purta ca un cocoș'', "a se da cocoș'', "a ti te cuidan mas que a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vreo două săptămîni. Stăteam Într-un separeu cu trei mexicani și beam tequila. Mexicanii erau destul de bine Îmbrăcați. Unul dintre ei vorbea engleza. Un mexican Îndesat, Între două vîrste, cu o față dulce și tristă, cînta din voce și la chitară. Stătea pe un scaun de la capătul separeului. Mă bucuram că muzica făcea conversația imposibilă. Au intrat cinci gabori. M-am gîndit că s-ar putea să mă scotocească, mi-am scos pistolul și tocul de la curea și le-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unor evenimente uitate poate: Îți mai aduci aminte, doamnă? Era tîrziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serii, .......... Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna-și acorda încet Pe frunza-i galbenă chitara? .......... Și încă un aspect nostim. Acum câțiva ani, mi-am exprimat nemulțumirea față de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu, a uitat cum la chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]