2,454 matches
-
mai chibzuită, era totodată și cea mai nerușinată dintre surori. - Și după toată munca asta, după ce-au mâncat tot, ce crezi că s-a întâmplat, întreba Lea, de parcă eu n-aș fi știut deja, așa cum știam, de pildă, mica cicatrice în formă de lună nouă care se vedea pe degetul mare de la mâna ei dreaptă, chiar sub unghie. Iacob a căzut la pat, asta s-a întâmplat. A vomitat fiecare înghițitură. A vărsat până când nu se mai ținea pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să-l recunoască pe acest băiat, nici fratele meu Iosif și nici bunicile lui. Dar pe de altă parte, eram cum nu se poate mai mândră că sexul fiului meu va rămâne întreg. De ce ar fi trebuit să poarte o cicatrice care să-i amintească de moartea tatălui său? De ce ar fi trebuit să-și sacrifice o bucată de piele pentru un zeu din cauza căruia eu rămăsesem văduvă, iar el, orfan? În noaptea aceea s-a făcut o petrecere. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am zis eu, amintindu-mi umbra cu față de câine care asistă la atâtea nașteri, răbdătoare și grăbită totodată. - Ah, a zis ea, ridicându-și vălul dintr-odată. Buzele nu-i erau atinse, dar restul feței era rupt și plin de cicatrici. Nasul îi fusese spart și sfâșiat, obrajii îi erau căzuți și marcați de tăieturi adânci, iar orbitele ochilor îi erau albe ca niște pietre lustruite. Părea imposibil ca cineva să supraviețuiască unei asemenea distrugeri. - Plecasem din Tyr cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblânzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Se concentră și tăie cu o linie groasă ceva, atent, de parcă tăia cu un cuțit, după care luă o sugativă, o apăsă pe locul cu pricina și așteptă câteva clipe înainte de a se hotărî să-și admire opera. O mare cicatrice neagră, urâtă, rămăsese acolo. Sub ea nu se mai vedea nimic. Arhivarul, căci individul nu putea fi altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios, îmi spuse, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de în, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci părea îmbătrânită; avea obrajii ușor căzuți și îi apărea o cută adâncă pe frunte; doar părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe coridoare. Erau pustii. Focul fusese stins. În spatele azilului, pe o mare porțiune, în locul bălăriilor apăruse o pată neagră, de cenușă fumegândă. Ca o cicatrice urâtă. De parcă noaptea însăși căzuse victimă flăcărilor și zăcea acum asemenea cadavrului negru al câinelui împușcat. 17 (Din caietul de vise) Povesteam cuiva, unui necunoscut, viața mea, iar din vorbele mele se năștea o liană cu care, râzând, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eliminat... scutit de serviciul militar din pricina bolii de coloană, care Îmi este și acum cruce de purtat, de aceea mă simțeam un pic... ăă... intimidat, lăsat În umbră s-ar putea spune... de acești... acești veterani bronzați și acoperiți cu cicatricele rănilor din bătălii. Pe scurt, m-am ținut deoparte. Nu m-am afirmat. Dar cred că știam amândoi că avem o afinitate specială, Minny și cu mine. Avea o sensibilitate excepțională - o delicatețe a simțirii excepțională și o... o... - Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Însă, nu era un efort neglijabil. În noiembrie se duse la Portsmouth, unde trupa se stabilise o săptămână, pentru o lectură șnur a piesei revizuite, și rămase plăcut impresionat de cât de bine curgea și cât de puțin se vedeau cicatricele tăieturilor brutale din ultimele două luni. Calitatea jocului actoricesc, mai ales la rolurile mărunte, Îl Îngrijora oarecum și Își petrecu cel puțin un ceas scriind indicații pentru actori și făcându-i să repete replicile mai expresiv; era Însă o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o mai refacă, fără să Îl cuprindă greața. „Huo! Huo!“ Probabil va strânge din dinți și o va face. Pentru actori și pentru ideea de onoare profesională, va mai face o „tăietură“, ultima, În textul deja sângerând și plin de cicatricele nenumăratelor răni de același fel. Nu Își făcea nici o iluzie că această bâjbâială chirurgicală avea să salveze spectacolul de la a deveni un eșec comercial; și dacă, printr-o minune, Îl salva, aceasta nu avea să Îi schimbe hotărârea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
v-ați bruftuluit, dar pîn' la urmă v-ați plesnit în microb. - ...Numai că, într-o seară, după ce polizasem suficient, instalându- mă într-o confortabilă zonă de febrilitate intelectuală, țâșnește scurt, către mine, bijuteria de talmudist. Bălmăjește ceva. Își agita cicatricele. Și-mi arată pe degetul mijlociu un inel... - E-te, fleoșc! - Și îmi zice: "Ochiosule!" (pe motiv că nici el nu izbutise să mă privească niciodată în ochi) " Ai tu habar, măcar cu creierul mic de pe tine, ce sculă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei a fost furtunoasă. Încă din dreptul vârstei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât trei membrii. Patru, dacă te decizi să ni te alături. Ne întâlnim o dată pe săptămână pentru sprijin moral. Intrigată, Alison își frământa mintea trecând în revistă diversele posibilități. —Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget ca să traseze o linie din colțul gurii până la bărbie. Cicatricea se formează în ani de zile în care îți muști buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget ca să traseze o linie din colțul gurii până la bărbie. Cicatricea se formează în ani de zile în care îți muști buza. Alison începea să se simtă teribil de dezorientată. —Poftim? Tot nu înțeleg. Fiona a zâmbit îngăduitoare. —Bine-ai venit în clubul soțiilor numărul doi. Problema cu copiii este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu pot să exclud complet această posibilitate. Dacă însă totul merge așa cum trebuie, atunci piciorul va rămâne la locul lui. Dar s-ar putea să dureze luni de zile până când să se poată deplasa din nou și va rămâne cu cicatrici profunde. Ce crudă situație, nu-i așa? a spus Nick uitându-se la chirurg. Susan nu a fost... nu este... foarte sigură pe sine atunci când vine vorba de aspectul ei exterior, dar mândria ei au fost întotdeauna picioarele. Ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un moment, iar apoi, dintr-odată, pe atât de neașteptat de violent pe cât de liniștit fusese până atunci, a început să se zbată. Bineînțeles că am slăbit strânsoarea imediat, dar nu înainte ca acel cioc nemilos să-mi lase o cicatrice pe piept. A zburat. L-am privit cum se îndepărta; s-ar putea spune că o parte din mine a zburat odată cu el. — Vultur-în-Zbor. Vocea era cea a Prepelicarului. Privise totul în liniște. — Acesta este numele tău. Vultur-în-Zbor. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un tomahawk, îl agita zadarnic către vulturul care-l ataca neîncetat, lăsându-i cicatrici pe corp și ciugulindu-i carnea, în timp ce în valea de sub el stătea o siluetă fără chip, lungă, neagră, pleșuvă și cu inele cu piatră pe fiecare deget, care râdea și râdea și iar râdea: râsul lui Deggle. Camera era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zise ea. — Știi, răspunse Nicholas Deggle, s-ar putea să ai dreptate. — Ai fost deștept că ai gonit stafia, îi zise ea, plină de admirație. — Ce stafie? întrebă Deggle. — O, nu face pe modestul! Știi tu. Spectrul lui Grimus, cu cicatrice pe piept. A! zise Deggle. Stafia aia. Era evident că Jones plecase undeva cu Vultur-în-Zbor. Dar unde? Se omorâseră unul pe celălalt? Fuseseră până într-atât de nebuni încât să încerce să treacă de Efect? — Un lucru e sigur, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru victoria lui. Aștepta cu atâta nerăbdare confruntarea, că nici n-a stat să se gândească la faptul că știa prea puține din regulile bătăliei sau din scopurile adversarului său. De-acum intrase în joc. Asta era tot ce conta. Cicatricea de pe piept îl mânca. Observat că degetele lui Virgil Jones, atunci când nu se agățau de smocurile de iarbă, rămâneau strâns încleștate. La mică distanță în spatele lor, silueta ascunsă a Mediei îi urmărea, păstrând distanța, dar fără să-i piardă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întorcându-se către Vultur-în-Zbor. E timpul să afli totul despre Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact acele spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]